Blog de Investigatii

Cum au petrecut „băieţii deştepţi” criza. Profiturile, contractele şi miniştrii lor

2011-09-12T20:36:00.004+03:00

Criza financiară a fost trecută cu bine de „băieţii deştepţi” din energie, cei care acum mai puţin de zece ani încheiau cu Hidroelectrica contracte de preluare de energie electrică la preţuri foarte mici. „Băieţii deştepţi” au reuşit în plină recesiune economică să-şi mărească profiturile şi să-şi prelungească, pe ani buni, contractele. Este vorba de acele companii de intermediere de energie care, în timpul guvernării PSD, au încheiat cu Hidroelectrica contracte de preluare de energie electrică la preţuri sub preţul pieţei, iar în unele cazuri chiar sub preţul de producţie. Contracte încheiate pe zece ani.

Materialul de faţă va arăta cum, printre ameninţările prezidenţiale şi prejudiciile crizei, „băieţii deştepţi” au reuşit să răzbată, revânzând energia electrică cumpărată ieftin de la stat la preţuri de până la trei ori mai mari, uneori chiar statului. Şi despre cine i-a ajutat în toţi aceşti ani. Căci pentru mediul de afaceri al „băieţilor deştepţi” s-au găsit întotdeauna soluţii.

Cel mai ostil mediu din România: sub vigilenţa şi ameninţările lui Traian Băsescu

„Băieţii deştepţi” din energie au câştigat o notorietate pe care nu şi-au dorit-o încă din 2005, atunci când preşedintele Traian Băsescu a denunţat contractele de energie electrică, preferenţiale şi netransparente, încheiate de anumite companii private cu Hidroelectrica în vremea guvernării PSD. Atunci a şi lansat Traian Băsescu formula „băieţii deştepţi din energie”.

Acesta nu a ratat nicio ocazie publică de a ataca această problematică, cel mai simplu explicată într-o declaraţie din noiembrie 2007: “Băieţii deştepţi achiziţionează şi acum energia cu 25 de dolari megawattul şi o revând cu 80-90 de dolari megawattul către populaţie şi companii. A fost posibil ca Guvernul să nu intervină, pentru că interesul celor care au ca ideologie ideologia banului a fost mult deasupra interesului public“.

Problema vânzării energiei ieftine de către Hidroelectrica unor firme deţinute de persoane protejate politic de regimul PSD a fost pusă în discuţie de nenumărate ori:

- a fost subiect de controversă politică în 2007, atunci când preşedintele Băsescu i-a reproşat premierului de atunci Călin Popescu Tăriceanu o relaţie de afaceri trecută cu Bogdan Buzăianu, patronul Energy Holding;

- a fost miză electorală în campaniile din 2008 şi 2009 la parlamentare, respectiv prezidenţiale;

- a făcut obiectul unor discuţii în CSAT sau chiar al unor dosare neîncepute şi nefinalizate vreodată de Parchetul General sau de DNA.

Miniştrii „băieţilor deştepţi”: scurtă istorie a hidroenergiei politice din ultimul deceniu

Toţi miniştrii economiei din ultimul deceniu au avut o atitudine duplicitară în raport cu „băieţii deştepţi”. Au criticat public contractele, au cerut desecretizarea sau chiar rezilierea lor, însă nu au făcut nimic pentru ca statul să nu mai fie dezavantajat de pe urma derulării acestor relaţii contractuale. Când au fost încolţiţi de presă pe acest subiect s-au apărat spunând că ei, ca miniştri, nu pot interveni în managementul unei companii deţinute de minister, şi că întreaga responsabilitate revine conducerii Hidroelectrica.

Dan Ioan Popescu (PSD) a girat politic încheierea contractelor cu firmele „băieţilor deştepţi” pe o perioadă de zece ani, la preţuri foarte mici, la jumătate sub preţul pieţei sau chiar sub preţul de producţie. Printre acestea s-a aflat Energy Holding deţinută de Bogdan Buzăianu, finul său de cununie, şi Luxten Lighting, patronată de Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu, partenerii săi de afaceri. Poate fi socotit punctul zero al afacerilor “băieţilor deştepţi”, mai ales că în mandatul său a început şi controversata şi atât de păgubitoarea retehnologizare a hidrocentralelor de la Porţile de Fier – miza fiind cel mai ieftin curent electric produs în România, de către Hidroelectrica.

Citiţi continuarea pe CursDeGuvernare.ro

Consiliera vitezomană de la Transporturi, reţinută în 2004 pentru corupţie

2011-09-01T13:31:00.004+03:00

Sorina Petronela Ţone, consiliera de la Ministerul Transporturilor prinsă de aparatele radar conducând cu 156 de kilometri la oră, va rămâne şi fără serviciu, nu numai fără permis. Anca Boagiu i-a cerut, ieri, lui Eugen Pistru, secretarul de stat la cabinetul căruia era angajată Ţone, să sa o destituie pe aceasta din funcţie.

Gestul ministrului Transporturilor este surprinzător având în vedere că în România demisia de onoare nu este exersată, iar destituirile pentru comiterea unor fapte incompatibile cu o poziţie publică sunt atât de rare încât memoria colectivă nu le mai reţine. Ceea ce părea a fi un act de normalitate politică venit din partea unui ministru care în ultima vreme a avut realizări profesionale notabile (n.r. – rezilierea sau renegocierea unor contracte dezavantajoase pentru statul român, demiteri în CNADNR etc), tinde să capete o altă explicaţie. Înăbuşirea din faşă a unui potenţial scandal de presă în care să fie târât ministerul.

În 2004, Sorina Petronela Ţone a fost reţinută ca suspectă pentru luare de mită. La acea vreme lucra ca referent la Serviciul Operatorilor de Transport Rutier, Biroul Baza de Date din cadrul Autorităţii Rutiere Române (A.R.R.), instituţie aflată în subordinea Ministerului Transporturilor. Ţone a fost acuzată că ar fi primit mită 3.700 de dolari de la patronul unei firme de transport internaţional pentru a-i elibera acestuia un carnet cu foi de parcurs. Pentru că i s-a întârziat eliberarea documentelor, bărbatul a apelat la Sorina Petronela Ţone, care i-a dat de înţeles că „problema” poate fi rezolvată în schimbul sumei de 3000 euro. Ţone a soluţionat situaţia împreună cu o colegă de serviciu, Ecaterina Manuela Dragomir, potrivit unui comunicat de presă emis la acea dată de Parchetul General.

Citiţi continuarea articolului pe CursDeGuvernare.ro

"România liberă" traduce articole din presa internaţională incredibil de bine

2011-08-30T09:03:00.007+03:00

Jurnaliştii români descoperă presa de peste ocean. Şi pentru ca le place atât de mult ce scriu colegii lor, traduc articole întregi pe care le înghesuie mai apoi în ediţiile on-line ale ziarelor autohtone. Fără să citeze sursa de unde au preluat informaţia.

"România liberă" a publicat ieri articolul "Povestea incredibilă a surferului care a văzut din ocean prăbuşirea New York-ului". Recunosc, titlul m-a atras. Am început să citesc, şi, de la o frază la alta, mă aşteptam să vad o referinţă la articolul iniţial, pentru că mi-am închipuit că nu Cosmin Macovei, cel care semnează textul din RL, a stat de vorbă cu Ed Hewitt, protagonistul poveştii. Ei bine, nimic. Un text de peste 5.300 de semne, pe care Cosmin Macovei şi-l asumă, iar prin el, implicit şi "România liberă".

Textul original a apărut cu şase zile înainte pe http://news.yahoo.com/, într-o secţiune dedicată comemorării a zece ani de la evenimentele de la 11 septembrie 2001. Cum articolul din RL nu a fost contextualizat, ci pur şi simplu tradus, doi cititori îl critică pe jurnalist pentru faptul că nu e nimic "incredibil" în această poveste. Totuşi, ceva este. Jurnalismul de tip copy-paste.

Votul obligatoriu în România lui Cozmâncă

2011-06-09T14:33:00.010+03:00

Cristi Grosu explică în două editoriale extrem de lucide, publicate ieri şi azi pe CursDeGuvernare.ro, de ce regionalizarea României şi modificarea Constituţiei sunt de nerealizat într-o ţară rudimentară din punct de vedere electoral şi politic, şi expusă spolierii sistematice din punct de vedere economic.

Radiografia lui Cristi arată cum stau lucrurile în România. Eu propun o soluţie, care nu e nouă, dar care cred că poate să însemne, în timp, reformarea statului: votul obligatoriu. Efectele poate nu vor fi imediate, însă din moment ce fiecare dintre noi va fi obligat să-şi exercite dreptul de vot, atunci poate actul electoral va fi privit cu mai multă luciditate de către cetăţeni. Partidele ar putea să crească nivelul de responsabilitate în alegerea persoanelor pe care le trimit în parlament, consilii locale, judeţene sau la primării.

Mita electorală s-ar putea reduce şi ea: acum e mai simplu să şpăguieşti când ştii că prezenţa la vot e în jurul a 50%, iar din acest procent o parte votează din convingere sau pentru că nu au alternativă, iar alţii dau un vot negativ. În plus, mita merge la cei săraci şi/sau needucaţi, şi care pot cu uşurinţă să devină masă de manevră. Însă, să nu uităm că cei care ar putea decide cu adevărat soarta ţării (tinerii, persoanele active, de până în 45 de ani, plus familiştii, evident, toţi orăşeni) nu se duc la vot motivând că votul lor nu contează sau că, oricum, alegerile se fură. Aici ajungem la un alt punct sensibil: frauda electorală, care, la scară mică sau mare, s-a practicat duă 1989. Fiind votanţi puţini, s-a fraudat mai puţin, fiind votanţi mulţi (peste 18.000.000 de români ai drept de vot), frauda va deveni complicată.

Acest vot obligatoriu ar trebui completat de un sistem informatic electoral integrat, care să ajute şi el la limitarea fraudei. Ar trebui completat şi de decenţă din partea clasei politice, şi de maturitate şi determinare din partea alegatorilor. Cum votul obligatoriu nu este dorit de niciun partid politic, ba mai mult, este văzut ca un Bau-Bau, nu-mi fac iluzii că tema aceasta se va regăsi în dezbaterile politice. Iar societatea civilă, fărâmitaţă ca mai toată societatea românească, de altfel, nu are timp să se gândească la viitorul naţiei pentru că este mult prea implicată în a sprijini diverse formaţiuni sau chiar oameni politici.

El este buletinul meu, de cetăţean care votează de fiecare dată când sunt alegeri.

Jurnalism, noua generaţie

2011-06-07T18:44:00.013+03:00

O tânără speranţă a jurnalismului românesc, acum studentă în anul I, se dezlănţuie într-un examen. I se cerea, la un exerciţiu, să explice cum poate confirma o informaţie, având conturată o anumită situaţie ipotetică. Răspunsul, şi mai ales finalul, arată că studenta mea era într-o dispoziţie jurnalistică de zile mari:
<<Încerc să vorbesc cu cât mai multe persoane implicate în acest caz. După care încep să caut dovezi prin: acte, filmări ale acestora pentru a afla locul şi momentul în care s-a petrecut sau unde se aflau acele persoane la momentul respectiv. Dacă acestea nu dau roade, încep "spionajul" infiltrându-mă la sediul X şi "împrietenindu-mă" cu câţi (sic!) mai mulţi oameni. Bineînţeles că nu plec de acolo fără să "scotocesc" în locurile în care nu am acces.>>

Elan, sponsor al PSD

2011-05-02T20:00:00.003+03:00

Noul proprietar al Realitatea TV, Elan Schwartzenberg, este unul dintre sponsorii oficiali ai Partidului Social Democrat (PSD). Acesta a contribuit cu 230.000 de lei, echivalentul a 70.000 de euro, la campania electorală a PSD din toamna lui 2008 pentru alegerile parlamentare. Donaţia electorală a fost făcută prin firma Seaview Advertising SRL, deţinută de Elan.

În ciuda declaraţiilor lui Schwartzenberg de astăzi că nu a derulat afaceri cu statul, Seaview Advertising SRL a fost beneficiara unui contract cu Ministerul Sănătăţii pe vremea guvernului Tăriceanu, care a avut ca obiect campania „Stop Fumat” a cărei protagonistă a fost Mihaela Rădulescu, soţia lui Elan Schwartzenberg la acea vreme.

Cum s-a propagat norul radioactiv de la Cernobîl

2011-03-15T20:35:00.008+02:00

Zilele acestea este un interes crescut faţă de securitatea nucleară/pericolul unei explozii nucleare la o centrală atomoelectrică, aşa că am să reiau un filmuleţ pe care l-am postat pe blog anul trecut, pe 26 aprilie, când se împlineau 24 de ani de la explozia de la Cernobîl. Imaginile arată cum s-a răspândit norul radioactiv peste Europa şi peste România.

Filmuleţul l-am obţinut acum trei ani şi l-am prezentat în exclusivitate la Realitatea TV. Imaginile cu norul radioactiv au fost înregistrate de Institut de Radioprotection et de Sûreté Nucléaire (IRSN), din Franta, în perioada 26 aprilie - 9 mai 1986.

De ce Silviu Văduva trebuia anchetat şi nu angajat de Sorin Blejnar, şeful ANAF

2011-03-01T17:13:00.008+02:00

Silviu Văduva, cel numit şef la Vama Bucureşti de Sorin Blejnar, şeful ANAF, este unul dintre cei 13 politicieni care au donat în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2009 sume de bani mai mari decât veniturile legal realizate şi făcute publice în declaraţiile de avere. Silviu Văduva, consilier local la Primăria Sector 6 şi membru PDL, a avut în 2009 venituri de 37.305 lei, dar a donat la PDL suma de 199.500 lei. Diferenţa nejustificată – 148.794 lei.

Silviu Văduva a realizat venituri în 2009 de 37.305 lei din salariul încasat de la MMFCS, din îndemnizaţia de consilier local şi cea din Consiliul de Administraţie de la RADET. Deşi a avut venituri modeste, Văduva a acordat un împrumut de 400.000 de euro firmei sale, Urban Media Solutions SRL, firmă cu pierderi de circa un milion de lei în 2008 şi 2009, dar şi un împrumut de 1,25 milioane de euro unor „persoane fizice”. Cu modestele sale venituri, Văduva s-a angajat şi într-un credit bancar de 960.000 de euro pe care l-a luat în 2008 pentru numai trei ani, scadent în 2011, la care a avut de achitat rate de mii de euro lunar. Şi a găsit şi un miliard şi jumtate de lei vechi pentru partid.

Fără să precizeze vreun împrumut realizat în 2009, prin diferenţa uriaşă de bani pe care nu o justifică, Silviu Văduva devine suspect de evaziune fiscală, fapt care ar trebui, teoretic, să îl aducă în atenţia organelor fiscale, cu atât mai mult cu cât ANAF este în plină campanie declanşată împotriva celor care nu-şi justifică avere. Totuşi, Sorin Blejnar nu a semnat un ordin de verificare a lui Văduva, ci unul de angajare la una dintre cele mai importante vămi din România, vama Bucureşti.

Toate campaniile electorale din România din ultimii ani au fost finanţate şi cu bani care nu pot fi justificaţi de donatori. Cu bani negri, intraţi în circuitul electoral prin donaţii. Ultima campanie electorală prezidenţială a fost finanţată cu o sumă suspectă de evaziune fiscală de aproape o jumătate de milion de lei (436.019 lei). Întreaga anchetă, publicată în 23 ianuarie 2011, poate fi citită pe CursDeGuvernare.ro

EXCLUSIV. Topul celor mai mari salarii la stat în anul de criză 2009. Mugur Isărescu, pe locul cinci

2011-02-21T22:55:00.005+02:00

Eximbank, CEC Bank şi Banca Naţională a României, cele mai importante instituţii financiar-bancare deţinute de statul român, au plătit cele mai mari salarii în anul 2009. Zece dintre membrii din conducerile executive ale celor trei bănci au încasat în 2009, împreună, 6.983.474 lei, echivalentul a 1.662.731 euro. Cel mai mare salariu anual individual este de 1.019.737 lei, echivalentul a 242.795 euro şi nu îi aparţine lui Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României. De altfel, Isărescu ocupă doar locul cinci în topul celor mai bine zece plătite salarii de către statul român.

Cumnatul lui Mircea Geoană, cel mai bine plătit bugetar

Cel care încasează o leafă de 20.232 de euro în fiecare lună este Ionuţ Costea, preşedintele Eximbank, banca de export-import a României, potrivit propriei declaraţii de avere. Costea, fratele Mihaelei Geoană şi cumnatul lui Mircea Geoană, declara anul trecut în cadrul unei conferinţe de presă că se gândeşte „profund la acest lucru", adică la a-şi reduce salariul de la peste 20.000 de euro anual la 1.000 de euro, atât cât recomandase premierul Emil Boc să fie leafa în cazul băncilor de stat. Profitul realizat de Eximbank în 2009, potrivit Ministerului Finanţelor, a fost de 141.952.078 lei, echivalentul a 33,7 milioane de euro. La polul opus, cel mai mic salariu anual în acest top zece este încasat de Radu Graţian Gheţea, preşedintele CEC Bank. Suma adunată de Gheţea la finalul anului 2009 s-a ridicat la 361.897 lei, echivalentul a 86.165 euro, ceea ce reprezintă un salariu lunar de 7.180 euro. În 2009, potrivit Ministerului Finanţelor, profitul CEC Bank s-a cifrat la 48.162.620 lei, echivalentul a 11.467.290 euro.

Top zece cele mai mari salarii încasate de la stat în 2009

1. Ionuţ Costea – preşedinte Eximbank – 1.019.737 lei (242.795 euro)
2. Paul Ichim – vicepreşedinte Eximbank – 705.631 lei (168.007 euro)
3. Luminiţa Manolache – vicepreşedinte Eximbank – 642.550 lei (152.998 euro)
4. Gheorgeh Carabaşan – prim-vicepreşedinte CEC Bank – 627.358 lei (149.370 euro)
5. Mugur Isărescu – guvernatorul Băncii Naţionale a României – 617.444 lei (147.010 euro)
6. Florian Georgescu – prim-viceguvernator Banca Naţională a României – 590.655 lei (140.632 euro)
7. Cristian Popa - viceguvernator Banca Naţională a României – 572.233 lei (136.245 euro)
8. Cristian Tudorancea - viceguvernator Banca Naţională a României – 543.014 lei (129.289 euro)
9. Mirela Iovu – vicepreşedinte CEC Bank – 399.048 lei (95.011 euro)
10. Radu Graţian Gheţea – preşedinte CEC - 361.897 lei (86.165 euro)

Indemnizaţie la dublu

La salariul de 20.232 de euro a lui Ionuţ Costea, în 2009 s-a mai adăugat şi suma de 115.149 lei, bani pe care acesta i-a primit ca indemnizaţie de membru al Consiliului de Administraţie al Eximbank SA. Alte două persoane, care nu ocupă funcţii de conducere la Eximbank sau CEC Bank au încasat indemnizaţii consistente ca membri în consiliile de administraţie ale celor două instituţii bancare. Ciprian Sebastian Badea, membru în consiliul de administraţie al CEC Bank, a încasat în 2009 ca indemnizaţie de membru în Consiliul de Administraţie suma de 406.337 lei. Badea este directorul general al Direcţiei Generale Juridice din Ministerul Finanţelor. Un alt angajat în Ministerul Finanţelor, secretarul de stat Bogdan Alexandru Drăgoi, a reuşit o adevărată performanţă, aceea de a fi membru şi în Consiliul de Administraţie al CEC Bank, şi în cel al Eximbank. Acesta a încasat suma totatlă de 434.394 lei din cele două indemnizaţii, 228.441 lei de la CEC Bank şi 151.953 lei de la Eximbank.

Anticorupția în 2010: mai mult de jumătate din inculpați au primit pedepse cu suspendare

2011-01-31T18:41:00.005+02:00

Cel de-al optulea an de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), 2010, s-a încheiat cu 81 de dosare în care instanţele de judecată s-au pronunţat prin condamnări definitive şi irevocabile, potrivit site-ului oficial al instituţiei. Astfel, 140 de persoane au fost condamnate pentru fapte de corupţie, cele mai multe infracţiuni fiind de luare sau dare de mită, trafic de influenţă sau abuz în serviciu contra intereselor publice.

Condamnările decise de instanţele de judecată în 2010 în cazurile de corupţie instrumentate de DNA nu se referă totuşi la cazuri răsunătoare, care au implicat fie persoane aflate în poziţii de înaltă demnitate publică, fie prejudicii foarte mari, de ordinul zecilor sau sutelor de milioane de euro. Astfel de cauze penale încă se află în ceretare, fie sunt blocate la Curtea Constituţională din cauza unor excepţii de neconstituţionalitate invocate de avocaţi, fie zac de ani de zile pe rolul unor instanţe de judecată. Cele mai cunoscute şi mediatizate cazuri de corupţie în rândul autorităţilor publice în care există condamnări exprimate de instanţe de judecată în 2010 sunt ale primarilor Mircia Gutău (PDL), din Râmnicu Vâlcea, Cristian Anghel (PNL), din Baia Mare, şi Petre Coste (PDL), din Jucu, judeţul Cluj.

Pedepse mici, cu suspendare

Din cele 81 de dosare soluţionate prin condamnări în 2010, în 39 de cauze soluţiile exprimate au fost de condamnare la închisoare, dar cu suspendare. Astfel, 60 de persoane au primit pedepse cu închisoarea cuprinse între trei luni şi 4 ani, sentinţe pe care nu le vor executa însă. Cea mai mică pedeapsă de neexecutare, potrivit site-ului DNA, a fost de trei luni de zile şi a fost exprimată în dosarul instrumentat de DNA Iaşi care a vizat „Ziarul de Iaşi”, în care Marcel Hriţac şi Gabriel Alexandru Rusu au fost acuzaţi de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi favorizarea infractorului. La polul opus, cea mai mare pedeapsă cu închisoarea, dar cu suspendare, a fost de patru ani şi a fost primită de Ciprian Valentin Mardare, subinspector la Serviciul de Investigare a Fraudelor din Poliţiei Judiciară a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bacău. Mardare fusese a fost judectat pentru luare de mită.

Radu Nicolae, manager de program în cadrul Centrului de Resurse Juridice, susţine că dosarele în care s-au pronunţat condamnări cu suspendare (aproape jumătate din numărul total) trebuie analizate individual: „Cazurile trebuie tratate de la caz la caz pentru că se poate ca aceste suspendări să fie justificate. Se poate primi o pedeapsă cu suspendare dacă persoana judecată este acuzată de o faptă de mică corupţie, prejudiciul nu e unul important, persoana se află la prima inculpare, dacă a cooperat cu organele de anchetă, dacă efectele asupra societăţii nu sunt perturbatoare. Scopul nu e să băgăm oameni la închisoare. Scopul luptei anticorupţie este să prevenim, iar aceste condamnări să aibă un efect de conştientizare asupra faptei”.

Sentinţă cu închisoarea de 15 ani

În alte 34 de dosare, instanţele s-au pronunţat în 2010 prin condamnări definitive şi irevocabile la pedepse cu închisoarea cu executare. 45 de persoane au fost primit sentinţe cu executare, cea mai mare pedeapsă fiind de 15 ani şi 6 luni de închisoare într-un dosar care privea săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

Citiţi continuarea articolului pe CursDeGuvernare.ro

”Legea anvelopelor” – aplicabilă doar parțial și vulnerabilă în instanță

2011-01-27T21:10:00.002+02:00

Anvelopele de iarnă nu sunt chiar atât de obligatorii pentru automobile, în ciuda faptului că ordonanţa guvernamentală care introduce noile prevederi a fost astfel prezentată de către ministrul Transporturilor, Anaca Boagiu, într-o conferinţă de presă. Şeful Poliţiei Rutiere din România, comisarul-şef Lucian Diniţă, susţine într-o declaraţie exclusivă pentru CursDeGuvernare.ro că noile modificări şi amenzi vor fi aplicate de iarna viitoare doar în cazul în care o maşină este surprinsă circulând fără cauciucuri de iarnă pe un drum acoperit cu zăpadă, gheaţă sau polei.

Ordonanţa privind obligativitatea anvelopelor de iarnă este ultima din categoria legilor negociabile adoptate de Guvern, întrucât prevederile sale lasă loc pentru interpretări. În acest caz nu este exclus ca ambiguitatea să fi fost intenţionată astfel ca şoferii din sudul ţării - acolo unde vremea pe timpul iernii este mult mai blândă decât în zona de nord sau cea montană, unde iarna se instalează devreme şi durează mai bine de patru luni -, să poată alege dacă îşi montează cauciucuri de iarnă sau nu.

Aşa cum sunt construite cele două articole care introduc modificările în ordonanţa guvernamentală, obligativitatea anvelopelor de iarnă poate fi considerată parţială în zona de sud a ţării şi mai ales în Bucureşti, oraşul cu peste 1,5 milioane de maşini înmatriculate oficial, fără a le pune la socoteală şi pe cele înregistrate în Ilfov.

Cele două articole care vorbesc despre obligativitatea anvelopelor de iarnă conţin formularea: "pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei”. Ori în Bucureşti şi în zona de sud a ţării prima zăpadă serioasă vine, de regulă, în luna decembrie, iar oraşul nu este acoperit de zăpadă mai mult de o săptămână, două având în vedere clima destul de blândă, cu temperaturi situate în bună parte peste limita îngheţului. Statisticile arată că în Bucureşti în perioada noiembrie - februarie sunt în medie trei, patru valuri de căderi masive de zăpadă, care nu persistă mai mult de o săptămână. În plus, intervenţia maşinilor de deszăpezire fac ca străzile din Bucureşti să nu fie acoperite cu zăpadă mai mult de două, trei zile.

Comisarul-şef Lucian Diniţă, șeful Poliției Rutiere spune că ordonanța nu obligă la echiparea mașinilor cu cauciucuri de iarnă. ”E vorba de tehnică legislativă aici. Dacă se spunea că este obligatoriu de la 1 noiembrie la 1 martie fără alte precizări atunci era obligatoriu, fără loc de interpretare. Dar nu spune nimeni că trebuie să ai aceste anvelope dacă afară nu e zăpadă, gheaţă sau polei. Noile prevederi sunt valabile de la 1 noiembrie la 1 martie doar pe drumurile acoperite pe zăpadă, gheaţă sau polei” – spune șeful Poliției Rutiere, care precizează că, atâta vreme cât nu sunt întrunite condițiile de zăpadă, gheață sau polei, nici nu se pune problema de amenzi pentru lipsa cauciucurilor de iarnă.

Citiţi continuarea articolului şi conţinutul celor două articole din Ordonanţa de Guvern pe CursDeGuvernare.ro

Afacerile cu statul ale parlamentarilor, în Gândul

2011-01-24T22:25:00.006+02:00

Informaţiile publicate în cele două anchete despre afacerile derulate cu statul de parlametarii români, postate joi şi vineri pe CursDeGuvernare.ro, au fost preluate de ziarul Gândul în ediţia de marţi, sub titlul: "Parlamentarii au afaceri cu statul de 258 de milioane de euro. Senator cu 617 contracte: ".

"72 de parlamentari au afaceri cu statul, însumând peste 258 de milioane de euro, conform ultimelor declaraţii de interese, publicate în baza Legii 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. 24 din 137 de senatori au afaceri declarate în sumă de 33,4 milioane de euro, iar 48 de deputaţi din 334 au afaceri de 224,8 milioane de euro, informează site-ul cursdeguvernare.ro". Continuarea articolului poate fi citită aici.

EXCLUSIV. Oamenii care dau la partid mai mulţi bani decât câştigă. Finanţarea campaniilor electorale

2011-01-23T20:53:00.006+02:00

Traian Băsescu propunea săptămâna trecută ca fiecare candidat la alegeri să fie finanţat cu 50.000 de lei din bani publici, astfel încât să fie adusă sub control mita electorală şi finanţările nejustificate. Cursdeguvernare.ro pune astăzi faţă în faţă cu propunerea preşedintelui realitatea din teren. Campaniile electorale sunt finanţate în România şi cu bani care nu pot fi justificaţi. De regulă, cu bani negri, intraţi în circuitul electoral prin donaţii. Prezentăm câteva exemple de donatori care au dat bani mai mulţi decât veniturile lor declarate. Toţi candidaţii importanţi au beneficiat de astfel de finanţări la ultimele alegeri prezidenţiale: de la Băsescu, la Geoană şi Antonescu.

Iată exemplele. Cel puţin 13 oameni politici au donat în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2009 sume de bani mai mari decât veniturile legal realizate şi făcute publice în declaraţiile de avere. Printre aceştia: un deputat, un primar de sector, un secretar de stat, un preşedinte de consiliu judeţean, consilierul unui deputat şi mai mulţi consilieri judeţeni sau locali. Şapte dintre ei au donat bani nejustificaţi candidatului PDL la prezidenţiale, Traian Băsescu, trei au făcut donaţii canditatului PSD, Mircea Geoană, iar alţi trei candidatului PNL, Crin Antonescu.

Suma totală suspectă de evaziune fiscală se ridică la aproape o jumătate de milion de lei (436.019 lei). Numărul celor care nu justifică banii donaţi în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale este mult mai mic decât cel înregistrat în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2008, când circa 100 de politicieni au donat aproape un milion şi jumătate de lei nejustificaţi.

Politicienii-donatori de bani nejustificaţi prin veniturile obţinute pot fi împărţiţi în trei categorii:

* Cei care au donat la partide sume de bani mai mari decât veniturile realizate în anul 2009.
* Cei care au donat toţi banii câştigaţi partidului şi care nu se ştie din ce bani au trăit/mâncat/plecat în concedii/plătit taxe şi impozite către stat timp de un an de zile.
* Cei care au donat sume comparabile cu câştigurile din 2009, dar care pe lângă donaţiile făcute şi-au mai deschis conturi şi/sau şi-au cumpărat proprietăţi, astfel încât sumele adunate depăşesc veniturile oficial menţionate în declaraţiile de avere.

Documentarea acestui subiect a avut la bază un principiu simplu: au fost comparate sumele de bani donate partidelor politice pentru a susţine campania electorală din 2009, publicate în Monitorul Oficial, cu declaraţiile de avere aferente anului 2009 ale persoanelor cu funcţii publice.

Numărul celor care au cotizat în campaniile electorale sume mai mari decât veniturile declarate este posibil să fie mai însă mai mare. Asta pentru că demnitarii şi funcţionarii publici şi-au declarat veniturile din 2009 abia la finele anului 2010: legea de funcţionare a ANI a fost declarată neconstituţională în aprilie anul trecut, în urmă contestării ei la Curtea Constituţională de către avocata Alice Drăghici. Iar noua lege a fost adoptată abia în toamna lui 2010.

Mai menţionăm un lucru: finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale este un subiect de permanentă actualitate pentru oameii politici. Săptămâna trecută, chiar preşedintele Traian Băsescu, pentru a cărui campanie s-au donat sume nejustificate prin venituri, a propus ca finanţarea campaniilor electorale să se facă de la bugetul de stat în cazul candidaţilor pentru Parlament sau de la bugetele locale pentru candidaţii la alegerile din teritoriu. „Trebuie să avem forţă să întrerupem mita electorală şi să curăţăm alegerile, asumându‑ne standarde de cost pe fiecare candidat şi dându-i bani de la bugetul de stat sau de la cel local”, a explicat şeful statului.

Dacă această propunere se va materializa, situaţiile în care unii politicieni donează bani pe care nu îi justifică nu vor mai exista, însă costurile de campanie vor fi preluate automat de întreaga populaţie.

Această situaţie este de competenţa a cel puţin trei instituţii: a Agenţiei Naţionale de Integritate, care poate să verifice legalitatea averilor donatorilor, a Parchetului General, care poate să verifice dacă în declaraţiile de avere s-a comis fals în declaraţii şi evaziune fiscală, şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), care are competenţe de verificare a veniturilor unei persoane fizice în cazurile suspecte de evaziune fiscală. De altfel, şeful ANAF a declarat recent că persoanele cu averi nejustificate vor fi controlate de Fisc, în această categorie putând fi verificaţi şi cei 13 politicieni-donatori.

Citiţi cine sunt cei care au donat sume de bani mai mari decât veniturile realizate şi menţionate în declaraţiile de avere, dar şi care sunt sumele nejustificate pe CursDeGuvernare.ro

“Prietenii statului”, episodul II. Lista senatorilor şi contractele lor

2011-01-21T07:28:00.003+02:00

Un număr de 24 de senatori din cei 137 aflaţi în Senatul României derulează afaceri cu instituţii ale statului prin firmele lor sau ale rudelor de gradul întâi, potrivit declaraţiilor de interese depuse pe site-ul Parlamentului. Suma totală obţinută de aceştia se ridică la peste 33 de milioane de euro, însă cifra este cu mult mai mare având în vedere că mulţi dintre ei nu au făcut publice sumele încasate din derularea înţelegerilor juridice. Astfel, aceşti au declarat afaceri încheiate în valoare de peste 106 milioane de lei, echivalentul a peste 25 de milioane de euro, şi a altor 8,2 milioane de euro, rezultând un total de 33,4 milioane de euro.

Dintre cei 24 de senatori care au beneficiat de când se află în funcţii de contracte derulate pe bani publici opt sunt membri ai PDL, şapte sunt de la PSD, trei sunt membri ai PNL şi alţi trei ai UDMR, iar câte unul aparţin PC, UNPR şi grupului de independenţi.

Unul dintre senatori înregistrează şi recordul celor mai multe contracte încheiate de un parlamentar român cu instituţii ale statului, devansându-i pe deputatul PDL Silviu Prigoană, care are 547 de contracte, şi pe deputatul PSD Eduard Martin, care are doar 327 de contracte. Este vorba de senatorul PDL de Mureş Petru Başa, cel care are 617 contracte, TOATE atribuite prin încredinţare directă.

Mai multe din contractele senatorilor atrag atenţia. Unul este cel al obţinut anul trecut de la Ministerul Economiei de firma Sorste SRL, deţinută Sorina Plăcintă, fost ministru al Sportului şi actual senator PDL. Contractul reprezintă un ajutor financiar nerambursabil acordat prin programul de „creştere a competitivităţii produselor industriale”, valoarea fiind de 296.029 lei. Firma Sorste SRL este una deosebit de profitabilă, aducându-i senatoarei anul trecut dividende de 1,5 milioane de lei.

Senatorul UDMR Gyorgy Frunda este unul dintre cei mai mari contestatari ai Legii ANI şi ai Agenţei Naţionale de Integritate, exprimându-se public de nenumărarte ori în favoarea desfiinţării instituţiei al cărei obiect este verificarea averii aleşilor, demnitarilor şi funcţionarilor publici. Două firme deţinute de Frunda şi de soţia lui au încheiat în 2010 patru contracte cu instituţii de stat, însă senatorul nu făcut publică valoarea lor, fiind precizat doar „valabil în funcţie de numărul de pacienţi deserviţi”.

Un alt tip de record este stabilit de senatorul PC Dan Voiculescu. Un record al duratei de derulare a unui contract, de 43 de ani, însă acesta este încheiat cu o entitate privată şi nu cu una de stat. Este vorba de un contract încheiat cu Camera de Comerţ şi Industrie, care are o durată de 43 de ani, valabil până în 2053, valoarea fiind de 2.048.661 euro. Contractul prevede realizarea unei emisiuni despre Camerele de Comerţ, difuzată în fiecare sâmbătă la Antena3.

Informaţiile despre contractele încheiate cu statul de către firmele parlamentarilor au devenit publice odată cu intrarea în vigoare a Legii 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. Legea a fost modificată anul trecut după ce în luna aprilie 2010 vechea lege a fost declarată neconstituţională în urma contestării acesteia la Curtea Constituţională de către avocata Alice Drăghici, apărătoarea fostului senator PSD Şerban Brădişteanu, în dosarul căruia Agenţia Naţională de Integritate ceruse instanţei confiscarea sumei de patru milioane de euro, bani nejustificaţi. Demnitarii, aleşii şi funcţionarii publici sunt acum obligaţi să completeze în declaraţiile de interese contractele încheiate cu statul de firmele deţinute de ei sau de rudele de gradul întâi.

Lista celor 24 de senatori care au contracte cu statul o puteţi citi pe CursDeGuvernare.ro

Cât câştigă deputaţii din contractele cu statul

2011-01-20T09:53:00.007+02:00

Firmele a 48 din cei 334 de deputaţi din Parlamentul României au încheiat în ultimii ani contracte cu diverse instituţii ale statului în valoare de aproape 225 de milioane de euro, potrivit ultimelor declaraţii de interese postate pe site-ul Camerei Deputaţilor. 18 dintre aceştia sunt membri PDL (trei dintre ei fiind miniştri în funcţie în acest moment – Elena Udrea, Valeriu Tabără şi Valerian Vreme), 12 sunt membri ai PNL, 11 sunt din PSD, 6 de la UDMR, iar unul este membru al minorităţilor din partea Forumul Democrat al Germanilor din România.

O scurtă analiză a contractelor încheiate de firmele deputaţilor indică faptul că majoritatea au obţinut sume importante de bani de la instituţii aflate tocmai în colegiile electorale în care au fost aleşi. Un exemplu în acest sens este deputatul PDL Florin Anghel care are contracte în valoare de peste 57 de milioane de lei încheiate cu primării din judeţul Prahova. O preocupare financiară a deputaţilor în ultimul an au fost banii nerambursabili oferiţi de Uniunea Europenană prin APIA. Fostul ministru al Internelor, Dan Nica, a obţinut în 2010 două astfel de contracte în valoare de aproape o jumătate de milion de euro.

Cele mai multe contracte trecute în declaraţia de interese îi aparţin deputatului PDL Silviu Prigoană, cel care şi-a dat demisia din PDL la începutul verii pentru a reveni asupra ei la începutul iernii trecute după ce secretarul general al PDL Elena Udrea a declarat că ar fi moral ca politicienii cu afaceri să aleagă fie politica, fie afacerile. Acum pare de înţeles de ce Prigoană a ales la un momnet dat afacerile. Acesta are trecute în declaraţia de avere nu mai puţin de 547 de contracte în derulare prin firma Rosal Grup SRL, marea majoritate fiind însă cu entităţi private şi nu cu statul.

De departe, campion la capitolul afaceri cu statul este deputatul PSD de Constanţa Eduard Martin, cel care are 327 de contracte finanţate din bani publici. Valoarea lor nu este însă precizată, majoritatea covârşitoare a lor fiind în derulare în acest moment. Datele trecute în declaraţiile de interese de deputaţi mai indică şi lucruri cel puţin ciudate. De exemplu, firma deputatului PDL Marin Bobeş a încheiat un contract chiar în Ajunul Craciunului din 2009, iar Cabinet medical al deputatei PSD Lucreţia Roşca a încheiat un contract în data de 31 decembrie 2010. Valoarea totală a contractelor încheiate de cei 48 de deputaţi se ridică la 886.509.012 lei şi 13.707.023 euro, în total suma fiind de 224.780.597 euro.

Informaţiile despre contractele încheiate cu statul de către firmele deputaţilor au devenit publice odată cu intrarea în vigoare a Legii 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. Legea a fost modificată anul trecut după ce în luna aprilie 2010 vechea lege a fost declarată neconstituţională în urma contestării acesteia la Curtea Constituţională de către avocata Alice Drăghici, apărătoarea fostului senator PSD Şerban Brădişteanu, în dosarul căruia Agenţia Naţională de Integritate ceruse instanţei confiscarea sumei de patru milioane de euro, bani nejustificaţi. Demnitarii, aleşii şi funcţionarii publici sunt acum obligaţi să completeze în declaraţiile de interese contractele încheiate cu statul de firmele deţinute de ei sau de rudele de gradul întâi.

Lista celor 48 de deputaţi care au contracte cu statul o puteţi citi pe CursdeGuvernare.ro

30.000 de euro găsiţi în casele poliţiştilor de la „Fabrica de permise auto” din Bucureşti

2011-01-13T11:49:00.004+02:00

Declaraţiile de avere ale celor patru poliţişti de la Serviciul de Permise Auto Bucureşti, arestaţi azi noapte pentru trafic de influenţă, dare şi luare de mită, nu atrag atenţia în mod special. Nu au conturi în bancă, bijuterii, obiecte de artă sau proprietăţi care să atragă atenţia. Totuşi, potrivit unor surse judiciare apropiate anchetei, în urma descinderilor de miercuri dimineaţă, în casele acestora au fost găsiţi peste 30.000 de euro bani lichizi. Sume destul de greu de justificat în condiţiile în care niciunul dintre poliţişti nu precizează că ar fi vândut vreun bun în ultimul an care să le fi adus venituri importante. În plus, având în vedere valoarea foarte mare a sumelor pe care le deţineau în case, acestea ar fi trebuit menţionate de cei patru în ultimele declaraţii de avere, completate în luna noiembrie 2010. Surse judiciare au precizat pentru CursDeGuvernare.ro că în acest dosar au fost puşi sub învinuire şi arestaţi patru poliţişti de la Serviciul de Permise Auto Bucureşti şi zece instructori auto, iar într-un alt dosar, relaţionat cu acesta, este pus sub învinuire un al cincilea subofiţer.

Cel mai avut dintre poliţiştii arestaţi în noaptea de miercuri spre joi de Tribunalul Bucureşti este agentul principal Florentin Gabriel Gheorghe. Acesta deţine un teren intravilan de 750 de metri pătraţi în comuna Glina de lângă Bucureşti, cumpărat în anul 2008, în plin boom imobiliar. Acesta mai deţine şi o casă în Glina, de 116 metri pătraţi, cumpărată în 2005, despre care precizează că se află în construcţie, dar şi un apartament de 63 de metri pătraţi în Bucureşti. Gheorghe mai are o Dacia, din 1998, şi un Chevrolet, cumpărat în leasing în 2004. Veniturile acestuia din salariu de agent principal s-au ridicat în 2009 la valoarea de 23.873 de lei. Surpriza vine de la soţia acestuia, Gabriela Gheorghe, angajata unei firmei care deţine o şcoală de şoferi în Bucureşti, Pro Auto SRL. Veniturile oficiale realizate de acesata în 2009 sunt mai mult decât modeste, de numai 6.535 de lei.

Agentul principal Viorel Briceag, nu are conturi, bijterii sau obiecte de artă, însă nu are nici datorii către bănci. Potrivit declaraţiei sale de avere, acesta deţine un apartament de 57 de metri pătraţi în Bucureşti, cumpărat în 1999, şi un BMW 318. Veniturile realizate din salariu în 2009 de Briceag s-au ridicat la 21.630 de lei.

Nicolae Valentin Gheorghe este şi el agent principal la Serviciul de Permise Auto Bucureşti, iar din declaraţia de avere s-au putea zice că nu iese din tiparul „românului de rând” care are un apartament şi o maşină. Valentin Gheorghe are un apartament de 67 de metri pătraţi în Bucureşti, obţinut în 1999 în urma unui contract de schimb, şi o Skoda din 2003. În 2009, acesta a încasat din salarii suma de 25.488, iar soţia sa, Elena, 6.950 lei.

Ultimul poliţist arestat în acest dosar este agentul principal Ilie Iulică Dan. Acesta deţine 1.570 de metri pătraţi de teren în Bragadiru, o casă de 160 de metri pătraţi, construită în 2002 şi conduce un Matiz. Veniturile realizate din salariu de acesta în 2009 s-au ridicat la 19.914 lei.

Continuarea o puteţi citi pe CursDeGuvernare.ro

Vanghelie a intrat în campanie electorală

2011-01-12T21:47:00.004+02:00

Tind să cred că asta este explicaţia faptului că am găsit în cutia poştală o felicitare semnată de primarul de la Sectorul 5, având în vedere că eu stau în 4. Şi mai cred că Vanghelie nu este ortodox de rit vechi, ci a fost o problemă de distribuţie a felicitărilor de "Sfintele sărbători ale naşterii lui Hristos şi la cumpăna dintre ani". Şi mai cred că primarul "care este" încearcă de pe acum să se împrietenească cu alegătorii "care votează" la anu'.

Fondul de rezervă al statului, folosit pentru facturile primăriilor PDL

2011-01-07T09:15:00.001+02:00

Aproape 140 de milioane de euro au fost direcţionate în 2010 din Fondul de rezervă al Guvernului special către primării conduse de membri ai PDL, potrivit unei analize întocmite de Institutul pentru Politici Publice (IPP). Banii nu au fost folosiţi pentru investiţii sau modernizari, ci pentru a acoperi cheltuielile curente şi de capital ale instiuţiilor locale.

O treime din această sumă a fost alocată în ultimele zile ale anului 2010, atunci când atenţia publicului şi a presei era îndreptată către alte teme. Astfel, prin Hotărârea de Guvern numărul 1379 din data de 28 decembrie 2010 s-au alocat nu mai puţin de 177.000.000 de lei, adică aproximativ 41 milioane de euro. Un alt milion de euro a fost alocat prin Hotărârea de Guvern numărul 1375 adoptată tot în data de 28 decembrie.

Suma totală alocată primăriilor prin Fondul de rezervă în anul 2010 se ridică la 575.853.000 de lei (circa 140 de milioane de euro), fiind totuşi mai mică cu 23 de milioane de euro faţă de cea atribuită în 2009.

Citiţi continuarea pe Curs de Guvernare

La mulţi ani!

2010-12-31T18:40:00.002+02:00

Onoarea Alexandrei Gătej şi tăcerea lui Traian Băsescu

2010-12-20T22:48:00.007+02:00

Cât e de grav ca unul dintre consilierii preşedintelui ţării să fi fost agent al Securităţii comuniste? Contează că acest agent avea 23 de ani în momentul racolării sau că aceasta s-a produs cu numai trei luni înainte de căderea comunismului? De ce acest consilier mai este în funcţie? De ce şeful statului nu i-a cerut încă demisia? Multe întrebări, din care unele îşi pot sau nu găsi răspunsuri limpezi. Una singură contează, însă: ce mai caută doamna Gătej la Cotroceni?

Povestea colaborării Alexandrei Gătej cu Securitatea a fost făcută publică cu numai patru zile înainte de împlinirea a patru ani de la condamnarea publică a regimului comunist şi de la publicarea Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Gestul de acum patru ani al preşedintelui Băsescu a fost catalogat "fără precedent" în lumea post-comunistă, regimul comunist fiind condamnat pe întreg parcursul existenţei sale, drept ilegitim şi criminal, iar Securitatea a fost considerată ca "braţul armat" al sistemului.

Acum, când a trecut deja o săptămână de la dezvăluirea CNSAS despre colaborarea Alexandrei Gătej cu Securitatea, liniştea aşezată peste Cotroceni în privinţa acestui subiect pică foarte prost pentru instituţia prezidenţială. În acest moment nu calităţile profesionale ale doamnei Gătej sunt de luat în discuţie, ci faptul că printre colaboratorii cei mai apropiaţi ai preşedintelui statului se numără un fost agent dovedit al Securităţii. Poate că preşedintele nu consideră această chestiune de o gravitate deosebită, însă este dator să explice de ce păstrează în echipa lui pe cineva cu probleme de "dosar".

Băsescu a făcut cărţile pentru şefia PDL

2010-12-15T22:04:00.006+02:00

Traian Băsescu, pentru Hotnews:
"Va fi o decizie a PDL-ului dacă mai menţine suprapunerea între calitatea de preşedinte al PDL şi funcţia de prim-ministru. Dacă vreţi să fiu foarte sincer, eu nu-l văd pe Emil Boc pierzând alegerile în interiorul PDL, dacă va candida. Şi eu sper că va candida. Parlamentarii PDL ar trebui să se uite la soluţii alternative pe care le au. Au? După părerea mea Emil Boc va putea să candideze. Sau va fi necesar să candideze. Dar va fi opţiunea lui. Eu îmi spun o părere."

Puţin vizibil la nivel public, PDL-ul fierbe. Taberele, găştile, grupurile şi grupusculele din interiorul partidului se frământă, se organizează şi se repoziţioneză pentru alegerile din primăvara anului viitor pentru şefia PDL. Alegerile din filialele judeţene derulate în ultimele săptămâni conturează şi ele reaşezarea zonelor de putere în partid. Pe fundalul acestor zbateri interne, se conturează tot mai vizibil încercarea lui Traian Băsescu de a-şi asigura controlul asupra partidului şi după terminarea mandatului.

Traian Băsescu îşi aplică strategia gradual: mai întâi crearea unui pol de putere în interiorul partidului în jurul Elenei Udrea şi coagularea a unor personalităţi politice de tip nou în preajma acesteia (Gheorghe Falcă, George Scripcaru, Gheorghe Flutur). Următorul pas, impunerea Elenei Udrea la şefia organizaţiei Bucureşti a PDL (cea mai mare din punct de vedere numeric, dar şi cea mai influentă).

Rămâne de îndeplinit cel mai greu obiectiv, acela de a păstra controlul asupra PDL prin intermediul viitorului preşedinte, care trebuie obligatoriu să fie un ins supus, loial, manevrabil. Cum Emil Boc a transmis semnale anul acesta că nu-şi mai doreşte preşedinţia PDL, reacţia opiniei publice la un nume nou, care îndeplineşte criteriile de mai sus, a fost testată acum o lună. Elena Udrea, permanenta purtătoare de mesaje a lui Traian Băsescu, declara că ea îl vede pe Gheorghe Falcă (finul lui Traian Băsescu) în poziţia de viitor şef al PDL. Cum răspunsul presei şi al societăţii civile a fost extrem de dur la acest anunţ, având în vedere că Falcă a fost trimis în justiţie de DNA pentru fapte de corupţie, se vede treaba că Traian Băsescu s-a văzut nevoit să apeleze din nou la soluţia de avarie Emil Boc.

Declaraţia lui Traian Băsescu din această după-amiază nu este numai un semnal public transmis taberei "oponente" din PDL, grupată în jurul lui Vasile Blaga, dar este şi un mesaj de curtoazie la adresa lui Emil Boc, cel care are acum temă de răzgândire.

Codruța Koveşi, Procurorul General: "Există 140 de legi care prevăd aproape 1.000 de infracţiuni"

2010-12-10T08:09:00.004+02:00

Laura Codruţa Koveşi, Procurorul General al României a explicat, în exclusivitate pentru CursDeGuvernare.ro care sunt cauzele celor peste 1,3 milioane de dosare penale pe care le-a înregistrat Parchetul General în acest an, subiect despre care am scris aici. Koveşi a enumerat şi soluţiile care ar putea duce la o reducere a cauzelor penale pe care trebuie să le gestioneze Parchetele din toată ţara.

Laura Codruţa Koveşi: ”Datele statistice care au relevat faptul că volumul mare de activitate nu este influenţat de evoluţia infracţionalităţii, care nu are o creştere similară, ci de probleme legislative sau sesizări fără finalitate.

Cât priveşte aspectele de ordin legislativ, o problemă ar fi excesul de incriminare. Există 140 de acte normative care prevăd aproape 1000 de infracţiuni. Este clar, aşadar, că ar fi nevoie de o reevaluare.

Referitor la sesizările fără finalitate care ne sunt avansate, credem că ar trebui identificate soluţii care să permită limitarea numărului de dosare şi soluţii cauzelor cu adevărat importante pentru societate. Una dintre aceste soluţii ar putea fi introducerea principiului oportunităţii întâlnit în alte sisteme.

În momentul de faţă, dacă se reclamă o faptă penală, ea trebuie înregistrată ca şi dosar penal, chiar dacă din primele cercetări reiese că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni. Or, prin intermediul principiului oportunităţii s-ar ajunge ca, pe baza unor criterii obiective şi sub controlul instanţei de judecată, să se poată aprecia când se justifică să continui o anchetă sau nu. Astfel, s-ar ajunge la o cheltuire mult mai judicioasă a banului public."

Continuarea declaraţiei Progurorului General poate fi citită pe CursDeGuvernare.ro.

Câştigătorii burselor JTI

2010-12-09T19:43:00.003+02:00

Câştigătorii Burselor Europene JTI pentru Jurnalism au fost anunţaţi în această seara de Fundaţia Euromonitor pentru Excelenţă în cadrul unei ceremonii ce a avut loc la sediul Reprezentanţei din România a Comisiei Europene.

Jurnalişti care vor lua parte la un stagiul de pregătire de o săptămână de la Bruxelles sunt: Eveline Păuna - Q-Magazine (21 de ani), Raluca Spătăreanu - Grupul Realitatea-Caţavencu/realitatea.net (32 de ani), Amalia Dascălu - Ziarul de Iaşi (29 de ani), Matei Dobrovie - Adevărul/Foreign Policy România (27 de ani), Laura Culiţă - Wall Street Journal România (23 de ani), Claudiu Berbece - România Liberă (25 de ani), Lorelei Mihală - TVR (31 de ani).

Marii câştigători ai Burselor Europene JTI pentru Jurnalişti, care vor beneficia în plus şi de un stagiu de pregătire profesională de trei săptămâni în cadrul unei prestigioase organizaţii de presă europeană, sunt: Victor Rotariu - Gândul (25 de ani), Diana Stirlea - Agerpress (32 de ani) şi Andreea Negru Ciobanu - Grupul Realitatea Caţavencu/The Money Channel (29 de ani).

Programul Bursele Europene JTI pentru Jurnalişti a fost lansat în 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, ca o continuare a programului de stagii iniţiat de National Forum Foundation/Freedom House în anii '90, cu sprijinul Guvernului SUA, iar ulterior, începând cu anul 2000, cu finanţarea JTI.

Cu începere din 2010, programul Bursele Europene JTI pentru Jurnalişti este organizat de Fundaţia Euromonitor pentru Excelenţă. Încă de la început, obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţilor tinerilor jurnalişti români, prin expunere directă la realităţile democraţiilor dezvoltate, imersiune în medii culturale diverse şi practică profesională specializată.

Ţara penală: cum s-a ajuns ca unul din cinci români adulţi să fie cercetat de procurori

2010-12-09T16:24:00.004+02:00

Peste 1,3 milioane de dosare penale au fost înregistrate la nivelul tuturor parchetelor din România în primele nouă luni ale acestui an. Statistica Ministerului Public arată că este vorba de o creştere în procente cu 13,6% faţă de perioada similară a anului 2009. Potrivit procurorului general al României, Laura Codruţa Koveşi, anul trecut, când au fost înregistrate peste 1,5 milioane de dosare, reieşea că unul din cinci români adulţi era implicat într-un dosar penal. La cum evoluează reforma în sistemul judiciar, lucrurile vor sta la fel cel puțin până în 2012.

Cifrele primelor nouă luni de activitate ale Parchetului General devoalează o situaţie uluitoare, la care specialiştii în drept penal cu greu găsesc o explicaţie. Iar ca situaţia să arate şi mai grav, la cele peste 1,3 milioane de dosare aflate în lucru la nivelul întregului Minister Public se mai adaugă alte câteva sute de mii contabilizate de Inspectoratul General de Poliţie.

Cifrele infracţionalităţii înregistrate de Ministerul Public

* În primele trei trimestre din 2010, toate unităţile de parchet au avut de soluţionat 1.338.343 dosare, înregistrându-se o creştere cu 13,6% faţă de perioada similară a anului 2009.
* În aceeaşi perioadă au fost soluţionate 365.841 cauze, în scădere cu 0,6%, reprezentând 27,3% din totalul cauzelor de soluţionat.
* Din cauzele soluţionate au fost finalizate cu rechizitoriu 30.380 ceea ce înseamnă o creştere cu 8%.
* În primele trei trimestre din 2010, 8,3% din cauzele soluţionate s-au finalizat prin rechizitorii şi 91,7% prin soluţii de netrimitere în judecată.
* La sfârşitul lunii septembrie 2010 existau în lucru 435.402 cauze, în creştere cu 18,5% faţă de perioada similară a anului 2009 (ponderea acestora în totalul cauzelor de soluţionat fiind de 32,5%), şi 457.703 de dosare cu autori nedescoperiţi, în creştere cu 24,2% faţă de perioada similară a anului 2009 (cu o pondere de 34,2% din totalul cauzelor de soluţionat).
* În primele trei trimestre din 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a 41.063 inculpaţi (din care 6.443 arestaţi preventiv), în creştere cu 12,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Textul complet poate fi citit pe CursDeGuvernare.ro

Blocaj și ineficiență. Cifrele unui Parlament aflat într-o criză mai mare decât criza economică

2010-12-05T23:33:00.004+02:00

Peste 200 de iniţiative legislative blocate, absenteism masiv, opacitatea procesului legislativ, reveniri asupra unor legi, războaie la Curtea Constituțională, atuuri lăsate în mâna guvernului care emite pe bandă rulantă, în paralel cu Parlamentul, decizii de administrare a ţării în vremuri de criză. Parlamentul – instituția numărul unu în orice ţară europeană şi cea care garantează democrația – nu poate ajuta la reforma statului și a societăţii în România până nu se reformează pe el însuşi.

Deși după alegerile parlamentare din 2008 s-a configurat o coaliție de guvernare, majoritatea din Parlament s-a dovedit nefuncțională într-un an de criză ca 2010, când România avea nevoie mai mult ca oricând de coerență legislativă.

Bilanțul, potrivit datelor din Camera Deputaților și Senat

* Doar 14 legi promulgate la Senat, din 148 de proiecte de lege depuse.
* La Camera Deputaților, 230 de inițiative (din 786 depuse) au devenit legi.
* O bună parte din legile trecute sunt inițiative venite de la guvern, altele sunt modificări aduse legilor anterioare.
* Adoptarea tacită a legilor a înlocuit, în parioadele de blocaj, dezbaterile: în numai o săptămână din luna septembrie au fost adoptate prin aprobare tacită 5 legi. * Un număr de 11 legi au fost cereri de reexaminare, trimise la Parlament de către Președinție.

Text scris împreună cu Cristian Grosu, a cărui continuare poate fi citită pe CursDeGuvernare.ro

Adrian Chebuţiu, reţinut de DNA

2010-12-01T12:53:00.013+02:00

UPDATE. Adrian Chebuţiu va fi cercetat în libertate, potrivit Mediafax, însă Adrian Coriolan Preda, directorul executiv al UCM Reşiţa, a fost arestat preventiv pentru 29 de zile. Procurorii au făcut recurs la măsura nearestării lui Chebuţiu, iar avocaţii lui Preda împotriva arestării clientului lor.

Adrian Chebuţiu, unul dintre cei mai apropiaţi parteneri de afaceri ai lui Bogdan Buzăianu, magnatului energiei, a primit mandat de reţinere pentru 24 de ore în această dimineaţă, urmând a fi prezentat judecătorilor cu propunere de arestare pentru 29 de zile. Adrian Chebuţiu este anchetat de DNA, potrivit Mediafax, într-un dosar privind returnări ilegale de TVA în valoare de câteva zeci de milioane de euro, dosar în care mai este anchetat şi libanezul Said Baaklini, arestat acum două zile în baza unui mandat internaţional în Bulgaria, dar şi de un senator al cărui nume nu a fost încă făcut public.

Said Baaklini a fost predat autorităţilor române, iar instanţa de judecată a emis un mandat de arestare pentru 29 de zile pe numele acestuia. Baaklini se bucură de relaţii foarte bune la vârful PDL, PNL şi PSD, şi a derulat afaceri cu Hassan Awdi (proprietarul Rodipet) sau cu Cristian Borcea (acţionar la Dinamo). Acesta a înfiinţat Fundația "Eco Snagov" împreună cu Ion Țiriac, Ionuț Costea (cumnatul lui Mircea Geoană), Viorel Cataramă și Aleodor Frîncu (fost șef al cancelariei lui Călin Popescu Tăriceanu). Numele lui Said Baaklini a fost asociat şi cu cel al lui Sorin Ovidiu Vîntu în contextul în care libanezul a ridicat cu puţin timp înainte de prăbuşirea Băncii Române de Scont suma de 4,8 miliarde de lei.

Interpusul lui Bogdan Buzăianu, anchetat de DNA

2010-11-30T14:19:00.044+02:00

Adrian Chebuţiu, preşedintele - director general al Uzinei Constructoare de Maşini (UCM) Reşiţa, este audiat la această oră la Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti, unde a fost adus cu mandat azi dimineaţă. Şeful de la UCM Reşiţa este în prezent unul dintre cei mai apropiaţi interpuşi ai lui Bogdan Buzăianu, cel mai important jucător privat de pe piaţa de energie din România, fiindu-i acestuia partener de afaceri de mai bine de zece ani. Prin Chebuţiu şi nevasta acestuia, Dana, Buzăianu a reuşit să se apropie de PDL în ultimii ani, mai ales după ce Traian Băsescu a denunţat public afacerile cu statul făcute de acesta şi l-a numit "cel mai deştept băiat din energie".

Adrian Chebuţiu nu apare în Top 300 sau Top 500, este extrem de discret, însă conectat la afaceri de sute de milioane de euro. Nu numai cei doi au făcut afaceri împreună, ci şi soţiile lor. Astfel, soţia lui Chebuţiu, Dana, şi fosta soţie a lui Bogdan Buzăianu, Simona Lăslean, au fost partenere de afaceri în Forces Motrices France (FMF) SAS, firmă care a avut un contract de consultanţă pe o perioadă nedeterminată cu Energy Holding, firma magnatului energiei Bogdan Buzăianu. Surse citate în 2007 în ziarul "Evenimentul zilei" susţineau chiar că Buzăianu şi Chebuţiu ar fi cumnaţi.

În 2002, Chebuţiu l-a reprezentat pe Buzăianu în cea mai importantă afacere a acestuia, cea care l-a transformat în unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi oameni de afaceri români. Este vorba despre semnarea "celui mai deştept contract" încheiat vreodată de o firmă privată, Energy Holding, cu o companie a statului, Hidroelectrica. Contractul, pe care l-am publicat în anul 2007 în exclusivitate în "Evenimentul zilei", putea să îi aducă lui Buzăianu, conform calculelor de la acea dată, venituri maxime de 1,3 miliarde de dolari în cei zece ani în care Energy Holding are drepturi de cumpărare de energie electrică la preţuri preferenţiale de la Hidroelectrica.

Contractul între Energy Holding şi Hidroelectrica a fost semnat în 2002, pe vremea când ministrul Economiei era Dan Ioan Popescu, naşul de cununie al lui Bogdan Buzăianu, Hidroelectrica fiind una dintre firmele deţinute de statul român prin Ministerul Economiei. În 2002, când a fost semnat contractul, Energy Holding se numea Holding APS, iar cel care a semnat înţelegerea juridică a fost nimeni altul decât Adrian Chebuţiu, cel care era la vremea respectivă administratorul companiei. În 2003, Chebuţiu a devenit directorul UCM Reşiţa după privatizarea acesteia şi preluarea mascată a uzinei de către Bogdan Buzăianu prin grupul elveţian INET AG, reprezentat de Beat Corpataux, un vechiul partener de afaceri din Elveţia al acestuia. Ancheta despre "Cel mai deştept contrcat din istorie" mai poate fi citită integral aici.

La sfârşitul anului 2006, începutul anului 2007, Bogdan Buzăianu a devenit ţinta preşedintelui Traian Băsescu, care l-a numit "cel mai deştept băiat din energie" şi l-a acuzat că face afaceri preferenţiale cu statul pe zona de energie. Câteva luni mai târziu, Dana Chebuţiu, soţia lui Adrian Chebuţiu devenea asistenta personală a eurodeputatului PDL Dragoş David, membru în Comisia de industrie şi energie a Parlamentului European. Deşi era asociat unic în Forces Motrices France SAS, după ce Simona Lăslean a divorţat de Bogdan Buzăianu, şi derula prin această firmă afaceri de câteva zeci de milioane de euro în România, Dana Chebuţiu a preferat să se angajeze ca asistentă personală a unui europarlamentar, potrivit dezvăluirilor EVZ.

Tot în 2007, Sorin Frunzăverde, unul dintre baronii PDL, la acea vreme eurodeputat PDL şi el, a semnat un contract de consultanţă cu firma AC Management, firmă deţinută de Forces Motrices France SAS. Potrivit EVZ, care cita declaraţia de avere a lui Frunzăverde, acesta a încasat lunar de la AC Management suma de 9.000 de lei. Anul trecut, în plină campanie electorală pentru prezidenţiale, Bogdan Buzăianu a fost fotografiat de paparazzi în limuzina lui Radu Berceanu, ministru al Transporturilor şi vicepreşedinte PDL.

Enjoy şi voi

2010-11-27T09:56:00.002+02:00

Jurnalul Naţional mă plagiază din nou!

2010-11-24T22:21:00.025+02:00

Pentru a doua oară într-o jumătate de an. Furtul cel nou va putea fi citit în ediţia tipărită de mâine, 25 noiembrie, a Jurnalului Naţional, însă eu l-am descoperit pe ediţia on-line a ziarului. Şi uite aşa, în seara asta am o nouă confirmare că unele persoane care se folosesc fraudulos de titulatura de jurnalişti şi care s-au specializat să semneze cu pseudonime în Jurnalul Naţional nu numai că îmi citesc blogul, dar continuă să îl plagieze cu o nesimţire infinită.

Ce plagiază de data asta Jurnalul Naţional? Nişte informaţii exclusive pe care le-am obţinut acum două săptămâni din interiorul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) despre sumele de bani plătite în decursul acestui an către 16 avocaţi sau case de avocatură, informaţii pe care le-am publicat marţea trecută sub forma unui top al avocaţilor plătiţi de CNADNR. Datele primare obţinute de mine fac referire la mai multe plăţi făcute de CNADNR în 2010 către diverse companii, printre care şi Spedition UMB, Euroconstruct Trading 98, Bechtel sau Search Corporation (date pe care le voi folosi în curând pentru nişte mici anchete), însă conţineau şi sumele plătite către avocaţii care au avut contracte cu CNADNR-ul. Din acele liste de plăţi am scos doar sumele de bani încasate de avocaţi, după care m-am apucat de adunat. După cum se vede, în topul meu sumele sunt cu virgulă.

Captură foto după furăciunea Jurnalului Naţional

Topul publicat de mine pe blog

Hoţul de la Jurnalul Naţional, cel care a furat informaţiile, susţine cu neruşinare şi inconştienţă că a preluat datele din raportul Curţii de Conturi despre instituţiile care au cumpărat servicii juridice, deşi aveau mii de jurişti angajaţi, făcut public la începutul lunii. Oricine poate verifica faptul că datele invocate de hoţul de la Jurnalul Naţional nu figurează în raportul Curţii de Conturi. Hoţul însuşi o putea face, nu-i aşa? Deci, domnule Tucă, domnule Ciutacu, vorbim de dubla doi, de plagiat cu repetiţie, de plagiatul de la Jurnalul Naţional se întoarce?

Cazul demiterilor de la vârful MAI. Mecanismul prin care e politizată Poliția

2010-11-23T21:40:00.002+02:00

Scandalul de la Piatra-Neamț, cu inspectorul Aurelian Șoric, urmat de cel al tentativei de mituire a secretarului de stat Dan Fătuloiu, readuce în atenție încrengăturile dintre unii capi ai Poliției cu mediul economic și chiar interlop. Astfel de legături sunt posibile și ies cu greu le iveală pentru că șefii polițiilor județene au sprijin politic atât din partea unor parlamentari locali, cât și în minister. Un fost ministru de Interne, Dudu Ionescu, și șeful Corpului Național al Polițiștilor, comisarul-șef Iulian Dobrescu, explică mecanismul care favorizează numirea pe criterii politice la vârful Poliției.

* Șeful Inspectoratului General al Poliției este propus premierului pentru numire, potrivit Legii 218/2002, de către ministrul de Interne, după avizul Corpului Național al Polițiștilor (CNP). Avizul acestuia e consultativ, astfel încât numirea șefului Poliției e la decizia ministrului politic. Iulian Dobrescu spune că nu a dat niciodată aviz negativ.

* IGP organizează concursurile pentru șefii poliției județene.

* Un polițist care vrea să ajungă șeful inspectoratului județean nu poate intra în concurs fără avizul prefectului. Teoretic, prefectul nu are funcție politică. Practic, el este angajat al Ministerului Administrației și Internelor și, deși legea îl asimilează funționarilor publici, el poate fi schimbat de către ministru cu unul favorabil politic. Prefectul este primul filtru al candidaților pentru funcția de șefi ai poliției județene.

Citeşte continuarea textului aici.

Patru instituţii de control financiar şi 30.000 de funcţionari adună cel mai nesigur buget din Europa

2010-11-23T15:53:00.005+02:00

De astăzi am început să scriu pentru CursDeGuvernare.ro. Textele semnate de mine, analize politice, economice sau investigaţii, le veţi găsi de acum pe CursDeGuvernare.ro, însă vor fi preluate, evident, şi aici.

Criză economică, lipsă de bani la bugetul de stat, cel mai mare nivel de impozitare din Uniunea Europeană (113 impozite şi taxe), dar cea mai mică rată de colectare efectivă (doar 32% din PIB). Şi nu mai puţin de patru instituţii de control economico-fiscal, iar o a cincea luată în discuţie să se înfiinţeze. Acesta este cercul ineficienţei în care se învârt, de ani de zile, atât statul şi bugetul său, cât şi cetăţeanul şi afacerea sa. România, o ţară a extremelor fiscale: prima la impozite, ultima la colectarea lor.

Nu mai puţin de patru instituţii de control fiscal şi economic există în România – toate cu atribuţii în combaterea evaziunii fiscale şi identificarea banilor care evită bugetul de stat. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), Garda Financiară, Poliţia Economică şi Curtea de Conturi a României. În toate aceste instituţii lucrează, în total, 30.000 de persoane care se ocupă strict de tot ceea ce înseamnă controlul fiscal şi procesarea acestuia. La finalul anului 2009, la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) erau angajate, la nivelul întregii ţări, 25.000 de persoane, la Garda Financiară 1.400, la Poliţia Economică 1.800, iar la Curtea de Conturi 1.550.

Cu excepţia Curţii de Conturi, care poate controla societăţile comerciale private doar în anumite condiţiile – în care acestea au raporturi comerciale cu Statul sau cu societăţile la care Statul are participaţii, celelalte trei organisme au atribuţii de control similare:

* Control fiscal, preventiv sau operativ;
* Constatarea evaziunii fiscale;
* Stabilirea de panalităţi, amenzi sau instituirea de sechestru asigurator;
* Înaintarea unei sesizări penale către Parchet sau DNA.

Citeşte continuarea textului aici.

Topul avocaţilor plătiţi de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri în 2010

2010-11-16T19:30:00.005+02:00

Curtea de Conturi a dat publicităţii săptămâna trecută un raport în care sunt contabilizate sumele uriaşe, de ordinul zecilor de milioane de lei, plătite de diverse instituţii ale statului pentru servicii juridice în condiţiile în care dispuneau de departamente specializate. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a cheltuit în perioada 2008 – 2010, potrivit raportului, nu mai puţin de 89.334.579,43 de lei pentru servicii juridice, deşi avea angajate un număr de 653 de persoane cu studii juridice. Surse din cadrul Companiei au confirmat cifra, însă, potrivit acestora, numărul celor care lucrează strict în departamentele juridice este, la nivelul întregii ţări, de circa 250, restul având studii juridice, dar fiind încadraţi în alte departamente ale CNADNR.

16 avocaţi sau case de avocatură au încasat de la CNADNR numai de la începutul acestui an şi până în prezent circa 7,7 milioane de euro. Suma se împarte între 15 avocaţi români, care au încasat 28.619.996,47 de lei (echivalentul a 6.814.824 euro) şi o firmă englezească, care a încasat 880.939,44 de euro.

Din lista de avocaţi, doi se diferenţiază categoric. Prima este avocata Cecilia Popa, cea care în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2008 a donat către PDL 49.000 de lei, echivalentul a circa 13.500 de euro. Cel de-al doilea este avocatul Ioan Băraş, care a primit peste 400.000 de euro de la CNADNR în perioada 2008 – 2010, pentru mai multe servicii juridice, printre care şi pentru procesul cu avocata Simona Neagu, cea de la care CNADNR spera să recupereze o primă de succes în valoare de circa 5 milioane de euro plătită de Companie pentru exproprierile de pe autostrada Braşov – Borş. Avocatul Băraş a pierdut procesul cu Simona Neagu, iar statul alte 400 de mii de euro.

Topul avocaţilor plătiţi de Compania de Autostrăzi în 2010

1. Dragomir şi Asociaţii – 12.946.606,58 lei (Servicii juridice de expropriere pe traseul autostrăzii Bucureşti – Braşov, contract încheiat cu CNADNR în 2004);
2. Cecilia Popa şi Asociaţii – 7.357.254,55 lei (Servicii juridice de expropriere pe traseul autostrăzii Braşov – Borş, încheiate în anii 2004, 2005, 2008 sau 2009);
3. Cabinet Individual de Avocatură „Stancu Ionel” – 2.871.225,14 lei (Servicii juridice de expropriere, contract încheiat în 2004);
4. Toma Dragomir şi Asociaţii – 2.602.250,48 lei (Servicii juridice de expropriere pe traseul autostrăzii Bucureşti – Braşov, contract încheiat cu CNADNR în 2003)
5. Cabinet Individual de Avocatură „Băraş Ioan” – 872.993,16 lei (Asistenţă juridică pentru lunile martie 2009 – ianuarie 2010);
6. Băiaşu şi Voichiţa Maria Cabinet Avocat – 519.327,08 lei
7. Cabinet Avocatură Ina Vintilescu – 450.662,08 lei (Servicii juridice conform unor contrcate încheiate în 2006 şi 2004);
8. Trifu Şerban Alexandru Cabinet de Avocat – 442.672,43 lei;
9. Societatea Civilă de Avocatură Pavel şi Asociaţii 228.964,36 lei (Servicii juridice pentru reabilitarea DN24 Galaţi – Crasna şi DN 24B Crasna - Albiţa);
10. Boştină şi Asociaţii – 169.705,78 lei (Servicii juridice pentru construcţia autostrăzii Cernavodă – Constanţa, tronsonul Medgidia – Constanţa, contract încheiat în 2010);
11. Societatea Civilă Profesională de Avocaţi "Mihălcescu şi Asociaţii” – 94.089,65 lei;
12. Cabinet de avocat Mihai Ghenuş – 46.500 lei;
13. Cabinet de avocat Uluitu Aurelian Gabriel – 7.948,52 lei;
14. Cabinet de avocat Vîlceanu Gheorghe – 7.886,40 lei;
15. Beja Stănescu Ilie şi Stănescu Elis Anamaria – 1.874,26 lei;
16. Corbett&CO – 880.939,44 euro (Servicii juridice pentru by-pass Deva-Orăştie-Sibiu)

Miliţia Spirituală e mai spirituală ca oricând

2010-11-05T13:19:00.007+02:00

Miliţia Spirituală vă este cunoscută datorită dezvăluirilor publicate ani de zile mai ales în "Academia Caţavencu", dar şi în "Evenimnetul zilei", semnate ca atare sau prin numele lui Mihail Bumbeş şi Mihai Burcea. MS s-a "specializat" de-a lungul anilor în publicarea dosarelor de cadre ale foştilor nomenclaturişti care bântuie şi astăzi viaţa politică, a odelor şi cânturilor aduse Tovarăşului şi Tovarăşei în publicaţiile de dinainte de '89 de aceiaşi potentaţi ai zilelor de ieri şi de azi, dar mai ales în devoalarea colaboraţionismului cu Securitatea a celor ce azi sunt numiţi personalităţi ale vieţii politice sau publice. Acum, Miliţia Spiritiuală lucrează şi în on-line. Site-ul a fost lansat recent şi merită să fie urmărit. Aici.

De sâmbăta asta

2010-10-30T10:52:00.002+03:00

Fiul generalului Bichir, asociat cu patru generali din Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

2010-10-28T15:56:00.009+03:00

Bogdan Valentin Bichir, fiul generalului SIE Mihail Bichir, asociat în firma românească Danubia Global INC SRL despre care New York Times, via WikiLeaks, susţine că a fost implicată în uciderea a trei civili irakieni în 2006, a mai fost asociat cu patru generali STS. Firma T.S.S. Grup SA, care a avut ca obiect principal de activitate „realizarea şi furnizarea de programe”, a fost lichidată în 2005, la patru ani de la înfiinţare, potrivit Registrului Comerţului.

Ce face un general SRI, SIE sau STS când se retrage la pensie? Chiar dacă pare întrebare de ghicitoare nu e pentru că nu mai e un secret pentru nimeni faptul că foarte mulţi foşti slujbaşi ai Serviciilor de Informaţii se lansează în afaceri, dacă nu cumva au făcut-o încă de pe vremea când munceau pentru statul român. Se poate vorbi despre vreo ilegalitate? Nu, dar se poate vorbi despre moralitate dacă profilul firmei este compatibil cu munca prestată de foştii ofiţeri sau dacă firmele lor derulează afaceri cu instituţii ale statului, unele pentru care au lucrat în trecut. În plus, nimeni nu va putea înlătura suspiciunile că informaţii secrete obţinute în timpul serviciului sunt sau vor fi folosite în interes personal.

T.S.S. Grup SA este o firmă înfiinţată de patru foşti generali ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), familiile lor, copii ai unor foşti generali din alte structuri de informaţii şi câţiva apropiaţi ai lor. Numele firmei a fost ales foarte inspirat, T.S.S. Grup, că doar nu erau să o numească de-a dreptul S.T.S. Grup. Trei dintre generalii de informaţii care au pus umărul la înfiinţarea companiei în în noiembrie 2001 fuseseră adjuncţii directorului STS până în aprilie 2001 când au fost schimbaţi din funcţie şi trecuţi în rezervă printr-un decret prezidenţial, semnat de Ion Iliescu.

Cea mai importantă participare în T.S.S. Grup SA a revenit familiei generalului de divizie (r) Dorelu Gavrilă Ţărmurean: 81% din acţiuni, împărţită în trei, între el, soţia sa, Aurelia Maria Tărmurean, şi fiul său, Adrian Cristian Tărmurean, fiecare deţinând 27% din acţiuni. Ceilalţi doi foşti colegi ai generalului Ţărmurean, generalul de brigadă (r) Ion Mavrodin şi generalul de brigadă (r) Vasile Căciulan, trecuţi în rezervă în aceeaşi zi, sunt şi ei parteneri în firmă fiercare cu câte două procente.

Cel de-al patrulea general STS din T.S.S. Grup SA este George Florin Şcheau, înaintat la gradul de general de brigadă - cu o stea anul trecut de 1 decembrie printr-un decret prezidenţial semnat de preşedintele Traian Băsescu. Cadru militar activ, generalul George Florin Şcheau, nu încalcă statutul cadrelor militare, care permite ca un ofiţer să fie acţionar într-o firmă. Totuşi, legea nu permite ofiţerilor să fie asociat unic ori sau să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, iar această prevedere este încălcată de generalul George Florin Şcheau, care de la înfiinţarea firmei şi până la lichidarea ei a ocupat funcţia de conzor supleant.

Potrivit unei adrese semnate de colonelul Adrian Fulea, purtător de cuvânt al STS, ofiţerii care comit pentru abateri de la disciplina militară, inclusive prin nerespectarea statutului cadrelor militare, riscă “avertisment, mustrare scrisă, consemnare, retrogradare în funcţie, amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani”.Greu de spus dacă în cazul generalului Şcheau se mai poate lua vreo măsură având în vedere că firma este în lichidare de cinci ani.

O altă persoană asociată în T.S.S. Grup SA este Elena Maria Rotaru (29) despre care surse din serviciile de informaţii susţin că ar fi fiica generalului (r) SIE Constantin Rotaru, fost adjunct al directorului SIE, şi un apropiat al lui Dan Voiculescu. Acesata deţine 5% din acţiunile firmei. Între timp, aceasta s-a căsătorit, iar acum se numeşte Elena Maria Ştefan.

Alte patru procente au ajuns să fie controlate de Bogdan Valentin Bichir, fiul fostului general STS Mihail Bichir, despre care am scris ieri, în exclusivitate, că a fost implicat în firma Danubia Global INC SRL, acuzată că a ucis trei civili irakieni în 2006. Trei procente sunt împărţite de Dan Corneliu Ivan (1%) şi de fiul acestuia, Daniel Ivan (2%), iar ultimele două le revin lui Ignat Tivig (1%) şi lui Gelu Gheţi (1%).

Un an de Blog de Investigaţii

2010-10-27T14:27:00.007+03:00

Azi s-a făcut un an de când am lansat Blogul de Investigaţii. Cadoul meu pentru voi este o emisiune de 26 de minute despre ce înseamnă jurnalismul de investigaţie în ţara în care o serie de dezvăluiri a dus la demisia unui şef de stat: SUA. Emisiunea se numeşte The Future of News: Investigative Journalism. Invitaţii au fost Bob Woodward - care alături de Carl Bernstein a semnat seria de investigaţii Watergate -, acum Assistent Managing Editor la Washington Post, şi Bill Buzenberg, Executiv Director la The Center for Public Integrity, una dintre cele mai respectate organizaţii nonprofit la nivel mondial care militează pentru jurnalismul de investigaţie. Emisiunea a rulat anul acesta, in aprilie, la postul public naţional din SUA.

EXCLUSIV: Firma unui fost general SIE acuzată de uciderea unor civili în Irak

2010-10-24T12:08:00.034+03:00

O firmă românească, Danubia Global INC. SRL, a fost implicată în 2006 în uciderea a trei civili irakieni în Falluja. Informaţia a fost făcută publică astăzi de ediţia on-line a prestigiosului cotidian New York Times, care citează documentele dezvăluite acum câteva zile de site-ul WikiLeaks. Firma a aparţinut până în data de 31 mai 2010 lui Mihail Bichir, fost general de brigadă în Serviciul de Informaţii Externe (SIE) şi fost ofiţer în Centrul de Informaţii Externe (CIE), condus până în decembrie 1989 de generalul Nicolae Pleşită.

Trecutul acestei companii şi ai acţionarilor săi arată, o dată în plus, felul în care o serie de foşti ofiţeri ai fostei Securităţi, transformaţi în generali de SRI, SIE sau STS după 1989, au profitat din plin de relaţiile şi informaţiile obţinute în perioada în care au lucrat pentru statul român, folosindu-le mai apoi în interes propriu în derulararea unor afaceri de anvergură. Astăzi un prim exemplu.

Danubia Global INC SRL a fost înfiinţată în octombrie 2004 de Oana Marilena Suciu, o tânără de 22 de ani la acea vreme, şi avea ca obiect principal de activitate "consultanţa pentru afaceri şi management". La începutul lunii decembrie acelaşi an, Oana Marilena Suciu, singurul asociat al firmei, a cedat societatea unei companii off-shore înregistrate în Tortola, Insulele Virgine Britanice. Astfel, Security Ventures International LTD, o companie anonimă, a devenit acţionar în Danubia Global INC SRL, iar administrator a fost numit cetăţeanul american Richard Lee Levinson.

Imediat după această modificare de acţionariat, Danubia Global INC SRL a preluat bunurile şi majoritatea angajaţilor companiei Custer Battles căreia Armata americană îi interzisese să mai încheie contracte în Irak după ce a fost acuzată de fraudarea înţelegerilor juridice pe care le avea cu statul american. Richard Lee Levinson, administratorul Danubia Global INC SRL, a făcut parte din conducerea Custer Battles, firmă pe care a părăsit-o după ce s-a alăturat firmei din România. Noua companie a obţinut de la guvernul american contracte în valoare de milioane de dolari pentru securitatea inginerilor americani şi britanici implicaţi în modernizarea infrastructurii electrice a Irakului.

La doi ani de la această mişcare, Danubia Global INC SRL a intrat în atenţia FBI, care a declanşat o anchetă pentru a stabili dacă societatea din România fusese înfiinţată special pentru a prelua activitatea firmei americane, dar şi dacă Danubia a fraudat guvernul american obţinând contracte pe care nu avea dreptul să le primească. Deşi aparent nu avea nici o legătură cu România, în afara sediului social, firma era controlată din umbră de generalul (r) SIE Mihail Bichir. Fiul acestuia, Bogdan Valentin, deşi avea abia 25 de ani în 2005 deţinea funcţia de Director de Operaţiuni în Danubia Global INC SRL. Aici se poate găsi şi răspunsul la întrebarea de ce a ales americanul Richard Lee Levinson să îşi înfiinţeze o companie în România? Cum acţionariatul firmei din Tortola este unul anonim, nu putem decât bănui că în el se regăsea şi generalul (r) SIE Mihail Bichir, cel care în SIE a fost directorul unei direcţii care se ocupa de "problema" SUA, şi care prin prisma serviciului l-a cunoscut pe Lenvinson. Când acesta a avut nevoie de ajutor după ce autorităţile federale americane i-au luat la puricat firma Custer Battles, generalul (r) Bichir i-a oferit acestuia o supapă perfect funcţională în România.

Lucrurile nu au mers deloc bine pentru Danubia în 2006. La începutul lui 2006, în aprilie, Armata americană a suspendat temporar operaţiunile firmei după ce agenţii săi de securitate au deschis focul, omorând mai mulţi politişti irakieni. Pe fondul anchetei FBI şi a verificărilor Armatei americane, Richard Lee Levinson s-a retras din funcţia de administrator al Danubia în octombrie 2007, locul lui fiind luat de Bogdan Valentin Bichir, care la acea vreme avea doar 27 de ani. Tot atunci, obiectul principal de activitate al firmei a fost schimbat din "consultanţa pentru afaceri şi management" în "activităţi de studiere a pieţei şi de sondaj".

În februarie 2009, Security Ventures International LTD, firma care deţinea 100% părţile sociale din Danubia Global INC SRL, s-a retras din companie. Ancheta FBI şi cea a Armatei şi interdicţiile primite şi-au pus amprenta pe afacerile derulate în Irak. Acesta este momentul în care generalul SIE iese la suprafaţă afacerilor sale. În urma unui contract de cesiune de părţi sociale, încheiat în faţa unui avocat bucureştean, noii asociaţi din Danubia au devenit un anume Istvan Gabor, din Miercurea Nirajului, judeţul Mureş, cu 60 de procente, şi Mihail Bichir, general (r) SIE, cu restul de 40. În data de 31 mai 2010, Mihail Bichir iese din firmă după ce îi cesionează părţile sale sociale lui Istvan Gabor, un individ care figurează ca având doar studii liceale.

Mihail Bichir a fost ofiţer în CIE, serviciul de spionaj al Securităţii, continuându-şi activitatea după 1989 în SIE. Relaţiile pe zona SUA şi le-a dezvoltat pe vremea când a fost directorul Directiei E 101 (care include Europa, SUA, Canada şi organismele internationale), fiind potrivit unor surse un apropiat al lui Teodor Meleşcanu de care s-a apropiat pe vremea când acesta a ocupat funcţia de ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu. La 1 decembrie 2000, Bichir a fost trecut în rezervă printr-un decret prezidenţial semnat de Emil Constantinescu.

De sâmbăta asta

2010-10-23T14:04:00.000+03:00

TVA de 5%, o eroare intenţionată? Scenariu de seară

2010-10-21T20:04:00.031+03:00

Train Băsescu se află la cea mai scăzută cotă de popularitate pe care a avut-o vreodată. Ultimele luni au fost cele mai grele ale mandatului său, confruntându-se cu nemulţumirea oamenilor, venită din măsurile nepopulare instituite de Guvernul Boc (majorarea TVA, reducerile salariale, tăierea pensiilor, sistarea simulentelor) pe de o parte şi cu războaiele intestine şi mocnite din interiorul PDL, care au dus la înlăturarea tripletei BVB (Blaga, Videanu, Berceanu) şi la reaşezarea centrelor de putere în PDL, de partea cealaltă.

Orice se poate spune despre preşedintele Traian Băsescu, nu şi faptul că este mulţumit sau fericit cu situaţia actuală, sau că, eventual, stă cu mâinile în sân. În momentul acesta are nevoie acută de o gură de oxigen, politic vorbind, care să îl salte în sondaje, care să îl repună în postura de preşedinte-jucător respectat. Iar balonul său de oxigen poate lua forma celor două legi care au stârnit un adevărat iureş mediatic în ultimele două zile: TVA de 5% la alimente şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 de lei.

Cele două legi despre care PDL-ul spune acum că le-a votat din greşeală sunt acum la mâna preşedintelui. El este cel care poate, fie să le promulge, fie să le retrimită în Parlament. Dacă le va întoarce spre analiză, asta va stârni şi mai mult furia maselor şi aşa măcinate de criză, ceea ce cu siguranţă nu-i va pica bine nici lui, nici PDL-ului. Ca să nu mai vorbim de masivul populism al Opoziţiei care va lua proporţii de neînchipuit şi care va urla în cor că preşedintele trebuie suspendat din nou. Motiv care mă face să iau în calcul varianta că Preşedintele Băsescu va promulga cele două legi. O astfel de decizie se poate cuantifica rapid în recăpătarea simpatiei maselor şi a procentelor, de care Traian Băsescu are nevoie disperată chiar dacă se va ajunge sau nu la o nouă suspendare.

Un astfel de scenariu exclude, evident, "eroarea" celor din PDL, care au votat marţi "ca primarul". Pentru a trece cu o unanimitate de Marea Adunare Naţională, cum zicea Ioan Oltean, preşedintele de şedinţă din ziua votului, ai nevoie de disciplină. Iar disciplina din partid şi din afara lui (mă refer la coaliţie) nu a lipsit. Şapte miniştri, din care cinci ai PDL, au votat legile (Udrea, Ialomiţienu, Vreme, Botiş, Tabără, Oprea şi Borbely).

Nu e greu să dai la popor, s-ar putea spune, însă ar trebui să ai şi de unde. Motiv pentru care mişcarea, sau votarea, a fost bine gândită. România se află de câteva luni pe o timidă creştere economică. Voci autorizate din finanţele interne spun chiar că România nu ar mai avea nevoie să ia şi alte împrumuturi de la FMI, în condiţiile în care economia reîncepe să funcţioneze, iar piaţa de consum se dezgheaţă uşor. În plus, chestiunea legilor votate din "eroare" poate fi discutată direct cu delegaţia FMI care se află de două zile la Bucureşti şi care va mai sta în România până la 1 noiembrie. Iar Jeffrey Franks spunea chiar azi că indicatorii macroeconomici pentru trimestrul al treilea "arată bine" şi că "Din discuţiile preliminare, cifrele pentru trimestrul al treilea arată bine. Ţinta de deficit bugetar a fost atinsă, în anumite limite, şi suntem optimişti în legatură cu ceea ce a mai rămas din acest an". Şi tot Jeffrey Franks spunea despre cele două legi că "Este o problemă pe care trebuie să o rezolvam în timpul acestei misiuni".

Ordonanţa 50, luată în discuţie de delegaţia FMI

2010-10-21T11:17:00.005+03:00

Ordonanţa 50/2010, cea care a generat ofensiva clienţilor împotriva băncilor româneşti, s-a regăsit, astăzi de dimineaţă, printre punctele dezbătute de delegaţia FMI la Bucureşti cu ministrul Economiei, Ion Ariton.
Discuţiile dintre cele două părţi, reprezentate de oficiali din Ministerul Economiei şi ai Finanţelor şi specialiştii Fondului Monetar Internaţional, conduşi de Jeffrey Franks, au avut în vedere şi "efectele OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori şi modalităţile de îmbunătăţire a acesteia", potrivit unui comunicat al Ministerului Economiei. La întâlnirea care a avut loc la sediul Ministerului Economiei, şi care a durat aproape două ore, a luat parte şi Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI.

U2, concertul viselor mele

2010-10-11T09:52:00.010+03:00

S-a întâmplat vineri, 8 octombrie, pe Stadio Olimpico din Roma.

Când Adevărul îţi joacă feste

2010-09-28T08:05:00.006+03:00

"Adevărul" face în dimineaţa asta hocus-pocus cu propriile ştiri. La secţia de cultură de pe home page, o ştire, al cărei titlu este un citat din maestrul Alexandru Tocilescu: "Am nevoie de tâlhari şi de beţivani", are un conţinut cel puţin interesant, fără nicio legătură cu cultura, poate cel mult cu cea de viruşi informatici. "19:19 Autorităţile de la Teheran au recunoscut că un virus informatic extrem de sofisticat, Stuxnet, a infectat peste 30.000 de calculatoare. Este vizat şi domeniul nuclear. Au fost afectate şi computerele centralei nucleare de la Bouchehr, construită cu ajutorul ruşilor. Virusul ar putea paraliza hidrocentrale...". Dacă dai click şi intri în articol lucrurile reintră în normal şi afli rapid de ce caută maestrul Tocilescu tâlhari şi beţivani.

Enjoy şi voi

2010-09-25T10:21:00.004+03:00

Două săptămâni mai sunt până îi voi vedea şi asculta live. De mult nu am mai simţ atâta nerăbdare înainte să plec undeva. Ma simt ca în clasa a patra, când abia aşteptam să plec în tabără şi îmi pregăteam bagajul cu o săptămână înainte. Rome, here I come!

Scrisoare deschisă a clienţilor Volksbank către Camera Deputaţilor

2010-09-24T18:23:00.009+03:00

Peste 800 de clienţi Volksbank au semnat în circa doua ore o scrisoare deschisă, adresată Camerei Deputaţilor, for care trebuie să voteze OUG 50/2010 ca aceasta să devină lege.

"Deşi ne-am respectat angajamentele luate şi ne-am plătit datoriile, am trăit în ultimii ani mereu cu teama că nu vom mai putea face acest lucru. Nu am fost informaţi la timp de modificările unilaterale contractuale efectuate de către bănci, ne-am trezit că dobânzile şi comisioanele au fost mărite abuziv, în mod succesiv, iar cei care am avut curajul să ne cerem drepturile, ne-am adresat băncilor în cauză, apoi instanţelor de judecată şi/sau Protecţiei Consumatorului unde ne-am și găsit dreptatea", se spune în scrisoarea clienţilor Volksbank.

"Facem apel la dumneavoastră, în calitate de reprezentanţii noştri aleşi, să votaţi în favoarea adoptării legii de aprobare a OUG 50/2010 în forma propusă de Guvern, interesul nostru, al consumatorilor alegători prevalând în faţa intereselor financiare ale unor companii. Noi suntem cei care plătim dobânzi şi comisioane, muncim în fiecare zi şi ne plătim taxele în timp ce beneficiem sau nu de protecţia legii sau de serviciile publice pentru care cotizăm. Acum cerem protecţie din partea instituţiilor pentru că numai prin crearea unui cadrul legislativ corect şi transparent în domeniul creditării, putem să mergem mai departe şi să creştem atât individual, cât şi colectiv. Ne dorim ca băncile să ne respecte așa cum o fac cu clienții lor din alte ţări, ne dorim să fim trataţi cu respect şi bun simţ. OUG 50/2010 astea ne aduce: respect şi demnitate", mai precizează scrisoarea.

Clienţii Volksbank au înaintat în scris şi o solicitare Comisiei de Buget, Finanţe, Bănci pentru a fi acceptaţi la dezbaterile de marţi, 28 septembrie, cu privire la OUG 50/2010.

Unu' pe săptămână

2010-09-23T17:12:00.005+03:00

Cel puţin o dată pe săptămână două maşini de buşesc în mica şi banala intersecţie de sub balconul meu . Am văzut Mercedes-uri, BMW-uri, Mini Cooper-uri, Dacia 1300, Jeep-uri şi multe alte mărci făcute praf. Geografia accidentelor e mereu acceaşi: nişte unii nu respectă cedează trecerea şi intră cu avânt în cei care au prioritate. Astăzi, protagoniştii au fost din categoria mini-maşinuţelor: un Opel Corsa gri, tras sub oglinda de pe partea dreapta a drumului, a intrat în Tico-ul alb şi boţit.

Enjoy şi voi

2010-09-18T10:05:00.000+03:00

Ţigara de după

2010-09-17T21:01:00.003+03:00

(Foto: Adevarul)

Un banal exemplu despre ce înseamnă democraţia

2010-09-17T17:12:00.003+03:00

"Un profesor de educaţie fizică din New Jersey (SUA), care a scos un elev din clasa trăgându-l de urechi, a fost condamnat la 90 de zile de închisoare, transmite NBC. În plus, magistratul i-a interzis lui Allen Rushing să mai ocupe vreodată un loc de muncă într-o instituţie publică din stat", scrie o ştire Hotnews, pe care o găsiţi integral aici.

Ceea ce mi-a atras atenţia în paragraful de mai sus este nu perioada de detenţie aplicată pentru o infracţiune aparent minoră, ci faptul că judecătorul i-a interzis respectivului profesor "să mai ocupe vreodată un loc de muncă într-o instituţie publică din stat". Magistratul care a dat sentinţa a considerat că acel profesor nu mai are ce căuta în nicio instituţie a statului în care ar fi plătit din bani publici, inclusiv ai părinţilor copilului urecheat. Acel dascăl are viitorul compromis. În sistemul de stat nu mai are ce căuta, iar în cel privat nu are nicio şansă să mai fie angajat având în vedere marea pată neagră de pe CV-ul său.

Nu vreau să mă refer aici la prea multele cazuri de la noi de elevi daţi cu capul de tablă, pălmuiţi, bătuţi, agresaţi sexual sau chiar violaţi de profesori, sau la faptul că dascălii vinovaţi nu au păţit mai nimic, ci la felul în care funcţionează sistemul juridic de partea cealaltă a Oceanului. Statele Unite nu ar fi astăzi ceea ce sunt fără un sistem juridic puternic. Americanii au învăţat de-a lungul secolelor să aplice legea şi nu să negocieze aplicarea ei, aşa cum se întâmplă frecvent la noi. Judecătorii şi-au câştigat respectul cetăţenilor prin decizii corecte, pronunţate fără teama de a fi puşi la zid de presă sau de opinia publică.

La ei cazurile de judecărori reţinuţi/arestaţi pentru luare de mită sau favorizarea infractorului sunt atât de rare încât presa chiar face din ele un spectacol mediatic. În schimb, la noi cazuri de judecători arestaţi pentru că au luat zeci de mii de euro pentru a elibera din puşcării interlopi temuţi sau pentru a da sentinţe "cu dedicaţie" sunt atât de frecvente încât nu mai miră pe nimeni (Ploieşti, Craiova, Braşov, Bucureşti doar anul acesta). La noi există şi o instituţie care ar trebui să fie consiliul etic al magistraţilor, Consiliul Superior al Magistraturii, instituţie care, însă, nu şi-a câştigat credibilitatea pentru că nu a funcţionat ca un arbitru corect, ci a muşamalizat cu graţie toate cazurile care i-au fost semnalate sau la care a fost nevoit să se autosesizeze la presiunea societăţii civile.

Independenţa sistemului juridic american este esenţa democraţiei lor. Sistem care este deasupra politicului, în care chiar dacă judecătorii sau procurorii de anumit nivel (Tribunale, Curţi de Apel, Curte Supremă - terminologie simplificată deoarece denumirile în SUA sunt oarecum diferite de cele din România) sunt numiţi pe mandat determinat de factorul politic - guvernatori, legislativ sau de preşedintele ţării -, asta nu înseamnă că se comportă slugarnic sau că fac rabat de la normele legilor. Exemplul pe care l-am folosit în deschidere îmi întăreşte convingerea că societatea noastră se poate schimba radical plecând de la decizii curajoase ale unor judecători curajoşi în speţe aparent minore, care pot în timp să transforme comportamentul românilor.

Eliberarea lui Vîntu

2010-09-16T18:51:00.004+03:00

Privirea furiei

2010-09-15T19:01:00.002+03:00

(foto: Hotnews)

O altfel de "Culoarea banilor"

2010-09-13T10:27:00.005+03:00

Speculator fără şcoală, cu un renume nemeritat de investitor pe Bursa românească, cinic, dar cu un orgoliu nemăsurat. Cam aşa este arată, în linii sumare, portretul pe care i-l creionează Cristi Sima, om de afaceri, investitor la Bursă şi acţionar la Hotnews, lui Sorin Ovidiu Vîntu într-un excelent text publicat pe Hotnews. Sima face şi o dezvăluire spectaculoasă. Lansarea ziarului "Gândul", în 2005, s-a făcut cu un milion de euro, bani puşi la dispoziţie de Sorin Ovidiu Vîntu prin intermediul lui Mircea Dinescu, cel care l-a reprezentat ca acţionar în acte.

Dincolo de informaţiile de culoare pe care Cristi Sima le aduce în atenţia opiniei publice, şi care mi-au amintit de portretul făcut de Cornel Nistorescu acum 13 ani lui Vîntu, acesta pune în discuţie şi o problemă jenantă şi apăsătoare pentru presă: incultura crasă a unora dintre cei care se numesc jurnalişti. Trist este că nici ce vine din urmă nu reprezintă vreo speranţă. Săptămâna trecută am avut restanţă cu studenţii mei şi am fost dezamăgită să constat că mulţi dintre ei nu au ştiut ce înseamnă "off the record" la finalul anului II de studiu. Cristi Sima spunea "moderatori tineri, în permanent război cu limba română, au realizat că poţi să faci carieră în televiziune fără să citeşti nimic altceva decât câteva ziare şi pagini web". Tot din experienţa cu studenţii mei - am constatat că tinerii aspiranţi la o carieră jurnalistică nu citesc nici măcar ziarele.

În acest context al relaţiei dintre educaţia personală şi jurnalism, Sima îşi încheie textul aducând în discuţie o temă la care ţin foarte mult: presa de investigaţie. "Investigaţia afacerii Watergate nu ar fi dus la demisia unui preşedinte american dacă Bernstein şi Woodward ar fi fost tupeişti dar inculţi iar la noi nu se va putea face jurnalism de investigaţie de calitate decât după ce toţi ziariştii noştri vechi sau noi vor fi citit "Toţi oamenii preşedintelui" şi multe alte cărţi din lista de lecturi obligatorii". În acest punct de vedere se poate regăsi una dintre explicaţiile faptului de ce în presa românească sunt din ce în ce mai puţine investigaţii redutabile.

Bogdan Chirieac, milionar din mai nimic

2010-09-12T18:15:00.009+03:00

Cazul "Vîntu" scoate şi informaţii "colaterale" la suprafaţă, extrem de interesante de altfel. Bogdan Chirieac l-a împrumutat pe Sorin Ovidiu Vîntu cu o sumă deloc de neglijat, care potrivit surselor tabloidului Cancan s-ar cifra între 500.000 şi un milion de euro. Datele problemei sunt umătoarele: un ziarist împrumută un mogul de presă. Un ziarist care din 2007 nu mai are un loc de muncă stabil, după ce a fost dat afară de la ziarul "Gândul", dar care are, la vedere, afaceri care nu-i merg grozav.

Atunci, "Evenimentul zilei" a dezvăluit că o firmă în care era asociată septuagnara mamă a lui Bogdan Chirieac, Doina Chirieac, a încheiat mai multe contracte cu statul, în valoare de câteva milioane de euro. În timp ce firma semna contractul pentru a intermedia vânzarea de produse Motorola, Bogdan Chirieac făcea ce ştia el mai bine: se folosea de poziţia lui de jurnalist la "Gândul" pentru a face lobby produselor pentru care avea să încaseze o sumă uriaşă. După ce aceste informaţii au devenit publice, Chirieac şi-a retras mama din afacere şi a vândut, aşa zice el, afacerea unui off-shore din Elveţia. Dacă în 2007, anul în care a semnat contractele cu statul, profitul companiei era de circa 1,6 milioane de euro, împărţit la trei asociaţi, un an mai târziu acesta scădea dramatic la numai 56.000 de euro.

Acum, la trei ani distanţă de la această poveste, Bogdan Chirieac mai este asociat în trei firme: Media Consult SRL (înfiinţată în 1994), 3A Unic Business SRL (înfiinţată în 2007) şi Press Media Electronic (înfiinţată anul acesta). Potrivit Ministerului Finanţelor, Media Consult SRL, care are ca obiect de activitate "cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii", a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,1 milioane de lei, datorii totale de 2,9 milioane de lei şi un profit de 396.000 de lei. 3A Unic Business SRL, firmă care are acelaşi obiect de activitate ca şi Media Consult SRL, a avut anul trecut o cifră de afaceri, potrivit Ministerului Finanţelor, datorii totale de 5,2 milioane de lei şi pierderi de 1,4 milioane de lei. Având la îndemână aceste date, nu înseamnă că Bogdan Chirieac nu a avut o sumă cuprinsă între 500.000 şi un milion de euro să-l împrumute pe SOV. Dar de unde a avut-o în condiţiile în care afacerile nu-i merg strălucit?

Descoperă Bucureştiul. Azi, Muzeul Satului

2010-09-12T14:32:00.005+03:00

Chirieac, finanţatorul lui SOV în vremuri de criză

2010-09-12T11:50:00.007+03:00

Bogdan Chirieac poate să le ia oricând locul avocaţilor lui Sorin Ovidiu Vîntu şi în faţa instanţei dacă prestaţia sa ar fi la fel de plină de patos ca cea avută ieri la Realitatea TV. După ce două zile acesta a trecut prin toate registrele posibile ale arestării lui Vîntu, de la comanda politică primită de Parchetul General de la Cotroceni până la distragerea atenţiei opiniei publice de la adevăratele probleme ale patriei, Bogdan Chirieac şi-a îmbunătăţit consistent unghiul abordării, cu o declaraţie halucinantă: "Văzând imaginile tulburatoare ale invaziei (din timpul percheziţiei de la casa lui SOV - n.m.) mă pot gândi pentru prima dată că se vrea eliminarea fizică a lui Sorin Ovidiu Vîntu".

Astăzi am înţeles şi motivele lui Chirieac de a-l apăra în faţa naţiunii pe Vîntu mai abitir ca orice echipă de avocaţi. Omul are de recuperat nişte bani de la mogul, iar cu cât mogulul stă mai mult după gratii, cu atât îi va fi mai greu să şi-i recupereze - bănuiesc că în aceşti termeni îşi face calculele Chirieac. Potrivit celor de la Cancan, Chirieac l-ar fi împrumutat pe SOV cu o sumă cuprinsă între 500.000 şi un milion de euro. "Nu i-am dat bani lui Sorin Ovidiu Vîntu, ci trustului Realitatea-Caţavencu. Este vorba despre o sumă confidenţială, prevăzută într-un contract confidenţial, cunoscut doar de mine şi domnul Vîntu. Perioada de restituire a banilor nu a expirat, nu este nicio problemă", a declarat Chirieac pentru Cancan.

Odată cu apartiţia acestei informaţii găsesc şi explicaţia pentru care interdicţia de a mai apărea la RTV a lui Bogdan Chirieac şi Sorin Roşca Stănescu, după scandalul şantajului la preşedintele Agenţiei Naţionale de Intergritate, Cătălin Macovei, a durat doar câteva ore, deşi ea fusese anunţată pompos, sub forma unui manifest închinat jurnalismului onest. Dacă vreţi să vă amintiţi despre ce era vorba, detaliile sunt aici. Ba dacă stau şi mă gândesc bine, după acel incident puţine au fost zilele în are Bogdan Chirieac a lipsit de pe sticla RTV. Probabil în asta s-a calculat dobânda la respectivul împrumut.

Enjoy şi voi

2010-09-11T13:25:00.001+03:00

SOV vrea să fim prieteni pe Facebook

2010-09-10T16:59:00.004+03:00

'Timabile, îmi pare rău, da' nu-ţi accept prietenia. :)

De ce a fugit Nicolae Popa din ţară în viziunea lui Vântu: "Nu a vrut să fie victima unor jocuri de interese" - interviu din 2006

2010-09-10T12:49:00.016+03:00

Despre influenţa, abilitatatea şi maleficitatea lui Sorin Ovidiu Vîntu s-a scris mult în ultimii zece ani. La fel, şi despre superioritatea sa, expresie a unui orgoliu nemăsurat. În mai 2006, pe vremea când lucram la "Evenimentul zilei", i-am luat un interviului Sorin Ovidiu Vîntu în care l-am întrebat despre anchete, afaceri, politică şi presă, interviu din care emană şi influenţa, şi abilitatatea, şi maleficitatea şi superioritatea mogulului. Senzaţia pe care mi-au lăsat-o atunci răspunsurile sale? Că omul credea că nu poate fi atins de nimic. O primă parte a interviului, în care îl întrebam despre relaţia tensionată pe care deja o avea cu Traian Băsescu, am postat-o ieri pe blog, şi poate fi citită aici.

Despre Fondul Naţional de Investiţii
EVZ: Domnule Vîntu, Ioana Maria Vlas vă consideră răspunzător moral pentru prăbuşirea FNI!
Sorin Ovidiu Vîntu: Când aţi aflat lucrul ăsta?

E.Ş.: Acum trei ani, când a revenit în ţară, iar de atunci repetă acest lucru încontinuu.
S.O.V.: În urma venirii Domiei Sale în ţară, fiecare afirmaţie a Domniei Sale a făcut obiectul a zeci de verificări. Nicio afirmaţie a doamnei nu s-a verificat.

E.Ş.: Ioana Maria Vlas nu s-a referit numai la fapte, ci şi la culpa morală.
S.O.V.: Culpa morală că fac afaceri în România, domnişoară? Că am făcut afaceri în România? Care culpă morală?

E.Ş.: Culpa morală a prăbuşirii unui fond, pe care l-aţi creat şi care până la un moment dat v-a aparţinut.
S.O.V.: Şi vândut cu trei ani înainte de prăbuşirea lui. Care-i culpă morală? În urma cercetărilor făcute timp de cinci ani de armate de procurori şi poliţişti nu mi s-a putut reţine în sarcină absolut nimic. Nici moral şi nici penal. Afirmaţiile unora şi ale altora...Asta e treaba lor.

E.Ş.: Se împlinesc şase ani la prăbuşirea FNI şi aţi reuşit să scăpaţi de acuzaţiiile aduse...
S.O.V.: Am reuşit să îmi dovedesc nevinovăţia. Nu să scap de acuzaţii, ci să-mi dovedesc nevinovăţia. Am rămas aici, nu am fugit precum alţii din ţară. Am luptat împotriva unor desfăşurări incredibile de forţe şi am reuşit să dovedesc că nu sunt vinovat.

E.Ş.: Să înţeleg că nu vă simţiţi vinovat cu nimic?
S.O.V.: Capitalismul din România se construieşte cu capitalişti, domnişoară. Nu poţi avea o societate capitalistă fără capitalişti. Important este în ceea ce-i priveşte pe aceştia respectarea legii. Iar moralitatea lor se reflectă în succesul în afaceri. Acestea sunt unităţi de măsură pentru lumea afacerilor. În momentul în care începi să emiţi judecăţi de valoare sentimentale în privinţa respectării legii rişti ca părerile unor dobitoci să devină argumente.

E.Ş.: Indiferent de întrebările care vi se pun aveţi răspunsuri liniare. Lucrurile pe care le declaraţi acum, şi abia am început interviul, le-am mai auzit sau le-am mai citit în aproape toate interviurile pe care le-aţi dat.
S.O.V.: Şi care ar fi genul de răspuns care v-ar satisface?

Despre Nicolae Popa
E.Ş.: De exemplu, spuneaţi despre dvs.. că nu aţi fugit din ţară. Şi lucrul acesta l-aţi spus de multe ori, însă partenerul dvs.. de afaceri, Nicolae Popa, a făcut-o! Ce ziceţi de asta?
S.O.V.: Perfect corect. Nu a vrut să fie victima unor jocuri de interese.

E.Ş.: Ştiţi unde se află domnul Nicolae Popa?
S.O.V.: Nu, domnişioară. Habar n-am.

E.Ş.: Când aţi vorbit ultima dată cu el?
S.O.V.: Au trecut atât de mulţi ani încât nici nu mai ţin minte.

E.Ş.: Numele domnului Popa se afla pe nişte documente, al dumneavostră...
S.O.V.: Numele domnului Popa nu apărea pe nici un document. Astea sunt invenţii făcute de doi gazetari. Între timp au fost daţi afară. Nu i-am dat eu, i-a dat patronatul firmei unde lucrau. Domnul Nicolae Popa este la fel de nevinovat ca şi mine.

E.Ş.: Atunci de ce a fugit şi de ce se ascunde?
S.O.V.: Păi nu vedeţi că l-au condamnat la 24 de ani de închisoare pentru a face placere presei?

E.Ş.: Adică toate condamnările din dosarul FNI s-au dat pentru a se face presei pe plac?
S.O.V.: Da, cred că anumiţi judecători sunt profesional atât de slabi încât nu au curajul şi nici ştiinţa să ia o decizie corectă.

E.Ş.: Şi credeţi că o fac doar pentru plăcerea presei!
S.O.V.: Da, absolut! Pentru că nu au argumente profesionale să strălucească şi atunci vor să intre astfel în relaţii bune cu presa, dând nişte verdicte absolut idioate. Este opinia mea. Eu nu am încredere în justiţia română absolut deloc. Sunt unii judecători buni, unii proşti, unii care au tăria opiniilor lor, cunoscând meserie, iar alţii, care nu ştiu meserie, nu au altă orientare decât articolele din ziare. Depinde unde ai norocul să cazi. Cazi la un profesionist sau la un dobitoc.

E.Ş.: Şi dumneavostră unde aţi nimerit în condiţiile în care toate verdictele v-au fost favorabile şi mai aveţi un singur dosar, cel al BID?
S.O.V.: Jumate- jumate. În acest dosar e un tânăr judecător care habar n-are ce-i cu el, vai de capul lui, căruia îi e frică să dea o decizie corectă. Acum tergiversează cazul. Ştiţi care este acuza care mi se aduce? Că banii cu care am deschis Banca de Investiţii şi Dezvoltare sunt bani împrumutaţi de la Nicolae Popa şi că nu sunt ai mei. Acuza este că eu am folosit banii, luând un credit intern de la domnul Nicolae Popa, când toată lumea ştia că ăia sunt banii mei. Domnul Popa mi-a fost salariat şi prieten. Şi îmi este prieten. Spun că judecătorul nu are curajul să dea o decizie corectă în acest caz şi tergiversează cazul.

E.Ş.: Tergiversarea vă ajută, pentru că în curând se prescrie fapta de care sunteţi acuzat.
S.O.V.: Nu fapta mă interesează pentru că nu am comis nici o faptă. Mă interesează să demonstrez că nu am comis nici o faptă.

E.Ş.: Culpa morală dispare automat cu câştigarea proceselor?
S.O.V.: Culpa morală indusă de cine, domnişoară? Cine are calitatea şi capacitatea să îmi inducă mie o culpă morală? Dumneavostră? Colegii dumneavostră? Culpă morală indusă de cine? Cine vă dă dreptul, de unde aveţi autoritatea să decideţi dvs.. cine este sau nu culpabil moral? De ce umblăm cu generalităţi şi ambiguităţi? În baza căror atribute? A căror atribuţiuni? Culpă morală că ce?

E.Ş.: Există mai mulţi foşti investitori la FNI care arată spre dumneavostră?
S.O.V.: Care au fost direcţionaţi către mine, domnişoară. Şi chiar de unele instituţii ale statului care aveau tot interesul să-şi degajeze răspunderea din această mare escrocherie. Citiţi raportul parlamentului României din anul 2000. Parlamentului României a făcut o comisie de anchetă care a stabilit clar, din punct de vedere moral, nu penal, vinovăţiile. Veţi vedea cine a avut interes să se ascundă în spatele meu.

E.Ş.: Cine a avut acest interes?
S.O.V.: Citiţi acel raport.

E.Ş.: De ce nu o spuneţi dvs..?
S.O.V.: Nu îmi mai amintesc. A fost un raport foarte lung. Instituţiile statului au fost nominalizate de Parlamentul României în anul 2000.

Despre afaceri şi Octavian Ţurcan
E.Ş.: Ce alte afaceri mai aveţi la ora aceasta în România, în afară de cele din zona media?
S.O.V.: În ciuda alegaţiilor dvs., atât. Pentru moment. S-ar putea să mă decid, dacă intrăm în Uniunea Europeană, să mai reinvestesc nişte bani în România. Acum, doar în media.

E.Ş.: Totuşi, din documentarea pe care am făcut-o până acum, reiese altceva.
S.O.V.: Din documentarea pe care aţi făcut-o până acum, dvs.. aţi tras o anumită concluzie.

E.Ş.: Am tras această concluzie că aţi avut în toată această perioadă afaceri de succes, derulate prin cel puţin două firme: Imobiliar Network 2002 şi Grupul Gelosor SA. Acţiunile din ambele firme deţinute de dvs. au fost vândute în 2002, când făceaţi vizite dese la Parchet, către două off-shoruri din Cipru. În cazul Grupul Gelsor e vorba de Stonecome Ltd, firmă care a deţinut Radio Total până anul trecut, despre care se ştie că vă aparţine.
S.O.V.: Îmi pare rău, aveţi informaţii greşite. Într-adevăr, la o vreme, grupasem toate activităţile imobiliare pe o companie imobiliară care se chema Gelsor Network. Am grupat toate bunurile imobile active în această companie. Am vândut această companie unei companii din exterior, care se numeşte Stonecome Ltd.

E.Ş.: Dumneavostră aveţi mai multe off-shoru-ri.
S.O.V.: Evident că am. Am Blue Link Communicatzione.

E.Ş.: Acesta este singurul off-shore în care aţi recunoscut că sunteţi implicat. Mai există şi altele?
S.O.V.: Nu, domnişoară. Sau dacă există nu operează pe teritoriul României. Există, dar nu operează pe teritoriul României.

E.Ş.: Grupul Gelsor SA a fost vîndut tot în 2002 unui off-shore, Anwin Allinace Ltd.
S.O.V.: Nu am nici o legătură. Avocaţii s-au ocupat de asta.

E.Ş.: Cum se face că Sorin Ovidiu Freciu, partenerul dvs. şi angajatul dvs. de la Realitatea TV şi The Money Channel este în continuare administrator la Grupul Gelsor?
S.O.V.: Noul acţionar l-a plăcut. Eu am apelat la serviciile profesionale ale domnului Freciu pentru că îl cunosc demult, este un profesionist, un tip valoros. I-am mai oferit încă un job.

E.Ş.: Imobiliar Network 2002 şi Grupul Gelsor se află într-un top al firmelor străine cu capital social important care operează în România.
S.O.V.: Nu ştiu ce fac acţionarii firmelor. Poate că investesc. E treaba lor.

E.Ş.: În ce priveşte Comac şi Elbahold...
S.O.V.: La această întrebare am răspuns în nenumărate rânduri. Nu am nici un fel de tangenţă cu aceste companii. Tangenţe acţionariale. Nici o prezenţă în acţionariatul acestor companii. De-a lungul timpului au fost destule speculaţii în presă dat fiind faptul că unii dintre oamenii care au lucrat în trecut în unele companii ale mele se regăsesc acum în diverse structuri din aceste două firme. Asta a cauzat multe speculaţii. Aşa cum am mai declarat am lucrat cu foarte mulţi profesionişti care au fost căutaţi ca pâinea caldă pe piaţă după ce am desfiinţat grupul de firme Gelsor.

E.Ş.: O legătură între Comac şi dvs.. este Octavian Ţurcan care în momentul de faţă reprezintă în România acţionariatul străin al GM Invest şi Delta Asigurări.
S.O.V.: Nu cunosc afacerile pe care le face domnul Ţurcan, un important om de afaceri, de altfel, care ani în urmă a lucrat şi cu mine.

E.Ş.: O coincideţă în plus cu cele două companii. Delta Asigurări şi GM Invest au sediul în fosta centrala Băncii Române de Scont de pe bulevardul Unirii.
S.O.V.: În diverese alte clădiri care au aparţinut Grupului Gelsor se află companii care sunt departe de a fi asociate cu mine.

E.Ş.: De ce preferaţi paradisul fiscal din Cipru?
S.O.V.: Domnişoară, eu operez în general cam pe jumătate din suprafaţa globului pentru optimizări fiscale, prin paradisuri fiscale. Ele sunt instrumente de lucru fiscale care sunt folosite de multe corporaţii internaţionale. Nu văd de ce românilor le-ar fi refuzate aceste facilităţi.

E.Ş.: De ce preferaţi să lucraţi cu cetăţeni moldoveni?
S.O.V.: Dar eu nu lucrez cu cetăţeni moldoveni, domnişoară.

E.Ş.: Aţi lucrat cu cetăţeni moldoveni.
S.O.V.: Dacă vă referiţi la domnul Vitalie Dobândă el este singurul cu care lucrez împreună pentru compania Blue Link Communicatione. Domnia Sa nu este cetăţeni, ci cetăţean.

Despre presă
E.Ş.: Vă ajută televiziunea să obţineţi un anumit gen de notorietate pe care aţi fi putut să o obţineţi...
S.O.V.: Că să obţin? Notorietate? Dvs.. credeţi că eu mă plâng de notorietate?

E.Ş.: Mă refer la un alt gen de expunere. Una pozitivă.
S.O.V.: Dvs. aveţi impresia că după cinci ani de linşaj mediatic eu am nevoie de articole pozitive în presa română sau mă mai încântă un articol pozitiv sau mă mai supără un articol negativ? Sau o campanie negativă? Nu vreau să fiu hărţuit şi v-am rugat să-mi menajaţi intimitatea. Asta-i tot. Scrieţi ce vreţi, dar nu mă mai deranjaţi. Eu asta am spus. Şi nu mai faceţi presiuni la diferite instituţii ale statului ca să procedeze în conformitate cu dorinţele dvs..! Am spus nu să nu faceţi campanii? Faceţi ce doriţi. Nu citesc, în general, când sunt înjurat nu citesc. E un mod de a mă proteja intelectual.

E.Ş.: În acte, preţul postului Realitatea TV a fost de 4,5 milioane de lei vechi.
S.O.V.: O afacere bună.

E.Ş.: V-a căutat fiscul până acum pentru această afacere?
S.O.V.: Pe mine să mă caute fiscul? Pentru ce?

E.Ş.: Tocmai pentru acesată afacere la un preţ incredibil de mic.
S.O.V.: Şi de ce m-ar căuta fiscul? Sugeraţi-le, poate or să mă caute.

E.Ş.: Aţi mai făcut o afacere similară, cu o instituţie serioasă, Insomarul, care a fost vândut la fel, pe un preţ foarte mic, în jur de cinci milioane de lei. Aceeaşi reţetă.
S.O.V.: Ce treabă am eu cu Insomarul?

E.Ş.: În momentul vânzării institutul vă aparţinea.
S.O.V.: Este unul dintre cele mai respectabile institute. Am făcut un lucru excelent şi acolo. Unii dintre cei mai buni profesionişti din sociologia românească lucrează acolo. O echipă senzaţională.

E.Ş.: De ce presă şi de ce nu altceva?
S.O.V.: Domeniul presei este o excelentă oportunitate de afaceri în România în perioada următoare. Este strict o chestiune de business. Iar potenţialul de creştere financiară este fantastic.

E.Ş.: Extinderea din zona media face parte din strategia de a închide gura presei româneşti?
S.O.V.: Nu, nu am încercat niciodată acest lucru. Nu am încercat să închid gura presei ci să conving presa că s-a afla într-o eroare destul de mare până acum. Mă refer la acuzele care mi-au fost aduse, care în final s-au dovedit a fi nefondate.

E.Ş.: Ce reprezintă investiţia în media? Cheltuieli inerente pentru imaginea dvs.?
S.O.V.: Eu ca om de afaceri sunt într-o urioaşă bătălie pentru profit nu pentru imagine. Nu candidez la fotoliul Maicii Tereza.

E.Ş.: Au apărut voci care susţin că concentrarea unei importante părţi a presei în mâna dvs..reprezintă o problemă din cauza imaginii publice şifonate pe care o aveţi. Cum cometaţi acest lucru?
S.O.V.: A fost o vreme când nici patronul publicaţiei dvs.. nu avea o imagine prea fericită. Asta nu l-a împiedicat să facă un trust de presă de succes.

E.Ş.: Care este viziunea dvs., sinceră, asupra presei în viitor?
S.O.V.: Este tendinţa internă şi internaţională ca presa să se profesionalizeze din ce în ce mai mult şi este din ce în ce mai mult o oportunitate de afaceri. Am constatat din ce în ce mai mult în ultima vreme că în presă sunt din ce în ce mai puţine conştiinţe de vânzare.

E.Ş.: Ce veţi face în ziua în care „Cotidianu” sau „Caţavencu” va publica prima anchetă despre dvs.?
Domnişoară, îmi place să cred că atât în „Cotidianul” cât şi în „Academia Caţavencu” sunt profesionişti atât de buni încât nu vor mai face greşelile pe care le-au făcut alţi confraţi de-ai lor de-a lungul timpului.

E.Ş.: La ce vă referiţi aici?
S.O.V.: La doza de eroare în care nişte confraţi de-ai lor au fost ani de zile nu cred că-i mai caracterizează şi pe ei.

E.Ş.: La ce fel de eroare vă referiţi?
S.O.V.: Toate acuzele care au fost puse ope seama mea s-au dovedit în final, în faţa justiţiei, neîntemeiate. Asta înseamnă eroare.

E.Ş.: Din acest răspuns se înţelege că nu vă aşteptaţi să vedeţi vreo anchetă despre dvs.. în aceste publicaţii.
S.O.V.: Numai în măsura în care acea anchetă poate să îmi aducă un profit suplimentar.

Despre Dan Voiculescu
E.Ş.: Potrivit informaţiilor apărute în presă, şi domnul Dan Voiculescu este interesat de fondurile private de pensii. Vă călcaţi din nou pe afaceri.
S.O.V.: Habar n-am de ce este interesat domnul Voiculescu. Eu nu sunt în competiţie cu Dan Voiculescu. El are felia Domniei Sale, eu am felia mea. Singurul punct comun în care există concurenţă este cel din media, iar pe media e vorba de o nişă foarte îngustă. Canalele de ştiri, unde e o concurenţă corectă. Antena 3 nu şi-a permis să mă atace până acum, nu a vorbit urât de mine, nu a insinuat nici o porcărie la adresa mea, a lucrat extrem de corect.

E.Ş.: La un moment dat eraţi în relaţii bune cu domnul Dan Voiculescu. De ce a apărut această fisură?
S.O.V.: Au fost nişte mici ieşiri verbale de o parte şi de alta, dar au trecut. Starea de tensiune, presiunea faptului că domnul Voiculescu este la guvernare. Înţeleg cât de greu îi este Domniei Sale. Trebuie să suporte povara guvernării.

E.Ş.: Mai aveţi aceleaşi sentimente gingaşe pentru Domnia Sa?
S.O.V.: Întotdeauna.

Despre onorabilitate
E.Ş.: Vă consideraţi o persoană onorabilă?
S.O.V.: Una dintre cele mai onorabile persoane din România. Aşa mă consider şi am un echilibru desăvârşit din acest punct de vedere. Nu am greşit faţă de nimeni începând cu 1990 şi până astăzi făţă de nimeni din România. Nu mi-am înşelat partenerii de afacei, nu am omorât, nu am violat. Da, sunt extrem de onorabil domnişoară. Asta mă şi susţine. Din asta izvorăşte şi orgoliul pe care îl am. Şi poate un mic cinism uneori.

E.Ş.: Dormiţi liniştit?
S.O.V.: În permanenţă domnişoară, în permaneţă, spre deosebire de mulţi dintre voi. Sunt convins că mulţi dintre voi sunt nemulţumiţi şi nefericiţi că sunt pe piaţa românească şi încercaţi să mă scoateţi. Inutil. Întotdeauna am făcut ce am vrut. Mă trag din Moldova. Dumneavostră ştiţi ce spunea Ştefan cel Mare? „Asta-i pohta ce-am pohtit.”

Vă e frică de preşedintele Băsescu, domnule Vîntu?

2010-09-09T20:25:00.009+03:00

Acum aproape patru ani şi jumătate i-am luat un interviu lui Sorin Ovidiu Vîntu, publicat în "Evenimentul zilei" în mai 2006. Relaţiile tensionate dintre mogul şi preşedinte erau la începutul lor. L-am întrebat atunci pe Vîntu dacă îi este frică de Traian Băsescu. S-a gândit două minute înainte de a răspunde. Redau mai jos bucata din interviu în care am vorbit doar despre Traian Băsescu. Mâine o să reiau şi paragrafele în care se referă la Nicolae Popa şi la Octavian Ţurcan.

E.Ş.: Îl mai consideraţi infractor pe domnul Băsescu?
S.O.V.: Dar când vreodată am afirmat eu că domnul Băsescu este infractor?

E.Ş.: După ce preşedintele Băsescu i-a dat o replică tăioasă reporterului Dindirică de la Realitatea TV, dvs aţi declarat că l-aţi putea considera infractor pe preşedintele Băsescu.
S.O.V.: Că l-aş putea considera, dacă ar fi să ne luăm după afirmaţiile din presă. Erau informaţiile din presă după care s-a luat Domnia Sa.

E.Ş.: Pornind de la acele informaţii din presă, l-aţi mai putea considera infractor pe preşedintele Băsescu?
S.O.V.: Să ne înţelegem bine. Atât eu cât şi Domnia Sa am fost suspectaţi de diverse fapte. Eu am reuşit să îmi dovedesc nevinovăţia. Iar Domnia Sa, la rândul Domniei Sale a reuşit să-şi dovedesacă nevinovăţia. Mi se pare doar rodul unei tensiuni extreme să faci afirmaţii ca cele făcute.... Dacă vă amintiţi Domnia Sa a avut o ieşire şi înainte de alegeri, iar atunci am dat un comunicat la vremea aceea în care mi-am exprimat surprinderea că tovarăşul meu întru dosare penale face acele afirmaţii. Nu îl pot considera pe preşedintele României un infractor.

E.Ş.: Pe vremuri eraţi vizitat de zeci persoane dintre cele mai importante, inclusiv politicieni. Traian Băsescu v-a vizitat vreodată?
S.O.V.: Pe vremuri eram vizitat de tot felul de prieteni. Astăzi sunt vizitat de tot felul de prieteni. Domnul Băsescu nu s-a numărat niciodată printre prietenii mei. Din nefericire. Mi-ar fi plăcut să-i fiu prieten.

E.Ş.: Este un mesaj pe care i-l transmiteţi preşedintelui?
S.O.V.: Nu. Mi-ar fi plăcut să-i fiu prieten, dar nu-i sunt. Aş fi fost onorat să am un prieten preşedinte de ţară. Dar nu s-a întâmplat.

E.Ş.: Vă e frică de preşedintele Băsescu?
S.O.V.: (după 5 secunde) Iată o întrebare grea. Chiar e o întrebare grea. (după 17 secunde) Bună întrebare! (după 1 minut şi 23 de secunde) Dacă i-aş fi prieten mi-ar fi frică, dar ca adversar... Din întâmplare nu sunt nici adversar nici prieten cu el. Dar dacă mi-ar fi prieten mi-ar fi frică. Ca adversar, nu, dar nu îi sunt adversar.

E.Ş.: Mi-aţi dat acest acest răspuns gândindu-vă şi având în vedere experienţa altora sau anumite informaţii de la Sorin Roşca Stănescu, de exemplu, care i-a fost prieten preşedintelui Băsescu până anul trecut?
S.O.V.: Nu, nu la asta mă refer. Mă refer la faptul că .... Da, cred că şi la asta mă refer. Mai degrabă aş vrea să-i fiu adversar decât prieten.

E.Ş.: Îi sunteţi adversar în acest moment preşedintelui?
S.O.V.: Nici vorbă. În opinia mea, am mai declarat-o mi se pare, pe plan extern nu îmi este ruşine cu preşedintele Băsescu. Pe plan extern chiar face treabă bună. Pe plan intern, prea mult scandal, prea mult scandal. În business este nevoie de linişte.

De ce se fac unii deputaţi când se fac deputaţi. Azi, Silviu Prigoană

2010-09-07T21:45:00.016+03:00

Silviu Prigoană nu are nevoie de nicio prezentare. Şi-a dobândit notorietatea alergând-o pe Bahmuţeanca prin casă cu pliciul, iar după ce a devenit suficient de cunoscut şi-a spus, probabil, "de ce nu m-aş face deputat"? Dar de ce un om de afaceri cu o avere considerabilă şi-ar lăsa firmele pe mâna unui administrator ca să intre în Parlament? Există mai multe variante de răspuns, evident: pentru binele semenilor, pentru a face viaţa mai bună pensionarilor şi sărmanilor, pentru a reforma clasa politică, pentru schimbarea societăţii sau pentru a face şi mai mulţi bani cu ajutorul politicii şi funcţiilor.

În ceea ce-l priveşte pe Silviu Prigoană, eu aş zice că ultima variantă este cea pe care a luat-o în considerare când a intrat în politică şi în Parlament. De ce zic asta? Păi să trecem în revistă, împreună, nişte demersuri făcute Prigoană (foto: Rompres) în calitatea lui de deputat, dobândită în noiembrie 2008, şi apoi fiecare trage propriile concluzii. La şapte luni după ce a intrat în Parlament, Silviu Prigoană a depus la Secretariatul Camerei Deputaţilor o iniţiativă legislativă cel puţin interesantă, de modificare a Legii nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

În expunerea de motive a iniţiativei sale legislative, Prigoană spunea: "La elaborarea Legii nr.220/2008, pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie nu a fost luată în considerare o metodă recent apărută de producere a energiei electrice/termice, metoda gazeificării deşeurilor...".Aha, deci afaceristul Prigoană, cel care are afaceri cu gunoaie, propune o modificare legislativă care vizează gunoaiele din care el face bani şi care pusă în practică i-ar aduce şi mai mulţi bani? Cam da...

Numai că iniţiativa legislativă lui Prigoană nu a trecut de Camera Deputaţilor, fiind respinsă. Cum adică a fost respinsă, m-am întrebat când am văzut asta pe site-ul Camerei Deputaţilor. Ei bine, da, a fost respinsă. Şi am găsit şi motivul. Tot pe site-ul Camerei Deputaţilor. Mai ţineţi minte faptul că Prigoană şi-a dat demisia din PDL pe 1 iunie 2010? Două săptămâni mai târziu, proiectul lui de lege a fost respins de Comisia de industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, iar pe data de 23 iunie a fost respins de plenul Camerei. Cam greu când mişti în front, motiv pentru care ia ghiciţi voi ce a a anunţat azi domnul Prigoană. Da, aşa e, a anunţat că se întoarce în PDL. Ura! Trăiască afacerile cu gunoaie!

The Stig

2010-09-05T23:33:00.005+03:00

Ziceţi şi voi, fetelor, nu era păcat să nu ştim cine e The Stig? A, nu ştiţi cine e The Stig? Nenea ală cu cască de la "Top Gear"... Ce e "Top Gear"? Nevermind!

Enjoy şi voi

2010-09-04T13:33:00.000+03:00

Volksbank încearcă să-i cumpere pe liderii clienţilor revoltaţi şi pe avocaţii acestora?

2010-09-03T10:05:00.003+03:00

Volksbank, aflată în faţa celei mai mari crize de imagine după ce un grup de peste 1.200 de clienţi a anunţat că va da banca în judecată din cauza unor clauze aplicate abuziv deşi au fost eliminate printr-o ordonanţă de urgenţă - OUG 50/2010 - , a adoptat o strategie ofensivă puternică. În cele mai importante cotidiene de astăzi, Volksbank a cumpărat spaţii publicitare ample, sub forma unor articole, în care explică felul în care va pune în aplicare OUG 50/2010 (transformând comisionul de risc în comision de administrare, şi nu eliminându-l, aşa cum spune OUG 50/2010). Pentru a se apăra de asaltul sutelor de clienţi nemulţumiţi din întreaga ţară, Volksbank a angajat două dintre cele mai redutabile case de avocatură din România: Boştină şi Asociaţii şi Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNKDP).

Pe forumul de discuţie al clienţilor păgubiţi a apărut în această dimineaţă un mesaj despre care se spune că a fost emis recent şi a circulat în interiorul Volksbank. Dacă acest mesaj este real, înseamnă că avocaţii caselor menţionate mai sus au început deja să lucreze la acest caz. Redau mai jos mesajul, aşa cum a apărut el pe forumul clienţilor Volkbank.

"1)Negocieri cu fiecare client în parte, pentru a-l scoate din grup, cu mici avantaje şi reduceri prin contracte preferenţiale. Mai ales liderii grupurilor.

2)Oferirea de avantaje şi onorarii mari în alte procese avocaţilor grupărilor, pentru a tergiversa sau diminua acţiunile împotriva băncii.

3)Oferirea de avantaje administratorilor de siteuri pentru a cenzura şi limita accesul celor care atacă banca prea energic. De asemenea, sprijinirea celor care postează defetist şi pesimist de natură să descurajeze acţiunile de grup împotriva băncilor.

4)Oferirea de publicitate ziarelor şi siteurilor, pentru a nu permite sau a limita comentariile defavorabile băncii."

Astăzi, şase reprezentanţi ai grupului de clienţi Volksbank şi avocatul lor se vor întâlni cu preşedintele Volksbank România şi cu alţi trei top manageri.

Intrusul Prigoană

2010-09-02T21:04:00.004+03:00

Silviu Prigoană este acel domn deputat care pe data de 1 iunie şi-a dat demisia din PDL după ce Colegiul Director al partidului a adoptat o rezoluţie prin care se dorea o clarificare a situaţiei membrilor democrat-liberali care deţineau demnităţi publice şi care derulau afaceri cu statul, în sensul de a opta fie pentru afacerile cu statul, fie pentru funcţia deţinută. Propunerea a fost făcută la vremea respectivă de Elena Udrea. Deci, Silviu Prigoană nu mai este membru PDL de 2 luni şi o zi. Atunci ce a căutat Prigoană la şedinţa Colegiului Director al PDL în care s-a decis remanierea? Sau o fi venit în calitate de tată a lui Honorius?

Dezbatere la "botu' calului"

2010-09-02T17:31:00.005+03:00

Antena 3 lansează cumva o nouă modă în dezbaterea de televiziune? O fi vreo extravaganţă din "colecţia" de toamnă a televiziunilor de ştiri sau la cum intrau şi ieşeau Paula şi Moise din cadru o fi vreo strategie de imprimare a dinamismului cu microfonul în mână?

Hai sus!

2010-09-02T13:52:00.008+03:00

Peste 1.200 de persoane care se simt nedreptăţite de Volksbank s-au înscris de câteva zile pe un grup de discuţii Yahoo, loc unde pun la cale un proces colectiv naţional împotriva băncii austriece. Nemulţumirea lor majoră se concentrează în jurul comisionului de risc pe care banca îl aplică fiecărui client în parte, comision care ar trebui eliminat în urma apariţiei OUG 50/2010. Acest comision poate ajuge, în funcţie de moneda în care este făcut creditul şi de valoarea acestuia, şi la câteva zeci sau sute de euro, CHF sau RON.

Paralel cu demersul clienţilor Volksbank, şi alţi clienţi nemulţumiţi de bănci - BCR, Raiffeisen, Banca Transilvania, Banc Post -, s-au constituit în grupuri asemănătoare. Însă, de departe, clienţii Volksbank sunt cei mai mulţi pentru că banca a fost cea care a acordat şi cele mai multe credite ipotecare în perioada de boom imobiliar. Dincolo de scopul comun care-i uneşte, clienţii Volksbank par a se coaliza într-o mişcare socială insolită, care are şi un slogan, "Hai sus!".

În plus, se pare că au destul de mari şase să schimbe ceva, chiar să forţeze mâna BNR şi a Asociaţiei Române a Băncilor să intervină în acest litigiu. Iar ceea ce-i ajută este numărul mare al celor coalizaţi. "Când o bancă este dată în judecată de mii de oameni, reputaţia ei are în mod evident de suferit iar pierderile generate de lipsa de încredere pot fi fatale”, au mărturisit pentru HotNews.ro surse din BNR.

De la simpatizanţii lu' domnu' Dan

2010-09-01T15:52:00.003+03:00

De la nişte patrioţi pentru domnu' Dan Diaconescuuuuuuuu!!! Dedicaţie specială pe portiera de la Rolls Royceeeeee!!!
(Foto: subiectiv.ro)

Maşina patronului de la cea mai profitabilă firmă

2010-08-31T22:02:00.006+03:00

Cornel Ionescu, patronul de la cea mai profitabilă firmă din România, a dat primul lui interviu de când a devenit cea mai vânată persoană de presa românească. Într-un interviu în care nu spune nimic, nu explică cu ce se ocupă American European Marketing and Enterprises SA, "cea mai profitabilă firmă din România", sau cum şi-a cunoscut asociaţii, Ionescu spune un singur lucru de reţinut. La întrebarea "Ce maşină aveţi?", răspunsul mi s-a părut de-a dreptul năucitor: "Acum nu am niciuna. Probabil o să-mi iau zilele acestea un Volvo". După ce am citit cele două propoziţii mi-am zis că sunt două variante cu nenea ăsta, ori e vreun milionar atipic, în genul patronului de la Ikea, care circulă cu autobuzul, ori toată povestea din jurul firmei lui pute rău de tot!

Dan Diaconescu, asul din mâneca lui Vîntu

2010-08-31T14:21:00.015+03:00

Adelin Petrişor se întreabă într-o postare de pe blogul lui cum se face că Dan Diaconescu a devenit o prezenţă tot mai frecventă în studioul Realitatea TV, la ceas de seară şi la oră de maximă audienţă. "De ce DD a devenit brusc frecventabil?", se întreabă Adelin în finalul postării. Eu aş avea o explicaţie, care nu este bazată pe nicio informaţie concretă, ci pe un soi de intuiţie a modului de lucru al mogulului SOV. Deci, cele ce urmează sunt doar tuşele unui scenariu şi nimic mai mult.

Dan Diaconescu a apărut prima dată la RTV după arestarea şi eliberarea sa, atunci când a anunţat că va înfiinţa Partidul Poporului. De atunci, deşi au trecut numai două luni, presupusul partid al acestuia a început să adune procente serioase în sondaje. Lucru remarcat de partenerul său de afaceri, Sorin Ovidiu Vîntu, un speculator de profesie, aşa cum îi place să se numească, şi, atenţie, nu doar un speculator financiar. Cine îl ştie pe Vîntu ştie că acesta este un maestru al loviturilor politice, al jocurilor de culise, al numirilor în funcţii, al demisiilor, al modificărilor legislative, al combinaţiilor politico-financiare.

A făcut asta mai ales după 2000, când a fost la un pas să fie arestat în cazul FNI şi când a realizat câtă nevoie are de protecţie politică. Iar costurile acestei investiţii nu au contat. Timp de trei - patru ani (perioada 2001 - 2004) a lucrat la recăpătarea influenţei politice, la cumpărarea liniştii sale juridice, la reaşezarea şi relansarea afacerilor sale. Revenirea sa în forţă a însemnat cumpărarea postului de televiziune Realitatea TV de la interpuşii lui Alexandru Bittner şi Adrian Petrache, un post de ştiri obscur la acea dată, care avea să însemne legitimizarea sa publică în anii următori. Vîntu a fost tot timpul fascinat de presă, de puterea presei şi a fost extrem de conştient ce înseamnă să fii patron de presă, dar şi câtă putere înseamnă informaţia şi mai ales controlul ei.

Nivelul la care joacă Vîntu pe scena politică poate fi dedus din două episoade: întâlnirea dintre el şi Traian Băsescu, viitorul preşedinte al României, în campania electorală din 2004, şi chemarea lui Mircea Geoană, pierzătorul campaniei prezidenţiale din 2009, la "spa"-ul din Paris 34 cu o seară înainte de dezbaterea televizată dintre el şi Băsescu şi cu numai câteva zile înainte de primul tur de scrutin.

Acum, influenţa lui Vîntu este puternic zdruncinată. Afectat într-un mod devastator de criză, aflat în pragul falimentului şi ameninţat cu grevă de proprii angajaţi, jurnalişti la RTV, Vîntu este într-o situaţie poate mai disperată decât în 2000 - 2001, când era "alergat de Adrian Năstase cu cătuşele prin Bucureşti pentru a fi arestat" (potrivit unei declaraţii de-ale sale), când îşi pitise o parte din avere pe numele unor diverşi prieteni, iar o partea a văzut-o pierdută la divorţul de Angelica.

Vîntu are nevoie acum de un as pe care să-l joace pentru a putea reintra în joc, iar asul lui pare a fi Dan Diaconescu. "Senzaţionalul" de la OTV îi este partener de afaceri, Vîntu deţinând 20% din OTV. Mai mult, cei doi au relaţie mai mult decât amicală. Acum, când Diaconescu este pe val, iar tot mai mulţi români (întregi la cap, oare?) par a fi dispuşi să-l voteze, Vîntu, expertul în maşinaţiuni politice, a mirosit posibilitatea de a juca nesperata cartea Diaconescu şi pare determinat să investească în mai micul mogul de la OTV.

Ascensiunea lui Dan Diaconescu se petrece într-un moment în care niciunul din partide nu stă grozav în sondaje, iar partidul aflat la guvernare s-a prăbuşit la 15%. Nu departe de ieri, Sebastian Lăzăroiu spunea că în 2012, dacă niciunul din partidele ştiute azi nu va reuşi să se impună, atunci partidul care ar putea decide parlamentarele ar putea fi un partid încă neînfiinţat, partid care ar putea fi Partidul Poporului din ceea ce lăsa să se înţeleagă consilierul prezindeţial. În condiţiile astea, Vîntu are tot interesul să intre în jocul politic, iar lui Diaconescu îi poate oferi, din start, două facilităţi deloc de neglijat.

1. Traiectul lui Diaconescu ar putea fi atent monitorizat de Insomar, una din afacerile la care mogulul nu va renunţa niciodată, institut care poate să realizeze nenumărate sondaje pentru DDD.

2. Ce-i lipseşte lui Diaconescu în acest moment? Expunerea într-o zonă credibilă a media care îi este oferită pe tavă de Realitatea TV, loc unde, de altfel, în ultimele două luni a fost foarte des invitat.

Judecătorii arestează cu mai mult curaj în cazul accidentelor de circulaţie

2010-08-30T16:20:00.009+03:00

Recăpătarea credibilităţii justiţiei nu înseamnă arestul preventiv pe care, de o vreme, diverse instanţe au avut curaj să îl aplice (cazul asistentei de la Maternitatea Giuleşti, al şoferului din Craiova care a ucis în bătaie un bătrân care trecea prea încet strada, cazul Adrian Cocoană, cazul Dan Diaconescu, sau azi, cel al fostului prefect de Cluj). Pentru o justiţie credibilă este nevoie şi de sentinţe definitive indiferent că este vorba de un accident de muncă, de unul rutier, de delapidare, omor, luare de mită sau trafic de influenţă.

Potrivit statisticilor Poliţiei Rutiere, din 1990 şi până anul trecut, circa 62.000 de persoane au murit în accidente rutiere. Anul trecut, s-au înregistrat 9.992 de accidente grave, soldate cu 2.729 de morţi şi 8.903 de raniţi grav. Astfel, într-o ţară cu o infrastructură rutieră dezastruoasă, cu mulţi indivizi care se cred Michael Schumacher, şi cu mii de morţi în fiecare an pe străzile patriei, probabil că nişte sentinţe serioase ar mai fi crescut responsabilitatea la volan. Probabil şi pe a fostului prefect de Cluj, care circula de şapte zile cu permisul suspendat atunci când a lovit o mamă şi pe copilul ei pe trecerea de pietoni. Oricum, arestarea preventivă a lui Călin Platon este una din puţinele decizii de acest gen aplicată în cazul accidentelor rutiere grave.

Unii, cu multe vieţi pe conştiinţă, nu au stat nicio zi în spatele gratiilor.
Carmen Păunescu, soţia lui Adrian Păunescu, accident cu trei morţi în 2004. Nicio zi de închisoare. A primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare.
Cristian Bernevig, colonel, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare, accident cu cinci morţi în 1997. Nicio zi de închisoare. A primit o sentinţă de 3 ani cu suspendare.
Luca Ştefănoiu, fost deputat PSD, accident cu un mort - un copil de cinci ani, care se juca pe un trotuar. Nicio zi de închisoare. A primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare.

Enjoy şi voi

2010-08-28T13:28:00.000+03:00

Ce ascunde cea mai profitabilă firmă din România

2010-08-27T14:27:00.017+03:00

O firmă cu sediul fantomă, cu niciun angajat, a avut anul trecut un profit de 3,68 miliarde de euro. Firma se numeşte American European Marketing & Enterprises SA, iar numele ei nu spune nimic pe piaţa de business din România. În ciuda faptului că 2009 a fost an de criză, iar piaţa economică românească s-a prăbuşit - cel mai tare fiind afectată piaţa imobiliară -, firma a reuşit să facă acest profit incredibil tocmai din imobiliare, dacă ar fi să luăm în considerare obiectul principal de activitate declarat al firmei "cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii".

Ce învârte, în realitate, această firmă? Cu ce se ocupă ea? Ce vinde şi ce cumpără? Cum a reuşit să realizeze acest profit uriaş care surclasează mamuţii industriali Petrom şi Arcelor Mitall? Sunt întrebări la care autorităţile fiscale ar trebui să răspundă, dacă vor să arate într-adevăr că ANAF-ul este o instituţie credibilă.

La o privire aruncată peste documentul de înfiinţare al firmei se poate constata intenţia asociaţilor de a se camufla cât mai bine, de a fi cât mai greu de găsit. Sediul social al firmei încă de la înfiinţare a fost declarat pe strada Văii, numărul 41, din localitatea braşoveană Fântâna. Deşi cererea de înmatriculare a firmei a fost depusă în data de 3 octombrie 2005, firma a fost înregistrată oficial abia în 2007. Capitalul social al firmei la înfiinţare era de 115.502.310 RON, adică echivalentul a 32 de milioane de euro, iar aportul în natură era de 92.400.000 RON, echivalentul a 25,6 milioane de euro (calcule făcute la cursul mediu anual al euro din 2007 de 3,6 RON/1 euro).

Faţă de acţionariatul din momentul de faţă al companiei (Cornel Ionescu, Daniel Afusoae, Victoria Pintilie, Ştefan Pintilie, Lucian Nica, Wilfried Szapirow, Andreas Marco Szapirow), în 2007 exista o singură diferenţă. La acea vreme, acţiunile deţinute azi de Andreas Marco Szapirow, erau controlate de Rosa Gagesch, născută în 1927.

Faptul că cei şapte acţionari au încercat încă de la înfiinţarea firmei să îşi camufleze urmele este demonstrat de faptul că toţi locuiesc la aceeaşi adresă, potrivit datelor declarate la Registrul Comerţului. Acest fapt arată premeditarea, pentru că datele înregistrate la Registrul Comerţului sunt cele trecute în cartea de identitate, ceea ce arată că acţionarii de la American European Marketing & Enterprises SA şi-au schimbat buletinele de identitate pentru a avea cu toţii aceeaşi adresă. În momentul înfiinţării firmei, cei cinci acţionari români locuiau cu toţii în Braşov pe strada Aeea Constructorilor, numărul 1, bloc 1, apartamentul 104. Doi dintre ei, Cornel Ionescu şi Wilfried Szapirow, cetăţeni germani, locuiau şi ei la aceeaşi adresă, dar în Germania, mai exact în Berlin, strada Mark Grafen, nr.56#110.

Dintre acţionarii de origine română, doar doi au mai făcut afaceri înainte de American European Marketing & Enterprises SA. Daniel Afusoae a fost unicul acţionar la Antren Beltsatar Timişoara SRL din Braşov, firmă radiată în prezent. Cornel Ionescu, născut la Braşov, acum cetăţean german, a avut mai multe societăţi de-a lungul timpului, în prezent toate radiate.

Ionescu s-a apucat de afaceri devreme, în 1992, când locuia în Germania, dar avea încă cetăţenie română. Atunci a înfiinţat firma Ionescu and Lang Finance Invest Company SRL. Acesta a fost asociat la acea vreme cu cetăţeanul german Stefan Peter Lang şi cu românii Dorin Aurelian Predescu şi Florea Ţonea. În 2002, Lang, Predescu şi Ţonea s-au retras din societate în 2002, acţiunile fiind împărţite 50 - 50 de Ionescu şi de Codin Mălâia. Acesta din urmă a fost anchetat şi arestat pentru mai multe infracţiuni, printre ele falsificarea unor cerificate de revoluţionar, înşelăciune sau fals după ce a înşelat câteva bănci. Tot în 2002, Ionescu s-a retras din companie, aceasta fiind deţinută de Mălâia până în 2006 când a fost radiată.

Celelalte firme deţinute de Ionescu au fost ICPL Finance Products Variety SRL, Chris & Anne Invest SRL şi American & European Minorities Entertainmet SRL. Aceasta din urmă a fost înfiinţată în 2001, cu Ionescu în postura de asociat unic. Firma, cu obiect de activitate "activităţi ale agenţiilor de turism şi asistenţă turistică", a fost preluată de o altă companie la numai două luni de la înfiinţare. Noul asociat a fost Premiere Corporation & Development Investment INC, un off-shore înregistrat în Las Vegas, strada Sierra Oaks, numărul 1900. Firma a fost radiată în 2006.

Având în vedere suma uriaşă realizată profit (3,68 miliarde euro) de firma în care Ionescu este asociat în prezent, American European Marketing & Enterprises SA, dar şi localizarea firmei care a preluat de la el cealaltă societate cu nume asemănător (American & European Minorities Entertainmet SRL), mai precis Las Vegas, nu pot să nu mă întreb dacă porfitul uriaş are ceva de-a face cu cazinourile din celebra localitate americană. Nu este exclusă nici varianta ca profitul firmei să fie unul umflat doar pe hârtie cu scopul ca firma să poată intra în vreo asociere cu o altă firmă peste hotare, de ce nu chiar în Las Vegas. Până când autorităţile noastre vor catadicsi să ofere nişte explicaţii despre cea mai profitabilă companie din România orice variantă de lucru este deschisă în legătură cu acesată firmă.

Un caz de predat la şcoala de ziarişti

2010-08-26T11:03:00.018+03:00

Pe Zoso îl ştie tot net-ul românesc. Succesul de care se bucură blogul lui de ani buni nu trebuie detaliat. Mulţi bloggeri s-au gudurat pe lângă el sperând să îi bage în blogroll, alţii i-au trimis semne de prietenie constante şi nemăsurate, sperând în secret acelaşi lucru, alţii l-au trecut pe lista "persona non grata" doar pentru că nu a percutat la mesajele lor, timp în care traficul şi popularitatea în mediul virtual îi creşteau impresionant.

Zilele trecute, Zoso a predat o foarte bună lecţie despre cât de uşor pot fi manipulate mulţimile, dar şi despre cât de uşor pot pica în capcană unii jurnalişti/bloggeri. Şi nu în ultimul rând, despre cât de bine poate fi folosit mediul de informare on-line pentru răspândirea zvonurilor, dezinformărilor, informaţiilor false. Plecarea unui grup de jurnalişti şi formatori de opinie în Noua Zeelandă într-un info trip plătit de Roşia Montana Gold Corporation a stârnit o dezbatere îndreptăţită despre felul în care se aplică deontologia profesională în şubrezita presă românească. Pe fondul aprinselor discuţii, Zoso a scris pe blogul său o mică notă prin care anunţa că pleacă în Noua Zeelandă.

Ce a ieşit merită discutat/analizat pentru că este un caz-şcoală, de predat studenţilor de la jurnalism şi comunicare. Pentru ceilalţi, ziarişti cu diplomă, este doar o lecţie.

"mâine dimineaţă plec în noua zeelandă. am lăsat nişte articole spre publicare şi aprob comentariile când pot. be nice". Aşa a început povestea de pe blogul lui Zoso. Comentariile la articol au început să curgă, iar printre cititorii săi s-au aflat şi unii care l-au întrebat: "RMGC?", "da", răspunde bloggerul. Alţi cititori i-au lăsat la comentarii link-uri către articolele apărute deja în presă despre discutabila călătorie sau l-au acuzat că s-ar fi lăsat şpăguit/cumpărat de controversata companie care vrea să scoată aur din munţii noştri cu ajutorul cianurilor.

În următoarele două zile postările pe blog au fost puţine, comentariile aprobate apăreau tot mai rar, iar informaţia că Zoso a plecat şi el în Noua Zeelandă a început să se rostogolească pe internet. Când o parte a bloggerilor erau deja inflamaţi despre faptul că Zoso s-a alăturat şi el grupului în Noua Zeelandă, comentariile de la postarea sa despre călătorie au fost şterse, ceea ce a întărit convingerea unora că Zoso este în NZ, ba mai mult, şi-au spus, văzând avalanşa de critici la adresa participanţilor, a ras comentariile de pe faţa blogului său.

Sinceră să fiu, m-am întrebat şi eu pentru o secundă ce caută Zoso în acel info trip. Mă şi gândeam la privirile curioase pe care i le va arunca Hurezeanu, la miştourile la care îl va lua Tatulici şi la condescendenţa pe care i-o va arăta Floriana Jucan. Între timp, pe forumuri profesionale, bloguri sau chiar într-o revistă a apărut informaţia că "Zoso a plecat spre NZ cu o a doua tură de jurnalişti". Discuţiile s-au încins, micul blogger, cel care era reprezentantul mulţimii care vrea verticalitate nu mai era micul blogger, trecuse în categoria greilor lângă Buşcu, Hurezeanu, Tatulici, I.T. Morar.

După trei zile în care informaţia a fost întoarsă pe toate părţile, moralitatea şi credibilitatea acestuia au fost puse la zid, iar unii jurnalişti şi bloggeri au fost acuzaţi de alţi jurnalişti şi bloggeri că nu scriu despre prezenţa lui Zoso în NZ doar pentru că speră încă la prietenia de care vorbeam mai sus, a venit şi postarea prin care acesta spune nu numai că nu a fost în NZ, ci şi explică esenţa gestului său: "am vrut să arăt că presa funcţionează în continuare pe zvonuri neverificate".

De ce este această poveste un caz-şcoală? Păi să analizăm pe rând.

1. Arată cât de uşor pot fi manipulate mulţimile. Arunci o informaţie pe piaţă, îi dai parfum de credibilitate, îmbini jumătăţile de adevăr (excursia unor jurnalişti în NZ pe banii unei companii miniere) cu minciuni (prezenţa lui Zoso în grup) şi ai manipularea creată. Nimeni nu şi-a pus problema de ce nu ar fi şi Zoso acolo. Are trafic foarte bun pe site-ul lui, este celebru printre bloggeri, iar cum interenetul este un mediu necontrolabil, opinia lui exprimată on-line ar fi utilă unora ca cei de la RMGC.

2. Arată că pe internet pot fi publicate informaţii neverificate, iar aici mă refer punctual la cei care au publicat informaţia că Zoso e în NZ. Cum să fie neverificată informaţia în acest caz din moment ce omul a scris cu mâna lui pe blogul lui că pleacă în NZ, veţi spune. Corect, până la un punct. O informaţie scrisă, dacă nu este un document oficial, cu ştampilă şi semnătură, se verifică tocmai pentru a înlătura orice suspiciune că nu este un fals, că cineva nu s-a folosit de identitatea unei alte persoane, sau că, în acest caz, vreun hacker nu i-a spart parola lui Zoso şi a postat în numele lui. Exagerez cu acest ultim exemplu, evident.

3. Arată comoditatea, delăsarea, obişnuinţa unor persoane care activează în presa scrisă sau on-line de a da copy-paste după informaţiile apărute pe bloguri/site-uri fără a face un minim efort de verificare a informaţiilor. ABC-ul presei spune că informaţia se verifică din trei surse. De ce? Tocmai pentru a se înlătura orice suspiciune că este o manipulare, dezinformare sau o informaţie eronată. În acest caz, un telefon sau un mail cred că ar fi fost edificator.

4. Arată că internetul este un mediu necontrolabil, în care pot fi aruncate uşor informaţii false, informaţii care pot ajunge la un număr foarte mare de persoane, de unde pot fi preluate foarte uşor de mediile tradiţionale ale presei şi livrate mai departe ca fiind un adevăr deplin.

Care a fost motivaţia lui Zoso de a "comite" această "ispravă"? "Cred că motivul principal e ca să arăt că presa funcţionează în continuare pe zvonuri neverificate. Cred că hotărârea de a le-o trage unor proşti a fost luată când am citit că RMGC a dat între 10 şi 100.000 € bani de buzunar celor prezenţi la excursie. Informatie care, să îmi fie iertat, eu nu aş fi luat-o de bună nici dacă aş avea confirmarea oamenilor de la RMGC sau a jurnaliştilor prezenţi. În plus, oamenii orbiţi de ură uită să gândească".

Iubita lui Andrei Năstase, afaceri cu bodyguarzi

2010-08-25T20:53:00.008+03:00

La această poză (sursa: Libertatea) nu ne interesează ce marcă de ţigări fumează juniorul Andrei Năstase, ci cine este juna lui prietenă. Conform presei mondene, se numeşte Bianca Ciudovăţ. În acte se numeşte şi Cristina şi este născută în 1991. Şi este Berbec, dacă tot eraţi curioşi. La cei 19 ani ai ei, Bianca a luat viaţa în serios, viaţa profesională, evident, şi s-a apucat de afaceri alături de tatăl ei, George Ciudovăţ. Cei doi împart firma Invest Securitys Services SRL, unde tatăl are 90% din părţile sociale, iar Bianca 10%. Firma a fost înfiinţată de George Ciudovăţ în 2003, la acea vreme având un alt partener de afaceri. De altfel, până anul trecut, Ciudovăţ - tatăl a schimbat mai mulţi parteneri de afaceri, în final societatea ajungând în proporţie de 100% în proprietatea sa.

Firma a avut în trecut mai multe contracte cu statul pentru paza unor instituţii: Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare, Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României, Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru românii de pretutindeni. Alte licitaţii necâştigate au fost contestate, fără succes, însă. Ca multe dintre firmele de bodyguarzi, şi Invest Securitys Services SRL a fost prinsă de Inspecţia Muncii nu nişte evaziune fiscală. În 2006, când Bianca era cam pe-a noua, firma unde acum este asociată a fost amendată cu o jumătate de miliard de lei vechi pentru că 32 de bodyguarzi lucrau la negru.

În schimb, Andrei Năstase, luat la vizor de presă la pachet cu teresa de fiţe de pe malul Lacului Herăstrău pe care a concesionat-o pe nimic de la Primăria Capitalei, via Administraţia Lacuri Parcuri şi Agrement Bucureşti, şi-a plasat părţile sociale în acte vreunei mătuşe, ceva, însă, în continuare, se ocupă de Bonton by Marie Celeste şi nu cred că în calitate de angajat. De altfel, juniorul mai are trei firme, una de media, alte două de imobiliare, însă pe criza asta se pare că lumea vrea să stea la terasă, nu în cine ştie ce penthouse.

PS. Am uitat să spun cine e Andrei Năstase. Pentru necunoscători, contactaţi-mă pe mail. :)

Cu mesajul la televizor pentru "naşul" ălă mare

2010-08-23T17:11:00.007+03:00

Citeam de dimineaţă ştirea despre mafioţii italieni care comunicau cu şefii lor aflaţi după gratii prin mesaje codificate, trimise la o emisiune interactivă despre fotbal. Citeam şi mă minunam ce soluţie au fost în stare să găsească pentru a le transmite "naşilor" că afacerea merge. Iar reacţia prezentatoarei emisiunii, care s-a declarat şocată de descoperirea poliţiştilor, mi s-a părut firească.

Dacă mafioţii ăia erau în puşcăriile noastre nu ar mai fi trebuit să se chinuie, să inventeze sisteme ciudate de criptare şi trasmitere a unor mesaje, să urmărească emisiuni la televizor, pentru că totul a fi fost mai simplu. Ştirea cred că i-a făcut să râdă în barbă pe Miron Cozma sau pe Nuţu Cămătaru, cărora le-a scăpat, probabil, printre dinţi un "fraierilor". De exemplu, acu' ceva ani, când Nuţu Cămătaru era la puşcărie, la un control, i-au conficat vreo două telefoane. Cred că unul era pe Orange şi altul pe Vodafone, ca să mai reducă cheltuielile. Iar Sile nu a fost singurul prins cu telefoane. La fel s-a întâmplat şi cu Miron Cozma, căruia i s-au confiscat telefoane celulare introduse ilegal de vreo două ori. Cine erau plasatorii de mobile? Simplu: avocaţi şi gardieni.

ANI nu e pe placul PSD

2010-08-23T13:31:00.004+03:00

PSD este partidul cu cei mai mulţi membri cu dosare de anchetă deschise la DNA sau Parchetul General (Cătălin Voicu, Radu şi Alexandru Mazăre) sau cu dosare trimise în judecată (Adrian Năstase, Ion Dumitru, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Şerban Brădişteanu, Gabriel Bivolaru, Marian Oprişan, Şerban Mihăilescu, Emilian Cutean). Alţi membri de vază ai PSD doar au dat cu subsemnatul în faţa procurorilor (Mircea Geoană, Gheorghe Nichita, Eugenia Gojda, Marian Vanghelie).

Toţi aceşti stimabili membri PSD au trecut pragul parchetelor pentru grave acuzaţii de corupţie, unele cauzate de averea nejustificată (Adrian Năstase sau Dan Ioan Popescu). Vă surprinde, în aceste condiţii, că "Micul Titulescu" Victor Ponta tocmai a anunţat că PSD nu va vota Legea ANI?

Enjoy şi voi

2010-08-21T12:27:00.003+03:00

Ca să îmi potolesc puţin nerăbdarea până când îi voi vedea live.

Despre problemele din sănătate, cu groază

2010-08-20T09:34:00.023+03:00

Acum două zile, când toată presa sărise la gâtul ministrului Sănătăţii pentru mulţumirile "în buclă" aruncate în stânga şi în dreapta în cazul incendiului de la Maternitatea Giuleşti, Cseke Attila a organizat o a doua conferinţă de presă ca să "dreagă busuiocul". Ei bine, în timpul acelei conferinţe a lansat ideea că Ministerul Sănătăţii lucrează la un proiect prin care se va interzice medicilor să lucreze şi la stat şi la privat.

Nu ştiu cum sună proiectul în ansamblu, însă paragraful care va face referire la dubla încadrare a medicilor, în sistemul de stat şi în cel privat, nu are nicio şansă să treacă de parlament, iar dacă va trece se va lovi de Curtea Constituţională pentru că, în esenţă, se îngrădeşte dreptul la muncă. Problema sistemului medical nu este faptul că unii medici încasează nişte bani şi de la o casierie de stat şi de la una privată.

Problemele de luat în seamă sunt legate de resursele statului care se scurg către sistemul medical privat, de contractele încheiate de unii manageri spitale de stat cu clinicile private pe care le patronează ei înşişi, de dubla decontare prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi multe altele. Toate aceste lucruri sunt cunoscute la nivel politic de 20 de ani, însă lucrurile au fost tolerate şi susţinute din umbră.

Dacă tragedia de la Maternitatea Giuleşti reprezintă un moment zero în sănătatea românească, cred că nişte instituţii de control ar trebui să înceapă anchete paralele şi încrucişate în sistemul de sănătate de stat şi în cel privat. Verificările nici nu ar trebui să fie complicate. Ar trebui să ia registrele cu numele persoanelor care au făcut controale la clinicile private ale medicilor şi să le confrunte cu numele persoanelor care figurează în evidenţele laboratoarelor de analize ale spitalelor de stat unde lucrează aceştia. Apoi, evidenţele contabile pentru a vedea câţi bani au plecat de la clinica privată către spitalul de stat pentru analizele cu pricina.

Şi cum exemplul personal este cel mai bun, am să vă dau unul. Anul trecut, mi-am făcut o programare la cabinetul privat al unui medic cu reputaţie, profesor şi director de clinică de stat, pentru un control de rutină. De ce am ales să mă duc la cabinetul particular? Nu cred că mai trebuie să explic. Pentru consultaţie, o ecografie şi un set de analize: 700 de lei. O sută era consultul, 250 ecografia, iar 350 analizele. Când a fost să sun după rezultatul analizelor, asistenta de la cabinetul privat al medicului îmi spune că nu sunt gata pentru că, vară fiind, o parte din doamnele de la laboratorul de analize al spitalului de stat unde era şef domnul profesor erau în concediu şi să mai încerc după câteva zile.

Asta este doar un simplu exemplu prin care sistemul privat căpuşează sistemul de stat. Da, este adevărat că sistemul de stat este subfinanţat, însă există şi multă risipă în interiorul său, ca să folosesc termenul lansat ieri de preşedintele Băsescu. Partea asta cu analizele recoltate la privat, dar lucrate la stat e doar o parte de luat în considerare, însă deloc neglijabilă dacă te gândeşti ca la clinicile private, pentru anumite spacialităţi, cum ar fi ginecologia, se aşteaptă luni de zile pentru o programare. Deci, clienţi sunt, iar analize se fac pe bandă rulantă.

Însă mai sunt şi alte metode de căpuşare a statului de către "băieţii deştepţi" din sănătate. Firmele care fac curăţenia în spitale şi cele de catering care servesc mâncarea bolnavilor (pentru că aceste două servicii sunt externalizate în mai toate spitalele bucureştene) sunt aproape fără excepţie ale unor medici, fraţi, surori, mame sau fini de-ai lor, după clasicul model dâmboviţean. Iar dacă guvernările s-au schimbat şi au venit alţi manageri prin spitale, proprietarii acestor firme au avut grijă să-şi cumpere continuitatea contractelor şi liniştea afacerilor.

Mai este o nuanţă aparte, legată de spitalele mari, unde anumite clinici conduse de profesori reputaţi funcţionează ca un stat în stat. Ei bine, în secţiile lor curăţenia şi cateringul sunt asigurate de alte firme decât în restul spitalului. Iar eu, dacă aş fi organ de control eficient, neangajat politic şi necorupt, aş lua la verificat sumele de bani care intră în buzunarele acestor firme private. Şi m-aş concentra mai ales pe secţiile de chirurgie, acolo unde bolnavul operat nu poate mânca şi este hrănit artificial, şi unde, de regulă, jumătate din mâncarea adusă, puţină şi ea, rămâne neîmpărţită.

De verificat ar mai fi şi contractele spitalelor cu centrele de imagistică - computer tomograf sau rezonanţă magnetică nucleară. Deşi cele mai multe astfel de centre sunt private, ele funcţionează în interiorul unor spitale, plătind o chirie modică, iar analiză se plăteşte de către bolnav, şi nu este deloc ieftină. Pacientul o pupă gratuit doar dacă este internat în spital. CNAS-ul decontează o astfel de analiză spitalului, iar spitalul îi plăteşte banii mai departe centrului privat de imagistică, că dacă nu îi dă la timp, nu se mai fac analize pacienţilor, nu? Este inutil să mă întreb de ce spitalele de stat în care se întâlnesc astfel de situaţii nu au fost în stare să achiziţioneze un aparat CT sau unul RMN şi au preferat să facă loc aparatelor private în spaţiile lor. Un amănunt deloc de neglijat: un RMN poate să coste şi până la 1.000 de lei dacă ai nevoie de o analiză pentru părţi diferite de organism, abdomen şi coloană, de exemplu.

Să nu uit de şpăgile URIAŞE pe care firmele private farmaceutice le dau funcţionarilor de la Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) pentru omologarea şi intrarea pe piaţa românească a unor noi medicamente. Dacă treceţi prin faţa sediului ANM să nu va miraţi că cea mai naşpa maşină parcată în faţă este un Volkswagen. Ei joacă în altă ligă pentru că au de-a face cu marile concerne farmaceutice internaţionale, pline de bani, care ştiu să-şi adapteze interesele oricărei ţări cu care lucrează. Cum se dau banii? Prin clasica metodă naţională: la plic. Plicul ăla lunguieţ, alb, tip paravion. Însă instituţiile de control în România sunt prea ocupate cu vânătoarea de vrăjitoare pentru a avea timp şi preocupare să se ocupe de chestiuni care ţin de interesul naţional şi siguranţa naţională.

Iar bomboana de pe coliva sistemului sanitar, şi nu glumesc când zic asta, sunt firme private de pompe funebre care funcţionează în incinta unor spitale (Colentina, de exemplu). Ca să îţi ridice moralul şi să ţi-l susţină dacă ai ajuns să ai de-a face cu sistemul medical românesc.

Cumpătatul Videanu

2010-08-19T10:48:00.004+03:00

"Nu-mi plac excesele absolut de niciun fel", a declarat Adriean Videanu pentru un site. În fotografie, casa lui Videanu. (foto: România liberă)

Demisia, tovarăşi!

2010-08-19T09:26:00.009+03:00

Cât de mare trebuie să fie numărul morţilor într-o tragedie în România ca cineva să considere că este decent, moral, responsabil să îşi dea demisia? Patru bebeluşi arşi de vii nu au fost suficienţi? Poate acum că numărul lor a crescut la cinci creşte şi responsabilitatea cuiva din sistemul public?

Există un lanţ întreg de responsabili de producerea acestui cumplit incident: conducerea maternităţii, firma de mentenanţă a instalaţiilor electrice (inclusiv aer condiţionat), conducerea Direcţiei Spitalelor din Primăria Capitalei, conducerea Primăriei care a numit direcţiunea de la această instituţie. Undeva pe acest lanţ al responsabilităţilor s-au produs fracturi de administrare, gestionare, respectare a procedurilor, aplicare a unor reguli, control. S-a luat vreo măsură după trei zile de la tragedie, când numărul morţilor a crescut de la trei la cinci? NU!

Ministrul Sănătăţii s-a spălat repede pe mâini, răsuflând uşurat că spitalul nu este în subordinea ministerului său, primarul este prea ocupat cu concediul acum (că în rest este ocupat cu timpul liber) ca să ia o decizie drastică, iar restul (prefectul, de exemplu, şeful de facto al primarului, primul-ministru, care ar trebui să aibă şi el ceva autoritate în ţărişoara asta) se fac că plouă. Şi-a dat cineva demisia? NU! Avem însă o suspendare, iar asta ar trebui să satisfacă pe toată lumea, nu?

Simulacrul suspendării conducerii Maternităţii Giuleşti este praf în ochii opiniei publice. Când ai o asemenea tragedie mai stai să aştepţi rezultatele unor anchete pentru a lua măsuri? Unde este responsabilitatea politică şi socială în cazul ăsta? Cât de liniştiţi s-au culcat în ultimele nopţi guvernanţii şi aleşii noştri? Mai ştie cineva în România mea şi a ta ce înseamnă, ce reprezintă onoarea?

De ce Sorin Oprescu nu-l va demite pe Marius Savu? Pentru că îi este partener de afaceri

2010-08-18T15:34:00.013+03:00

În orice ţară normală, un eveniment atât de tragic precum cel de la Maternitatea Giuleşti se lăsa deja cu demisii sau demiteri. În România mea şi a ta, la 48 de ore după incident, NIMENI nu se consideră îndeajuns de vinovat pentru a face acest gest de onoare, care poate ar spăla măcar în faţa opiniei publice imaginea teribilă a evenimentului şi ar lăsa impresia că vinovăţia se plăteşte.

Dacă este să se facă o listă a vinovaţilor, a răspunzătorilor de tragedia de la Maternitatea Giuleşti, Marius Savu ar trebui să fie pus în capul ei. Nu trebuie să mai explic de ce: Marius Savu, domnul ăla la costum şi cu o figura de piţigoi alergat de uliu, care se învârtea luni seara, după incendiul de la Maternitatea Giuleşti, pe lângă Raed Arafat, mimând interesul şi competenţa, este directorul Direcţiei Spitalelor din cadrul Primăriei Bucureşti, instituţie în subordinea căreia se află spitalul în care 4 bebeluşi au murit, iar alţi şapte au fost arşi de vii, instituţie care răspunde de ce se întâmplă acolo, financiar, medical şi moral.

Marius Savu nu a avut demnitatea de a-şi da demisia până acum şi mi-e greu să cred că o va face. Iar Sorin Oprescu NU-l va demite, pentru că ar însemna să-şi "demită" propriile interese. Ce vreau să spun cu asta? Păi, haideţi să aflăm împreună.

Nu îi ştiu calităţile profesionale ale lui Marius Savu, care am înţeles că este de profesie medic, însă ceea ce l-a recomandat în faţa primarului Sorin Oprescu în momentul în care l-a numit la Direcţia Spitalelor din Primăria Capitalei a fost relaţia de afaceri a lui Marius Savu cu Sorin Oprescu însuşi, dar şi cu Mircea Oprescu, fiul lui Sorin Oprescu, cei trei derulând împreună afaceri în domeniul, da, aţi ghicit, medical!

Marius Savu deţine, potrivit propriei declaraţii, un cabinet medical oftalmologic deschis în interiorul Clinicii Academica, deţinută de Sorin Oprescu şi de fiul său, Mircea. La acest cabinet lucrează soţia lui Marius Savu, Mădălina Anca Savu. De altfel, doamna Savu deţine părţi sociale în două firme cu profil medical, Oftarom SRL şi Optilux SRL. Domnul Savu este şi el asociat în două firme, Optilux SRL, împreună cu soţia lui, şi în Resource Pharma SRL.

Am vrut să trec aici doar informaţiile indubitabile, de necontestat. Altfel, am şi alte date din perioada în care documentam acest subiect la Realitatea TV (subiect blocat de Mihai Tatulici din cauză că loveam crunt în interesele sale financiare cu lumea medicală), informaţii despre afacerile de milioane de euro derulate de familia Oprescu prin intermediul şi cu ajutorul lui Marius Savu, pe care însă nu am apucat să le tranform în vreo anchetă pentru că mi-am dat demisia de la RTV. Ăsta fiind unul dintre motive, pe care îl evoc public pentru prima dată.

PS. Apropo, de doctor aţi auzit ceva de două zile? Şi pe lună dacă era putea să trimită un comunicat, ceva.

Cât e de greu o fi să spui mulţumesc?

2010-08-18T11:09:00.004+03:00

La 36 de ore după tragedia de la Maternitatea Giuleşti, o echipă de zece (10) cadre medicale din Israel, cu toţii specialişti în arsuri, a venit să ajute la salvarea celor şapte bebeluşi afectaţi de incendiu. De la aeroport, medicii s-au oprit direct la Spitalul "Grigore Alexandrescu", acolo unde sunt internaţi micuţii.

Şeful Clinicii de Chirurgie plastică şi arsuri de la Spitalul "Grigore Alexandrescu", profesorul Dan Mircea Enescu, a avut ieri puterea să spună public că a luat legătura prin ambasadele României cu specialişti din SUA şi Israel pentru a le cere o părere profesională având în vedere că nu s-a mai confruntat cu aşa ceva. Când în joc e viaţa cuiva, cu atât mai mult a unui copil de câteva zile, laşi toate orgoliile profesionale la o parte, spunea profesorul.

Acum câteva minute, întrebată de prezenţa medicilor israelieni - câţi sunt, cu ce vor ajuta -, tot ce a avut de spus purtătoarea de cuvânt a Spitalului "Grigore Alexandrescu" a fost "nu ştiu". Dacă acea purtătoare de cuvânt, cadru medical printre altele, nu s-a informat despre echipa de medici venită de ajute la salvarea micuţilor, arată dezinteres, dacă l-a luat pe "nu ştiu" în braţe din cine ştie ce orgoliu stupid, înseamnă că nici măcar mulţumesc nu ştim să spunem în astfel de situaţii limită, când o viaţă e mai importantă decât orice altceva.

Viaţa pe Pământ e de o veşnicie

2010-08-17T23:15:00.004+03:00

1 an, 2 ani, 3 ani, 4 ani, 5 ani, 6 ani, 7 ani, 8 ani, 9 ani, 10 ani, 50 de ani, 100 de ani, 1.500 de ani, 2.010 ani, 20.000 de ani, 340.000 de ani, 1.246.000 de ani, 13.670.000 de ani, 52.489.000 de ani, 120.638.161 de ani, 434.274.812 de ani, 650.000.000 de ani. Ei bine, acum 650 de milioane de ani exista viaţă pe Terra. Urmele ei, sub forma unor animăluţe-bureţi, au fost descoperite în Australia, potrivit Hotnews, care citează Live Science. Wow!

Limuzina mai tare decât evacuarea la Giuleşti

2010-08-16T19:45:00.008+03:00

Ce-mi este dat să văd în seara asta, în timpul evacuării de la Maternitatea Giuleşti? O ditai limuzina, Volkswagen probabil, stătea fix în capul scărilor de la intrarea în Maternitatea Giuleşti pe unde ar fi trebuit să fie scoşi răniţii din spital. Şi uite aşa, în cel mai neaoş spirit posibil, personalul SMURD făcea piruete pe lângă botul limuzinei, cu tărgile în braţe, pentru că cineva nu a avut bunul-simţ să mute bolidul ca să facă loc ambulanţelor. Mai miră pe cineva, în condiţiile astea, că un biet copil lovit la genunchi a murit după două zile într-un spital din România?

România anormală

2010-08-16T14:14:00.009+03:00

Că are sau nu brand de ţară puternic, că are un logo inspirat de pe la alţii sau unul autentic este prea puţin important în momentul în care ajungi să te dai jos dintr-un avion pe Otopeni şi iei contact cu România. Sentimentul este cu atât mai dezagreabil dacă te întorci dintr-o ţară civilizată.

În faţa terminalului sosiri se lungeşte o coadă de taxi-uri pe uşa cărora stă inscripţionat un tarif de 3,5 lei pe kilometru. În condiţiile în care ştii bine că tariful aproape standard în oraş este de 1,39 de lei/kilometru pui mâna pe telefon şi comanzi unul cu un tarif acceptabil, evident, după ce scapi de toţi taximetriştii care te agresează cu diverse propuneri (să mai iei pe cineva în maşină ca să scazi costurile!).

Trec minutele anunţate de operatoarea de la firma de taximetrie şi maşina nu apare. Suni înapoi şi ţi se zice: Păi, unde sunteţi, doamnă? Nu sunteţi la ceas? Care ceas, doamnă? Ceasul galben, de jos, din parcare? Care ceas, doamnă, şi de ce nu vine maşina la terminal şi trebuie să caut un ceas galben? Păi, nu vine, doamnă, că nu îi lasă să treacă de barieră, că acolo sus la terminal nu au voie decât taximetriştii agreaţi, aia cu licenţă specială.

Şi toată euforia unei vacanţe perfecte se spulberă într-o clipă. În loc de bun venit acasă, în România, autorităţile îţi trag un pumn în plex ţie, celui care ai insistat să îţi cumperi şi bilet de întors. Am călătorit destul de mult, în ţări unde democraţia este reinventată zilnic de oamenii care au puterea să îşi impună punctele de vedere în faţa autorităţilor, care au schimbat sisteme de valori, au dictat guvernanţilor interesul maselor, au cerut şi şi-au câştigat dreptul de a fi respectaţi, ascultaţi, consultaţi. Oameni, cetăţeni, care ştiu să-şi achite obligaţiile faţă de statul lor, dar şi să-şi ceară drepturile cu demnitate. În aceste state, toate taxiurile au un tarif unic şi toate taxiurile au dreptul de a lua clienţi de la aeroport.

În schimb, în România mea, oamenii, cetăţenii nu ştiu să iasă în stradă ca să spună că sunt sătuli să dea şpagă, să aibă legi făcute nu pentru ei, cei mulţi, ci special pentru categorii favorizate, instituţii care nu ştiu să respecte şi să aplice corect legile statului. Totuşi, în ţara mea, România, oamenii ies în stradă. Dacă sunt arestaţi Gigi Becali sau Dan Diaconescu.

Presa românească, văzută după vacanţă

2010-08-16T11:14:00.007+03:00

Zece zile, cât a durat vacanţa mea, nu mi-am verificat e-mail-ul, nu am deschis internetul, nu am văzut ştiri sau talk-show-uri româneşti, dar am citit presă de limbă engleză şi am urmărit posturi străine de ştiri. După ce am deschis aseară televizorul şi am frunzărit on-line ziarele senzaţia a fost că avem o presă mediocră, partizană, prost scrisă şi făcută, profund angajată politic, lipstă de echilibru, fără subiecte, lipsită de imaginaţie şi creativitate, cu reporteri (unii) care nu transmit încredere în informaţia prezentată, cu flecăreală deşănţată în talk-show-uri, pline de parerologi şi opinologi care le ştiu pe toate. Nu a fost cumva vreo revelaţie. Ştiam asta, însă diferenţele le-am simţit mai apăsat după perioada asta de timp în care am fost ruptă total de media românească.

Care sunt şansele unei redresări a situaţiei? Greu de spus. Şi greu de făcut ceva, probabil. De ce? Iată un motiv, puternic argumentat şi enunţat de repezentantul ultimului grup străin de presă care deţinea acţiuni la un cotidian românesc, România Liberă. Este vorba de Bodo Hombach, preşedintele WAZ, cel care a explicat şi de ce WAZ şi-a vândut acţiunile deţinute la RL: "Piaţa românească este distorsionată. Aceasta se manifestă - în cazul României - prin investiţiile masive operate de oameni care îşi câştigă banii în cu totul alte sectoare ale economiei, care rulează sume de milioane de euro în diferite mecanisme de creştere artificială a audienţei, precum premii, tombole şi alte jocuri, şi astfel distorsionează piaţa media. Dacă cineva intră in afaceri de presă nu pentru a le opera pe acestea, ci pentru a însoţi mediatic alte afaceri pe care patronatul le are, atunci noi, editorii de presă şi afaceriştii din domeniul media avem dificultăţi majore în a susţine o companie media serioasă cu rulaje de bani strict în acest domeniu".

Ce iese când foloseşti litere în exces

2010-08-05T23:48:00.005+03:00

Frunza brandului de ţară, aleasă de omul lui Vîntu

2010-08-05T00:14:00.012+03:00

Realitatea TV a fost vitriolantă la adresa brandului turistic de ţară şi a ceea ce presupune el. Zile în şir discuţiile au fost purtate astfel încât de-acum celebrul logo cu frunza cea controversată a ajuns să se confunde în mintea telespectatorului cu însuşi brandul de ţară. Discuţiile purtate în jurul asemănării frunzei cu unele ce se găsesc de cumpărat pe internet au fost un prilej minunat de a ni se aduce în atenţie "viaţa şi opera" Elenei Udrea, gafele sale, declaraţiile neinspirate făcute de-a lungul vremii, lipsa de cultură politică, scandalurile în care a fost implicată, dar şi faptul că are "spate" la Cotroceni.

După ce Udrea a fost tocată binişor, aflăm că logo-ul, sloganul şi brandul de ţară nu au fost alese de "blonda de la Cotroceni" în persoană, ci de un consiliu de brand, care a votat în "majoritate covârşitoare" pentru controversata frunză şi sloganul "Explore the Carpathian Graden". Consiliul de brand a fost format din 33 de membri, reprezentanţi ai autorităţilor sau persoane din mediul privat, directorii celor mai importante agenţii de turism, hoteluri, dar şi oameni de media, PR şi publicitate, potrivit Ziarului Financiar.

Primul pe lista publicată de Ziarul Financiar este nimeni altul decât Lucian Boronea, unul dintre vechii parteneri de afaceri ai lui Sorin Ovidiu Vîntu. Boronea şi SOV deţin împreună compania de turism Accent Travel & Events SRL, care în momentul înfiinţării, în 1999, purta numele de Gelsor Travel & Events SRL. Lucian Boronea deţine în jur de 14% din părţile sociale ale firmei, pe când SOV controlează 80%, nu direct, ci prin Comac Ltd., un off-shore din Cipru, folosit de Sorin Ovidiu Vîntu pentru a-şi masca anumite afaceri derulate în România.

Accent Travel & Events SRL este firma care oferă servicii turistice Realitatea TV, fiind şi partenerul televiziunii de ştiri în realizarea emisiunii Relitatea All Inclusiv, difuzată anii trecuţi în sezonul estival în fiecare zi, iar anul acesta doar în week-end.

Anul trecut, când relaţiile RTV cu Partidul Democrat Liberal nu erau deteriorate, Ministerul Turismului, condus pe atunci tot de Elena Udrea, era partenerul oficial al emisiunii Realitatea All Inclusiv. Partenerit de vreo 200.000 de euro suspendat în toamna anului trecut, după care s-a suspinat din greu.

Dacă primul nume pe lista membrilor consiliului de brand este al unei persoane care are legături puternice cu patronul Realitatea TV, ultimul nume care închide lista îi aparţine chiar celui care conduce postul de ştiri. Este vorba de Emil Hurezeanu, preşedintele a ceea ce a mai rămas din Grupul de Presă Realitatea - Caţavencu.

Creativitatea noastră o bate pe a lor. II

2010-08-04T19:57:00.006+03:00

Şi în aceste cazuri, orice asemănare cu originalul este pur întâmplătoare. :))

Creativitatea noastră o bate pe a lor

2010-08-03T19:53:00.006+03:00

Orice asemănare cu originalul este pur întâmplătoare. :))

Enjoy şi voi

2010-08-02T22:18:00.002+03:00

Celor care mi-au făcut ziua mai frumoasă: mulţumesc!

Enjoy şi voi

2010-07-31T00:00:00.000+03:00

Ştefan cel Mare şi chinez :))

2010-07-29T23:54:00.003+03:00

Instantaneu surprins de un fotoreporter Mediafax la lansarea brandului de ţară al României, în Shanghai - China.

Spioana Anna Chapman activează pe Facebook

2010-07-29T10:09:00.015+03:00

Dacă v-aţi întrebat vreodată cum arată contul de Facebook al unui spion celebru, ei bine acum aveţi ocazia de a afla. Anna Chapman, "livrată" Mosovei la pachet cu ceilalţi nouă "ilegali" descoperiţi şi arestaţi de FBI luna trecută (al 11 - lea a dispărut în Cipru), combate plictiseala pe Facebook.

Femeia şi-a schimbat cele mai importante informaţii de pe profil, iar dacă tot a fost deconspirată ca spioană, încearcă să profite de "profesia" ei din plin. Aşa se face că Anna Chapman nu mai este Anna Chapman, ci este "Russian Spy Anna Chapman". La capitolul interese a trecut spionaj, economie şi imobiliare, iar descrierea personală este dezarmantă: "Sunt agent rus cu o înaltă calificare, spion şi înşelător profesionist. Mă vei iubi. Apoi, te voi ucide".

Anna a adunat sute de fani pe Facebook după ce povestea ei a fost făcută publică de presă. Unii dintre aceştia i-au postat mai multe poze sugestive pe perete (vezi foto sus).

Presupusa victimă a lui Tabără, violată de tabloide cu acordul părinţilor

2010-07-28T10:09:00.013+03:00

Că tabloidele funcţionează după propriul lor cod deontologic profesional, nu e un secret pentru nimeni care face sau nu parte din lumea presei. Că informaţiile sunt de multe ori verificate pe jumătate, că erorile nu sunt rectificate, că viaţa privată a "subiecţilor" este grosolan călcată în picioare, că pozele morbide sau şocante sunt puse pe prima pagină, că prezumţia de nevinovăţie este o noţiune pretenţioasă, de manual, nu mai deranjeată pe nimeni de foarte multă vreme.

Cei din interiorul breaslei s-au obişnuit cu un astfel de comportament profesional al colegilor lor astfel că luările de poziţie lipsesc cu desăvârşire atunci când sunt comise derapaje evidente. Cei care apar pe prima pagină în tabloide le sunt mult prea recunoscători ca să mai reclame ceva, căci ideea e să curgă notorietatea în râuri ce cerneală, nu contează că nu se scrie de bine, notorietate să fie.

Până se va dovedi că Cristian Tabără a comis un viol, presupusa sa victimă a fost violată azi de tabloide. În public, în faţa unei largi audienţe şi cu acordul explicit al părinţilor. Dacă "Evenimentul zilei", cel care a făcut public ieri subiectul, a camuflat identitatea victimei cât de bine s-a putut, tabloidele, aceste "pirania de presă", s-au întrecut azi în a-şi da măsura derapajului profesional pe care îl practică constant şi netulburat de ani de zile. Să le luăm pe rând:

1. Cancan. Pune poza fetiţei pe prima pagină, cu o firavă bandă neagră pe ochi, şi se întreabă, în ediţia on-line: "A violat-o cu degetul pe fata iubitei?!". Tabloidul strecoară şi o informaţie interesantă: iubita lui Tabără, mama fetiţei de 12 ani care îl acuză de viol, lucrează pentru emisiunea "Acces Direct" de la Antena 1.

2. Libertatea. Publică poze cu fetiţa în costum de baie, la mare, capul acesteia fiind blurat. Ce aflăm dacă citim textul? Că pe fată o cheamă Alexandra, pe mama ei Alina, şi că mama minorei şi-a dat acceptul ca fiica ei să fie intervievată de reporterii Libertatea, în plus, ea însăşi acordă un interviu tabloidului. Iar detaliile despre cum s-a produs violul nu lipsesc, fiind doar relatate direct de "sursă".

3. Click. Chiar dacă articolul este scris destul de corect, fără amănunte sordide, tabloidul anunţă încă din subtitlu numele mamei puştoaicei: Alina Bodnaru. Asta era tot ce lipsea ca cititorii să închidă cercul informaţiilor. Aha. Deci este posibil ca presupusa victimă a violului să se numească Alexandra Bodnaru, în cazul în care mama ei a păstrat după divorţ numele tatălui copilei. Şi ca să spele ruşinea subiectului tratat prea "jurnalistic", într-un alt articol, cei de le Click se întreabă: "Tabără, probleme cu potenţa?"

Ce zice Codul Deontologic al Jurnalistului în cazul minorilor? Păi zice aşa: "Jurnalistul va proteja identitatea minorilor implicaţi în evenimente cu conotaţie negativă (accidente, infracţiuni, dispute familiale, sinucideri etc), inclusiv ca martori. În acest sens, înregistrările video şi fotografiile vor fi modificate pentru protejarea identităţii minorilor". Aha, deci nu se publică informaţii care ar putea duce la identificarea lor de către public, cum ar fi numele mamei sau locul ei de muncă, cu atât mai puţin o poză a minorei cu o bandă neagră, foarte îngustă, pe ochi. Cât depspre publicarea fotografiilor de astăzi, e clar că poza din Cancan este făcută de paparazzi, însă poza din Libertatea cu siguranţă a fost pusă la dispoziţia tabloidului de chiar mama fetei.

Codul Deontologic are şi o derogare în privinţa protecţiei minorilor, care sună aşa: "Fac excepţie situaţiile în care interesul public cere ca minorii să fie identificaţi. De asemenea, fac excepţie cazurile în care jurnalistul acţionează, cu acordul părinţilor sau tutorilor, în interesul superior al minorului". Din păcate, în acest caz nu poate fi vorba de niciun fel de interes public, chiar dacă Cristian Tabără este o persoană publică, şi cu atât mai puţin despre intersul superior al minorului. În schimb, tabloidele pot găsi cu succes o scuză: mama fetiţei a fost de acord ca ea să povestească prin ziare ce i-a făcut Tabără.

Şi dacă mamei nu-i este suficient ce a declarat fiica sa azi prin ziare, are la dispoziţie o emisiune întreagă ca să facă spectacol din viaţa copilului ei pentru că sfânta şansă o ajută să lucreze la emisiunea perfectă: Acces Direct!

La ce bun purtătorul de cuvânt al guvernului?

2010-07-25T20:41:00.010+03:00

Duminică seara. Ora 20.35. Televiziunea Publică. Primul ministru este invitat în studioul de ştiri să vorbească despre noua măsură pe care guvernul vrea să o introducă în privinţa eliminării evaziunii fiscale (sistemul de deducere a cheltuielilor pentru care există bon fiscal), vizita FMI de mâine, "mica reformă în justiţie", legea ANI. Un fel de dare de seamă pe repede înainte (o apariţie de circa zece minute) a realizărilor guvernului de săptămâna trecută.

În condiţiile în care Emil Boc apare aproape săptămânal în emisiuni tematice la TVR, în care explică ce şi cum mai face guvernul, cred că era mult mai oportun ca invitatul televiziunii publice să fie purtătorul de cuvânt de la Partidul Victoria. Nu pentru că premierul s-ar supraexpune, ci pur şi simplu pentru că astfel de mesaje pot fi comunicate foarte bine şi de purtătorul de cuvânt. Dacă tot nu vreţi să îi daţi cuvântul, domnule Boc, la ce o mai ţineţi pe doamna Ioana Muntean? Şi aşa numărul de bugetari e prea mare şi nu prea vă lasă sufletul să tăiaţi din alte departamente strategice...

Până una alta, poate mai învaţă şi ai noştri politicieni de la cei cu un exerciţiu al funcţiilor ceva mai îndelungat. L-aţi văzut cumva pe Jose Manuel Barroso intervenind în privinţa raportului de ţară al României, de exemplu? Nu. Cel care a transmis către Bucureşti mesajele de la Bruxelles a fost Mark Gray, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, cel care are o funcţie extrem de importantă şi influentă, apreciată şi respectată deopotrivă.

Never talk to strangers

2010-07-25T17:32:00.003+03:00

De ceva vreme, primesc pe e-mail mesaje de la persoane care nu îşi declină identitatea, dar care doresc să îmi ofere informaţii, subiecte, ponturi. Pe messenger mă abordează tot soiul de indivizi, care, bineînţeles, nu doresc să-şi decline identitatea, dar care sunt curioşi să afle "cum e viaţa după atâtea eforturi depuse în investigaţiile ce acoperă nume grele" şi "dacă există vreo satisfacţie".

Stimabililor, indiferent cine sunteţi, nu mă mai deranjaţi. Nu mă interesează subiectele propuse de indivizi anonimi. Cât despre satisfacţiile mele profesionale, dacă doriţi să aflaţi cum stau lucrurile, pentru vreo eventuală declaraţie de presă sau pentru o ciudată curiozitate personală, aveţi curajul şi da-ţi-mi un telefon! Numărul este neschimbat.

Enjoy şi voi

2010-07-24T00:07:00.000+03:00

Cum fosta blondă de la Cotroceni vrea să fie viitoarea blondă de la Cotroceni

2010-07-22T11:55:00.013+03:00

Foto: www.newschannel.ro
Cel mai de încredere om al preşedintelui Băsescu, Elena Udrea, pare a se pregăti cu răbdare şi tact pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Ministrul Dezvoltării a ales calea bătută înainte de mentorul său politic, actualul preşedinte, care s-a dovedit a fi una de succes: mai întâi primăria, apoi preşedinţia. Dacă mulţi colegi de breaslă au văzut în funcţia de preşedinte al PDL Bucureşti, recent ocupată de Elena Udrea, drept o trambulină către Primăria Capitalei, eu o văd ca pe un pas intermediar către Cotroceni.

Întrebată acum fix o lună dacă România este pregătită pentru a avea o femeie preşedinte, Udrea declara că "în zece ani ţara ar putea fi pregătită, dar trebuie să apară şi femeia care să intre într-o cursă care se transformă adesea într-un război murdar". Zece ani, zice Udrea? Zece, dacă ne gândim că până la alegerile locale mai sunt doi ani, iar cercetările sociologice şi calculele sale arată probabil că dacă va ocupa timp de două mandate o funcţie foarte vizibilă, românii s-ar putea obişnui cu ideea de a avea lider o femeie. Iar Elena Udrea şi-a suflecat deja mânecile şi s-a apucat de campanie. Spre dezamăgirea unor membri PDL care se încălzeau pe margine de circa un an, lucrând chiar la proiecte de lege pentru dezvoltarea Bucureştiului.

Primăria Capitalei a fost o trambulină pentru preşedinţie şi în România, dar şi în alte ţări. Băsescu a câştigat alegerile din 2004 în faţa lui Adrian Năstase după ce fusese primar trimp de patru ani, iar în iunie 2004 câştigase un nou mandat. Jacques Chirac a fost timp de 18 ani primarul Parisului înainte de a deveni în 1995 preşedintele Franţei, iar exemplele pot continua.

O deshumare netelevizată

2010-07-21T10:30:00.008+03:00

Valentin Ceauşescu nu a dorit să vadă la televizor, transmisă în direct, deshumarea părinţilor săi. Astfel, televiziunile nu au putut să-şi amplaseze în această dimineaţă carele de transmisie în Cimitirul Ghencea şi să filmeze fiecare lopată de pământ dată la o parte de pe mormintele Ceauşeştilor şi să facă live-uri de la trei paşi de coşciuge. Decizia a cam stricat planurile celor care conduc redacţiile Realitatea TV şi Antena 3, televiziuni interesate şi specializate în astfel de evenimente, astfel încât s-au văzut nevoiţi să improvizeze: Realitatea TV a închiriat un elicopter şi a filmat deshumarea din aer, iar Antena 3 a difuzat imagini filmate cu un telefon mobil.

Autodenunţul lui Dan Diaconescu

2010-07-19T20:30:00.018+03:00

Depozitarul De Dovezi ar putea fi noul Dan Diaconescu Direct. Într-o declaraţie halucinantă, făcută la Realitatea TV, patronul OTV a afirmat că el deţine multe casete cu imagini compromiţătoare pentru diverse persoane publice, lăsate la el de anumiţi indivizi care, căutaţi de procurori sau poliţişti, în drumul lor spre Otopeni, se opreau pe la el - în garsoniera din Piaţa Romană - ca să-i le lase. Dan Diaconescu mai spunea că nu le-a dat pe post până acum pentru că nu a căutat să obţină rating din difuzarea lor, că este un om de cuvânt şi că, până acum, nu a primit semnal verde de la cei care i le-au lăsat. Asta este declaraţia făcută de cel care s-a autointitulat în aceeaşi emisiune primul ziarist al ţării.

Dincolo de faptul că declaraţia poate fi, în sine, şi un atutodenunţ al lui Dan Diaconescu şi un mesaj direct lansat înspre anumite persoane publice, afirmaţia lui Dan Diaconescu a ridicat şi un colţ din pâcla deasă care sufocă o bună parte a presei româneşti. Prin natura meseriei, mulţi jurnalişti devin "depozitarii" unor informaţii sau dovezi compromităţoare pentru oameni politici sau de afaceri, valorificate ulterior nu în scopul informării opiniei publice, ci în scopul propriei prosperităţi.

Cazurile de acest gen nu sunt puţine în presă, iar unii dintre cei care au practicat traficul de informaţii pozează şi acum în jurnalişti oneşti, credibili şi influenţi, în timp ce sutele de mii sau chiar milioanele de euro obţinute din trafic de informaţii sau şantaj de presă zburdă în conturile lor. De ce nu au fost aceşti indivizi rejectaţi de breaslă? Pentru că unii au ajuns să conducă echipe întregi de ziarişti, fiind propriii lor şefi, poziţie din care puteau acţiona nestingheriţi şi în interiorul şi în exteriorul redacţiei. Pentru că alţii s-au pus pe ei sau interpuşi de-ai lor în fruntea unor organizaţii de media sau prin comisii de etică astfel încât să-şi apere practicile, să controleze eventualele represiuni împotriva lor. Iar alţii au devenit atât de puternici încât au devenit adversari de temut, dar nevăzuţi ai unor oameni de afaceri sau politicieni reuşind să-i facă pe aceştia din urmă să le numească protejaţii în posturi cheie (secretari de stat, şefi de agenţii etc). Personal cunosc povestea unui astfel de individ care se visa ministru de Externe într-un guvern trecut şi care văzând că nu a obţinut postul dorit a început să critice virulent partidul de la care spera să-i vină nominalizarea şi pe primul-ministru de atunci.

Ce ar fi de făcut? Greu de zis în condiţiile în care breasla însăşi nu îşi doreşte o reformare clară iar loc pentru astfel de indivizi se va găsi în permanenţă, dacă nu în mediile onorabile ale presei atunci undeva, la periferia ei.