Acum două zile, când toată presa sărise la gâtul ministrului Sănătăţii pentru mulţumirile "în buclă" aruncate în stânga şi în dreapta în cazul incendiului de la Maternitatea Giuleşti, Cseke Attila a organizat o a doua conferinţă de presă ca să "dreagă busuiocul". Ei bine, în timpul acelei conferinţe a lansat ideea că Ministerul Sănătăţii lucrează la un proiect prin care se va interzice medicilor să lucreze şi la stat şi la privat.
Nu ştiu cum sună proiectul în ansamblu, însă paragraful care va face referire la dubla încadrare a medicilor, în sistemul de stat şi în cel privat, nu are nicio şansă să treacă de parlament, iar dacă va trece se va lovi de Curtea Constituţională pentru că, în esenţă, se îngrădeşte dreptul la muncă. Problema sistemului medical nu este faptul că unii medici încasează nişte bani şi de la o casierie de stat şi de la una privată.
Problemele de luat în seamă sunt legate de resursele statului care se scurg către sistemul medical privat, de contractele încheiate de unii manageri spitale de stat cu clinicile private pe care le patronează ei înşişi, de dubla decontare prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi multe altele. Toate aceste lucruri sunt cunoscute la nivel politic de 20 de ani, însă lucrurile au fost tolerate şi susţinute din umbră.
Dacă tragedia de la Maternitatea Giuleşti reprezintă un moment zero în sănătatea românească, cred că nişte instituţii de control ar trebui să înceapă anchete paralele şi încrucişate în sistemul de sănătate de stat şi în cel privat. Verificările nici nu ar trebui să fie complicate. Ar trebui să ia registrele cu numele persoanelor care au făcut controale la clinicile private ale medicilor şi să le confrunte cu numele persoanelor care figurează în evidenţele laboratoarelor de analize ale spitalelor de stat unde lucrează aceştia. Apoi, evidenţele contabile pentru a vedea câţi bani au plecat de la clinica privată către spitalul de stat pentru analizele cu pricina.
Şi cum exemplul personal este cel mai bun, am să vă dau unul. Anul trecut, mi-am făcut o programare la cabinetul privat al unui medic cu reputaţie, profesor şi director de clinică de stat, pentru un control de rutină. De ce am ales să mă duc la cabinetul particular? Nu cred că mai trebuie să explic. Pentru consultaţie, o ecografie şi un set de analize: 700 de lei. O sută era consultul, 250 ecografia, iar 350 analizele. Când a fost să sun după rezultatul analizelor, asistenta de la cabinetul privat al medicului îmi spune că nu sunt gata pentru că, vară fiind, o parte din doamnele de la laboratorul de analize al spitalului de stat unde era şef domnul profesor erau în concediu şi să mai încerc după câteva zile.
Asta este doar un simplu exemplu prin care sistemul privat căpuşează sistemul de stat. Da, este adevărat că sistemul de stat este subfinanţat, însă există şi multă risipă în interiorul său, ca să folosesc termenul lansat ieri de preşedintele Băsescu. Partea asta cu analizele recoltate la privat, dar lucrate la stat e doar o parte de luat în considerare, însă deloc neglijabilă dacă te gândeşti ca la clinicile private, pentru anumite spacialităţi, cum ar fi ginecologia, se aşteaptă luni de zile pentru o programare. Deci, clienţi sunt, iar analize se fac pe bandă rulantă.
Însă mai sunt şi alte metode de căpuşare a statului de către "băieţii deştepţi" din sănătate. Firmele care fac curăţenia în spitale şi cele de catering care servesc mâncarea bolnavilor (pentru că aceste două servicii sunt externalizate în mai toate spitalele bucureştene) sunt aproape fără excepţie ale unor medici, fraţi, surori, mame sau fini de-ai lor, după clasicul model dâmboviţean. Iar dacă guvernările s-au schimbat şi au venit alţi manageri prin spitale, proprietarii acestor firme au avut grijă să-şi cumpere continuitatea contractelor şi liniştea afacerilor.
Mai este o nuanţă aparte, legată de spitalele mari, unde anumite clinici conduse de profesori reputaţi funcţionează ca un stat în stat. Ei bine, în secţiile lor curăţenia şi cateringul sunt asigurate de alte firme decât în restul spitalului. Iar eu, dacă aş fi organ de control eficient, neangajat politic şi necorupt, aş lua la verificat sumele de bani care intră în buzunarele acestor firme private. Şi m-aş concentra mai ales pe secţiile de chirurgie, acolo unde bolnavul operat nu poate mânca şi este hrănit artificial, şi unde, de regulă, jumătate din mâncarea adusă, puţină şi ea, rămâne neîmpărţită.
De verificat ar mai fi şi contractele spitalelor cu centrele de imagistică - computer tomograf sau rezonanţă magnetică nucleară. Deşi cele mai multe astfel de centre sunt private, ele funcţionează în interiorul unor spitale, plătind o chirie modică, iar analiză se plăteşte de către bolnav, şi nu este deloc ieftină. Pacientul o pupă gratuit doar dacă este internat în spital. CNAS-ul decontează o astfel de analiză spitalului, iar spitalul îi plăteşte banii mai departe centrului privat de imagistică, că dacă nu îi dă la timp, nu se mai fac analize pacienţilor, nu? Este inutil să mă întreb de ce spitalele de stat în care se întâlnesc astfel de situaţii nu au fost în stare să achiziţioneze un aparat CT sau unul RMN şi au preferat să facă loc aparatelor private în spaţiile lor. Un amănunt deloc de neglijat: un RMN poate să coste şi până la 1.000 de lei dacă ai nevoie de o analiză pentru părţi diferite de organism, abdomen şi coloană, de exemplu.
Să nu uit de şpăgile URIAŞE pe care firmele private farmaceutice le dau funcţionarilor de la Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) pentru omologarea şi intrarea pe piaţa românească a unor noi medicamente. Dacă treceţi prin faţa sediului ANM să nu va miraţi că cea mai naşpa maşină parcată în faţă este un Volkswagen. Ei joacă în altă ligă pentru că au de-a face cu marile concerne farmaceutice internaţionale, pline de bani, care ştiu să-şi adapteze interesele oricărei ţări cu care lucrează. Cum se dau banii? Prin clasica metodă naţională: la plic. Plicul ăla lunguieţ, alb, tip paravion. Însă instituţiile de control în România sunt prea ocupate cu vânătoarea de vrăjitoare pentru a avea timp şi preocupare să se ocupe de chestiuni care ţin de interesul naţional şi siguranţa naţională.
Iar bomboana de pe coliva sistemului sanitar, şi nu glumesc când zic asta, sunt firme private de pompe funebre care funcţionează în incinta unor spitale (Colentina, de exemplu). Ca să îţi ridice moralul şi să ţi-l susţină dacă ai ajuns să ai de-a face cu sistemul medical românesc.
vineri, 20 august 2010
Despre problemele din sănătate, cu groază
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Exista 2 doua alternative: emigram sau sa luptam cu sistemul.
RăspundețiȘtergere@Anonim: Dupa 14 ani de presa de investigatii, in care am scris din greu despre tarele politice, economice, sociale, nu cred ca solutia este lupta cu sistemul. :(
RăspundețiȘtergerepai de unde sa fie bani ptr. spitale daca romanii se lafaie in masini si FURA din toate structurile statului ptr. a se plimba cu masina ZILNIC din lene si TRUFIE si uite asa creste si dolarul euro ... cand se cumpara benzina motorina ulei de masina etc. ... ROMANI bolnavi cu capul care numai la furat si spaga le sta mintea...
RăspundețiȘtergeretoate cele de mai sus sunt foarte adevarate dar cred ca nici Michael Moore nu ar reusi sa schimbe lucrurile in Romania.
RăspundețiȘtergerechiar, ar fi exceptional sa faca cineva un documentar asemantor in Romania.
P.S. parerea mea este ca trebuie atacat sistemul si nu oamenii (ex: directorii de spitale, directorii ANM etc) din simplul motiv ca ei sunt efemeri si vor fi schimbati. sistemul trebuie combatut ... parerea mea.