Judecătorii arestează cu mai mult curaj în cazul accidentelor de circulaţie

Recăpătarea credibilităţii justiţiei nu înseamnă arestul preventiv pe care, de o vreme, diverse instanţe au avut curaj să îl aplice (cazul asistentei de la Maternitatea Giuleşti, al şoferului din Craiova care a ucis în bătaie un bătrân care trecea prea încet strada, cazul Adrian Cocoană, cazul Dan Diaconescu, sau azi, cel al fostului prefect de Cluj). Pentru o justiţie credibilă este nevoie şi de sentinţe definitive indiferent că este vorba de un accident de muncă, de unul rutier, de delapidare, omor, luare de mită sau trafic de influenţă.

Potrivit statisticilor Poliţiei Rutiere, din 1990 şi până anul trecut, circa 62.000 de persoane au murit în accidente rutiere. Anul trecut, s-au înregistrat 9.992 de accidente grave, soldate cu 2.729 de morţi şi 8.903 de raniţi grav. Astfel, într-o ţară cu o infrastructură rutieră dezastruoasă, cu mulţi indivizi care se cred Michael Schumacher, şi cu mii de morţi în fiecare an pe străzile patriei, probabil că nişte sentinţe serioase ar mai fi crescut responsabilitatea la volan. Probabil şi pe a fostului prefect de Cluj, care circula de şapte zile cu permisul suspendat atunci când a lovit o mamă şi pe copilul ei pe trecerea de pietoni. Oricum, arestarea preventivă a lui Călin Platon este una din puţinele decizii de acest gen aplicată în cazul accidentelor rutiere grave.

Unii, cu multe vieţi pe conştiinţă, nu au stat nicio zi în spatele gratiilor.
Carmen Păunescu, soţia lui Adrian Păunescu, accident cu trei morţi în 2004. Nicio zi de închisoare. A primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare.
Cristian Bernevig, colonel, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare, accident cu cinci morţi în 1997. Nicio zi de închisoare. A primit o sentinţă de 3 ani cu suspendare.
Luca Ştefănoiu, fost deputat PSD, accident cu un mort - un copil de cinci ani, care se juca pe un trotuar. Nicio zi de închisoare. A primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare.