Toate mitele din perioada 2000 – 2004 duc la Adrian Năstase

Încep prin a relata o mică istorioară de acum câţiva ani  - ca punct de reper Emil Boc era premier -, când am cunoscut un funcţionar din Guvernul României. Omul, angajat în perioada lui Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu – ştiţi voi continuarea, trăia nişte nostalgii neexperimentate personal legate de perioada în care Adrian Năstase era premier.

Din poveştile angajaţilor de pe vremea lui Năstase, omul aflase despre circuitul şpăgilor în Guvernul României, şi cum niciun buzunar sau portofel de angajat al guvernului nu rămânea neumplut, mai mult sau mai puţin, la fiecare contract încheiat. „Contractele alea mari, erau pentru ei, miniştri, secretari de stat, directori, pentru cei şmecheri. Contractele mici, pentru tot felul de servicii, erau pentru ceilalţi. Zece la sută era regula şi toată lumea o ducea bine. Chiar foarte bine”, îmi spunea funcţionarul, cu un regret aproape nedisimulat pentru că la vremea aia nu lucra şi el în guvern.

Nemulţumirea majoră a omului când spunea asta era că după venirea lui Emil Boc în funcţia de prim-ministru robinetul şpagilor pentru acordarea de contracte a fost redus drastic, aproape închis. „Nu se mai poate învârti nimic. Şi pe vremea lui Tăriceanu se puteau făce combinaţii, e adevărat, nu la nivelul la care îmi povestau colegii care l-au prins pe Năstase”, mai spunea funcţionarul.

2000 – 2004 a fost perioada marilor „tunuri” economico-financiare, pe care Adrian Năstase le-a avizat personal. Totul trecea prin aprobarea sau semnătura lui Năstase. Lucrul acesta reiese şi din declaraţiile martorilor din dosarul Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) – Microsoft.  

Adrian Năstase nu a fost pus sub acuzare în dosarul Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) – Microsoft până „în acest moment”, pentru a folosi expresia Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) în răspunsul dat celor de la EVZ când au întrebat dacă Victor Ponta are calitatea de suspect sau inculpat.  E adevărat, DNA mai trebuie să şi poată dovedi cum au ajuns la Adrian Năstase mitele despre care vorbesc martorii.

Mărturiile care arată gradul de implicare a lui Adrian Năstase dosarul Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) – Microsoft

“Conducerea Compaq de la acea vreme, anume Mihai Pascali şi Călin Tatomir a aprobat derularea contractelor în această manieră şi a acceptat adaosurile comerciale exagerate ale firmei Technet Austria ştiind că din aceste adaosuri urma să fie plătită mita către persoanele din anturajul lui Adrian Năstase.”

„Claudiu Florică a condiţionat şi prezenţa firmei Siveco ca integrator în acest contract de subcontractarea unei părţi din software şi servicii în valoare de 1,5 milioane dolari firmei Kapraras Consulting condusă de Antonio Kapraras care urma să asigure la rândul ei plata unei mite către persoane din anturajul lui Adrian Năstase.”

„În anul 2002, Claudiu Florică s-a mutat de la Compaq la Fujitsu Siemens Computers şi ca urmare FSC a fost inclusă în contract în locul firmei Compaq şi a primit o comandă de echipamente de tehnică de calcul şi servicii în valoare de 8 milioane dolari, comandă condiţionată de cesionarea întregului contract  către firma Net Consulting, firmă deţinută de Dragoş Stan şi care avea acelaşi rol de a plăti mitele promise de Claudiu Florică persoanelor din anturajul lui Adrian Năstase, acesta fiind singurul care putea semna HG ce avea ca obiect atribuirea contractelor în mod direct prin negociere cu sursă unică.” 

„În perioada 2003  –  2005, Claudiu Florică a exercitat presiuni pe toate canalele oficiale şi neoficiale pentru a fi reinclus în proiect, dar fără succes. Astfel, Claudiu Florică s-a întâlnit în primăvara anului 2004 cu Alexandru Bittner care controla toate proiectele de IT în perioada guvernării PSD-iste, 2000  –  2004, iar acesta i-a oferit lui Claudiu Florică susţinerea pe lângă Adrian Năstase în proiectele sistemului de securizare  a frontierelor de stat şi proiectul licenţierii Guvernului României pentru produse Microsoft cu condiţia să renunţe să mai facă presiuni pentru a reintra în proiectului Sistemului Educaţional Informatizat.”

„Au fost foarte multe persoane implicate deoarece acest contract presupunea aprobări atât de la nivelul cancelariei primului  –  ministru, MinisteruluiFinanţelor, Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Persoanele implicate în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase, prim  –  ministru în perioada 2000  –  2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase în acea perioadă, Remus Truică, şeful Cancelariei Primului – ministru în acea perioadă, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al Premierului în acea perioadă, Ecaterina Andronescu  –  ministru al Educaţiei 2000  –  2004, Cristina Ghiţulică  –  şef de cabinet la Ecaterina Andronescu în perioada 2000  –  2004, Mihnea Costoiu  -  secretar general al ministerului în acea perioadă, Traian Ionescu  –  director în Ministerul Educaţiei, Valentin Cotârţă  –  director în cadrul Ministerului Educaţiei, Gheorghe Dinu  –  consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu  –  ministrul finanţelor la acea perioadă, Enache Jiru  –  secretar de stat în Ministerul Finanţelor, Dan Nica  –  ministru MCTI, precum şi miniştrii PD numiţi după Ecaterina Andronescu şi anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclăuş (n.m. – Mircea Miclea) şi ulterior, Andrei Marga.”

„Contractul a fost atribuit prin negociere cu sursă unică, fără nici o justificare, această decizie fiind luată de guvern la presiunea premierului Adrian Năstase în urma discuţiilor lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner şi Remus Truică privind cuantumul şi modul de plată a mitei către persoanele politice implicate.”

„În prima parte a anului 2004,  Claudiu Florică a avut o întâlnire cu Alexandru Bittner care în perioada respectivă controla în numele şi pentru Adrian Năstase orice contract de tehnică de calcul şi software cu Guvernul României şi inisterele sale, acestea solicitând un procent din respectivele contracte prin firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea semnăturilor la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.”

„În urma întâlnirii lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner sumele destinate mitelor au crescut şi ca urmare managementul FSC a fost condiţionat să semneze o creştere a preţului contractului de servicii fictive cu Profinet de la 14 milioane dolari la 15,5 milioane dolari, sumă plătită de FSC integral. Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau servicii fictive, contractul fiind folosit exclusiv pentru justificare scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor către persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.”