Am vazut in aceste
zile multi ziaristi, analisti sau comentatori care au imbratisat teza potrivit
careia Serviciul Roman de Informatii (SRI) este institutia care a contribuit decisiv
la lupta anticoruptie in ultimul an si ca SRI a alimentat Directia Nationala
Anticoruptie (DNA) cu informatii fara de care marile dosare de coruptie din
ultimele luni nu s-ar fi facut. Fals. Aceasta teza este cat se poate de falsa
si prefer sa cred ca cei care o sustin o fac din necunoastere, pentru ca nu
s-au informat suficient si nu pentru ca fac parte din categoria “acoperitilor”.
In data de 26
noiembrie, Laura Codruta Kovesi, procurorul-sef al DNA facea urmatoarea
declaratie despre dosarele deschise de DNA in 2014, cel mai prolific an de cand exista institutia: "Desi exista o perceptie referitoare
la cresterea implicarii SRI in activitatea DNA, am constatat ca in acest an doar 17% din dosarele inregistrate au
avut la baza o sesizare din oficiu pe baza informatiilor din mass media, a
anchetelor jurnalistice sau primite de la serviciile de informatii, spre
deosebire de anul 2010, cand 19% din dosare au avut la baza aceasta modalitate
de sesizare". Despre acest subiect puteti citi pe larg aici sau aici.
Deci, acest procent de 17% la care se refera doamna Kovesi inglobeaza dosarele
deschise de DNA in baza unor sesizari din oficiu, care au avut la baza informatiilor
din mass media, anchete jurnalistice sau informatii primite de la serviciile de
informatii. Repet, sesizarile celui mai mare si mai puternic serviciu de informatii
din Romania sunt amestecate la un loc cu informatiile provenite din presa sau
din anchete jurnalistice intr-un procent de doar 17%. Un procent mic, extrem de
mic.
Restul dosarelor pe care DNA le-a deschis in 2014, echivalente procentului
de 83%, au fost constituite din: 42% din sesizarile/denunturile unor persoane
fizice sau juridice private, iar 41% din sesizarile unor institutii publice (atentie,
altele decat serviciile de informatii).
Pe ce se bazeaza
aceasta perceptie falsa potrivit careia SRI este bastionul luptei anticoruptie
in Romania? In primul rand pe faptul ca, in ultima perioada, in mai toate
comunicatele DNA, am vazut pe finalul acestora inserata o scurta propozitie: „In cauza, procurorii beneficiaza de sprijin
de specialitate din partea Serviciului Roman de Informatii”. Ce trebuie
spus despre acest „sprijin de specialitate” ca sa se inteleaga de ce munca SRI
trebuie apreciata, dar nu elogiata asa cum o fac unii?
In primul rand, SRI are obligatia legala (vedeti aici mai multe) de a oferi sprijin organelor de
ancheta, indiferent ca acestea se numesc DNA, DIICOT, Parchet General sau Parchetul de
pe langa Judecatoria din Carei. Daca un procuror ancheteaza o cauza, iar
procurorul considera ca este necesar ca un suspect sa fie pus sub ascultare/urmarire,
acesta va obtine un mandat de la judecator pentru interceptarea comunicatiilor
sau pentru filarea respectivului, iar SRI are OBLIGATIA legala de a oferi
sprijin tehnic orice procuror, pentru ca, potrivit legislatiei, SRI este singura
institutie care are drept de interceptare/filare.
SRI-ul nu trebuie
glorificat pentru ca intercepteaza convorbirile unor suspecti sau ca ii
inregistreaza ambiental. Trebuie sa ne intrebam, nu doar noi, ci si Comisia Parlamentara
de Control al SRI, de ce procentul de sesizari pe care serviciul de informatii il
face catre DNA este atat de mic? SRI-ul inainteaza organelor abilitate toate informatiile
pe care le obtine sau le baga la sertaras si le foloseste in cine stie ce alte
scopuri?
PS. Principala
atributie a SRI este siguranta nationala, insa coruptia este si ea una dintre
cele mai mari amenintari la siguranta nationala.
Postări
