Presa de investigaţii mai moare puţin

Astăzi a fost ultima zi de muncă în presă, la Adevărul, a lui Răzvan Popa, unul dintre cei mai buni ziarişti de investigaţii din tânăra generaţie, din generaţia mea. Răzvan a ales să treacă de cealaltă parte a baricadei. De mâine este angajat în Poliţie. Momentul în care Răzvan (în poză pe vremea când lucra la Gândul) se retrage din prima linie a gazetăriei este unul destul de greu pentru presă, în general, dar mai ales pentru presa de investigaţii. Am avut ocazia să lucrez o perioadă destul de scurtă cu Răzvan Popa, la Realitatea-Caţavencu, acolo unde am facut echipă în Departamentul de Investigaţii. El a condus secţia de presă scrisă a Departamentului pe care l-am condus timp de un an şi jumătate.

Una dintre investigaţiile la care am lucrat împreună a fost cea legată de averea şefilor de Serviciul de la Permise Auto din Piteşti, arestaţi pentru luare de mită în 2008. A fost exclusivitatea noastră, apărută la Realitatea TV şi mai apoi în Cotidianul. ANI s-a autosesizat după materialul nostru, iar anul trecut, în toamnă, ANI a dispus confiscarea unor venituri şi bunuri pe care şefii de la Permise Auto Argeş nu le-au putut justifica, confirmând ancheta noastră. Asta este deja istorie. Acum Razvan va da informaţii, dar nu în ziar, ci pentru ziar. Iar presa de investigaţii a mai murit puţin.

Caţavencu se rupe. O fi mâna lui SOV?

Nu mai citeam Academia Caţavencu de vreo trei ani, poate şi mai bine. Nu mi-a plăcut ceea ce devenise: un tabloid cu pretenţii de caterincă smart, în care Moni, Iri, Bote erau personaje săptămânale, o revistă în care primau zvonurile şi bârfele. Nici nu mai ştiu când am citit ultima anchetă care să nu însăileze lucruri scrise deja de alte publicaţii. În plus, umorul devenise fără perdea, grosolan, ieftin. Nu ştiu din ce cauză se ajunsese aici: strategie asumată, lipsă de viziune, neputinţă a redacţiei de a produce mai mult?

Cu toate astea, Caţavencu încă făcea bani. E adevărat că pentru redacţie a fost frustrant să preia datoriile altor "găuri negre" din trust. După închiderea ziarelor şi înstrăinarea revistelor, grupul Realitatea-Caţavencu rămăsese în zona de print doar cu Academia Caţavencu şi Money Express. Nu m-ar surprinde ca în spatele scindării redacţiei să se afle Sorin Ovidiu Vîntu, care poate că vrea să scape, uşor, uşor, fără scandal şi mai ales fără să fie el responsabil de asta, de tot ceea ce nu este TV şi on-line. Faptul că singurul senior care se află alături de răzvrătiţi este Mircea Toma mie îmi spune multe. Este singurul care ar fi putut "seduce" redacţia. Toma poate să înflăcăreze sau să pondereze o masă critică. În plus, din ceea ce ştiu eu, el este în relaţii foarte bune cu SOV.

La ce ar putea duce această mişcare dacă ea este dirijată din umbră de SOV? Redacţia pleacă în bloc având în spate un finanţator pe care l-a furnizat tot el. Rămas fără echipă, Doru Buşcu, directorul Academiei Caţavencu şi membru al bordului Realitatea-Caţavencu, anunţă că va închide săptămânalul până la angajarea unei echipe. Care nu va fi angajată în următoarele luni, iar Caţavencu rămâne în aer, la fel cum s-a întâmplat cu Cotidianul. Sigur, este doar un scenariu, însă nu m-am putut abţine să nu-l scriu.