Cât e de greu o fi să spui mulţumesc?

La 36 de ore după tragedia de la Maternitatea Giuleşti, o echipă de zece (10) cadre medicale din Israel, cu toţii specialişti în arsuri, a venit să ajute la salvarea celor şapte bebeluşi afectaţi de incendiu. De la aeroport, medicii s-au oprit direct la Spitalul "Grigore Alexandrescu", acolo unde sunt internaţi micuţii.

Şeful Clinicii de Chirurgie plastică şi arsuri de la Spitalul "Grigore Alexandrescu", profesorul Dan Mircea Enescu, a avut ieri puterea să spună public că a luat legătura prin ambasadele României cu specialişti din SUA şi Israel pentru a le cere o părere profesională având în vedere că nu s-a mai confruntat cu aşa ceva. Când în joc e viaţa cuiva, cu atât mai mult a unui copil de câteva zile, laşi toate orgoliile profesionale la o parte, spunea profesorul.

Acum câteva minute, întrebată de prezenţa medicilor israelieni - câţi sunt, cu ce vor ajuta -, tot ce a avut de spus purtătoarea de cuvânt a Spitalului "Grigore Alexandrescu" a fost "nu ştiu". Dacă acea purtătoare de cuvânt, cadru medical printre altele, nu s-a informat despre echipa de medici venită de ajute la salvarea micuţilor, arată dezinteres, dacă l-a luat pe "nu ştiu" în braţe din cine ştie ce orgoliu stupid, înseamnă că nici măcar mulţumesc nu ştim să spunem în astfel de situaţii limită, când o viaţă e mai importantă decât orice altceva.

Viaţa pe Pământ e de o veşnicie

1 an, 2 ani, 3 ani, 4 ani, 5 ani, 6 ani, 7 ani, 8 ani, 9 ani, 10 ani, 50 de ani, 100 de ani, 1.500 de ani, 2.010 ani, 20.000 de ani, 340.000 de ani, 1.246.000 de ani, 13.670.000 de ani, 52.489.000 de ani, 120.638.161 de ani, 434.274.812 de ani, 650.000.000 de ani. Ei bine, acum 650 de milioane de ani exista viaţă pe Terra. Urmele ei, sub forma unor animăluţe-bureţi, au fost descoperite în Australia, potrivit Hotnews, care citează Live Science. Wow!

Limuzina mai tare decât evacuarea la Giuleşti

Ce-mi este dat să văd în seara asta, în timpul evacuării de la Maternitatea Giuleşti? O ditai limuzina, Volkswagen probabil, stătea fix în capul scărilor de la intrarea în Maternitatea Giuleşti pe unde ar fi trebuit să fie scoşi răniţii din spital. Şi uite aşa, în cel mai neaoş spirit posibil, personalul SMURD făcea piruete pe lângă botul limuzinei, cu tărgile în braţe, pentru că cineva nu a avut bunul-simţ să mute bolidul ca să facă loc ambulanţelor. Mai miră pe cineva, în condiţiile astea, că un biet copil lovit la genunchi a murit după două zile într-un spital din România?

România anormală

Că are sau nu brand de ţară puternic, că are un logo inspirat de pe la alţii sau unul autentic este prea puţin important în momentul în care ajungi să te dai jos dintr-un avion pe Otopeni şi iei contact cu România. Sentimentul este cu atât mai dezagreabil dacă te întorci dintr-o ţară civilizată.

În faţa terminalului sosiri se lungeşte o coadă de taxi-uri pe uşa cărora stă inscripţionat un tarif de 3,5 lei pe kilometru. În condiţiile în care ştii bine că tariful aproape standard în oraş este de 1,39 de lei/kilometru pui mâna pe telefon şi comanzi unul cu un tarif acceptabil, evident, după ce scapi de toţi taximetriştii care te agresează cu diverse propuneri (să mai iei pe cineva în maşină ca să scazi costurile!).

Trec minutele anunţate de operatoarea de la firma de taximetrie şi maşina nu apare. Suni înapoi şi ţi se zice: Păi, unde sunteţi, doamnă? Nu sunteţi la ceas? Care ceas, doamnă? Ceasul galben, de jos, din parcare? Care ceas, doamnă, şi de ce nu vine maşina la terminal şi trebuie să caut un ceas galben? Păi, nu vine, doamnă, că nu îi lasă să treacă de barieră, că acolo sus la terminal nu au voie decât taximetriştii agreaţi, aia cu licenţă specială.

Şi toată euforia unei vacanţe perfecte se spulberă într-o clipă. În loc de bun venit acasă, în România, autorităţile îţi trag un pumn în plex ţie, celui care ai insistat să îţi cumperi şi bilet de întors. Am călătorit destul de mult, în ţări unde democraţia este reinventată zilnic de oamenii care au puterea să îşi impună punctele de vedere în faţa autorităţilor, care au schimbat sisteme de valori, au dictat guvernanţilor interesul maselor, au cerut şi şi-au câştigat dreptul de a fi respectaţi, ascultaţi, consultaţi. Oameni, cetăţeni, care ştiu să-şi achite obligaţiile faţă de statul lor, dar şi să-şi ceară drepturile cu demnitate. În aceste state, toate taxiurile au un tarif unic şi toate taxiurile au dreptul de a lua clienţi de la aeroport.

În schimb, în România mea, oamenii, cetăţenii nu ştiu să iasă în stradă ca să spună că sunt sătuli să dea şpagă, să aibă legi făcute nu pentru ei, cei mulţi, ci special pentru categorii favorizate, instituţii care nu ştiu să respecte şi să aplice corect legile statului. Totuşi, în ţara mea, România, oamenii ies în stradă. Dacă sunt arestaţi Gigi Becali sau Dan Diaconescu.

Presa românească, văzută după vacanţă

Zece zile, cât a durat vacanţa mea, nu mi-am verificat e-mail-ul, nu am deschis internetul, nu am văzut ştiri sau talk-show-uri româneşti, dar am citit presă de limbă engleză şi am urmărit posturi străine de ştiri. După ce am deschis aseară televizorul şi am frunzărit on-line ziarele senzaţia a fost că avem o presă mediocră, partizană, prost scrisă şi făcută, profund angajată politic, lipstă de echilibru, fără subiecte, lipsită de imaginaţie şi creativitate, cu reporteri (unii) care nu transmit încredere în informaţia prezentată, cu flecăreală deşănţată în talk-show-uri, pline de parerologi şi opinologi care le ştiu pe toate. Nu a fost cumva vreo revelaţie. Ştiam asta, însă diferenţele le-am simţit mai apăsat după perioada asta de timp în care am fost ruptă total de media românească.

Care sunt şansele unei redresări a situaţiei? Greu de spus. Şi greu de făcut ceva, probabil. De ce? Iată un motiv, puternic argumentat şi enunţat de repezentantul ultimului grup străin de presă care deţinea acţiuni la un cotidian românesc, România Liberă. Este vorba de Bodo Hombach, preşedintele WAZ, cel care a explicat şi de ce WAZ şi-a vândut acţiunile deţinute la RL: "Piaţa românească este distorsionată. Aceasta se manifestă - în cazul României - prin investiţiile masive operate de oameni care îşi câştigă banii în cu totul alte sectoare ale economiei, care rulează sume de milioane de euro în diferite mecanisme de creştere artificială a audienţei, precum premii, tombole şi alte jocuri, şi astfel distorsionează piaţa media. Dacă cineva intră in afaceri de presă nu pentru a le opera pe acestea, ci pentru a însoţi mediatic alte afaceri pe care patronatul le are, atunci noi, editorii de presă şi afaceriştii din domeniul media avem dificultăţi majore în a susţine o companie media serioasă cu rulaje de bani strict în acest domeniu".

Ce iese când foloseşti litere în exces

Frunza brandului de ţară, aleasă de omul lui Vîntu

Realitatea TV a fost vitriolantă la adresa brandului turistic de ţară şi a ceea ce presupune el. Zile în şir discuţiile au fost purtate astfel încât de-acum celebrul logo cu frunza cea controversată a ajuns să se confunde în mintea telespectatorului cu însuşi brandul de ţară. Discuţiile purtate în jurul asemănării frunzei cu unele ce se găsesc de cumpărat pe internet au fost un prilej minunat de a ni se aduce în atenţie "viaţa şi opera" Elenei Udrea, gafele sale, declaraţiile neinspirate făcute de-a lungul vremii, lipsa de cultură politică, scandalurile în care a fost implicată, dar şi faptul că are "spate" la Cotroceni.

După ce Udrea a fost tocată binişor, aflăm că logo-ul, sloganul şi brandul de ţară nu au fost alese de "blonda de la Cotroceni" în persoană, ci de un consiliu de brand, care a votat în "majoritate covârşitoare" pentru controversata frunză şi sloganul "Explore the Carpathian Graden". Consiliul de brand a fost format din 33 de membri, reprezentanţi ai autorităţilor sau persoane din mediul privat, directorii celor mai importante agenţii de turism, hoteluri, dar şi oameni de media, PR şi publicitate, potrivit Ziarului Financiar.

Primul pe lista publicată de Ziarul Financiar este nimeni altul decât Lucian Boronea, unul dintre vechii parteneri de afaceri ai lui Sorin Ovidiu Vîntu. Boronea şi SOV deţin împreună compania de turism Accent Travel & Events SRL, care în momentul înfiinţării, în 1999, purta numele de Gelsor Travel & Events SRL. Lucian Boronea deţine în jur de 14% din părţile sociale ale firmei, pe când SOV controlează 80%, nu direct, ci prin Comac Ltd., un off-shore din Cipru, folosit de Sorin Ovidiu Vîntu pentru a-şi masca anumite afaceri derulate în România.


Accent Travel & Events SRL este firma care oferă servicii turistice Realitatea TV, fiind şi partenerul televiziunii de ştiri în realizarea emisiunii Relitatea All Inclusiv, difuzată anii trecuţi în sezonul estival în fiecare zi, iar anul acesta doar în week-end.

Anul trecut, când relaţiile RTV cu Partidul Democrat Liberal nu erau deteriorate, Ministerul Turismului, condus pe atunci tot de Elena Udrea, era partenerul oficial al emisiunii Realitatea All Inclusiv. Partenerit de vreo 200.000 de euro suspendat în toamna anului trecut, după care s-a suspinat din greu.

Dacă primul nume pe lista membrilor consiliului de brand este al unei persoane care are legături puternice cu patronul Realitatea TV, ultimul nume care închide lista îi aparţine chiar celui care conduce postul de ştiri. Este vorba de Emil Hurezeanu, preşedintele a ceea ce a mai rămas din Grupul de Presă Realitatea - Caţavencu.

Creativitatea noastră o bate pe a lor. II

Şi în aceste cazuri, orice asemănare cu originalul este pur întâmplătoare. :))

Creativitatea noastră o bate pe a lor

Orice asemănare cu originalul este pur întâmplătoare. :))

Enjoy şi voi

Celor care mi-au făcut ziua mai frumoasă: mulţumesc!