Un înalt oficial din SRI, implicat în spionarea Laurei Codruţa Koveşi - presa israeliană

Ciudatul caz al spionării procurorului general anticorupţie

Presa din Israel a publicat săptămâna trecută o informaţie care pune într-o lumină cu totul nouă cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi de către angajaţii firmei Black Cube. Ziarul „Yediot Aharonot” (Ultimele ştiri), citând surse implicate în acest caz, susţine că cel care a angajat Black Cube pentru a afla informaţii despre Koveşi este „un oficial de rang înalt din SRI”. Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al SRI, a refuzat să comenteze informaţia şi a declarat că SRI rămâne consecvent principiului său de a nu face declaraţii pe marginea unor articole de presă.  

Puţine informaţii certe, oficiale, şi foarte multe necunoscute există la acest moment în cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi de către firma israeliană Black Cube. O întrebare, însă, se află pe buzele tuturor de mai bine de cinci zile: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare. Firma Black Cube a comunicat în mod constant, încă de la început, că „autorităţi” nenominalizate din România au fost la curent şi au aprobat operaţiunea de spionare a Laurei Codruţa Koveşi.  

Dincolo de informaţiile publice, care au fost vehiculate în media din România, vă propun o scurtă analiză a subiectului din perspectiva declaraţiilor şi informaţiilor apărute în presă de la noi şi din Israel sau în comunicatele oficiale.  

1.      Marţi, 5 aprilie 2016, aproape de ora 12,00 noaptea, Rise Project publică articolul „Şefa DNA spionată de fima unui fost director Mossad”. Din articol aflăm că patru cetăţeni israelieni sunt anchetaţi de DIICOT pentru spionarea comunicaţiilor şi tentative de compromitere a Laurei Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA. Doi suspecţi – Ron Weiner şi David Geclowicz – au fost reţinuţi în data de 3 aprilie pentru 24 de ore, şi tot în data de 3 aprilie au fost duşi la Tribunalul Bucureşti care a emis mandate de arestare de 30 de zile pe numele celor doi. Alţi doi suspecţi sunt în stare de libertate – Dan Zorella şi Avi Yanus -, amândoi co-fondatori şi directori executivi ai firmei israeliene de investigaţii Black Cube. Potrivit Rise Project, „Meir Dagan, fostul șef al Mossad între anii 2002 și 2011, a fost președintele de onoare al firmei până acum două săptămâni, când a murit (17 martie 2016). În afacere, activează mai mulți foști ofițeri de spionaj și contraspionaj din Israel”.

2.       Miercuri, 6 aprilie 2016, DIICOT face public un comunicat de presă în care precizează că „în cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziţii de conducere în cadrul firmei israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel Aviv/Israel, cât şi în Londra /UK, împreună cu mai mulţi angajaţi ai firmei împreună cu mai mulţi angajaţi ai firmei printre care şi cei doi inculpaţi, WEINER RON şi GECLOWICZ DAVID, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii mai multor infracţiuni, respectiv infracţiuni de hărţuire şi infracţiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter ameninţător şi hărţuitor, producătoare de temeri, precum şi atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credenţialelor de acces şi ulterior compromiterii de conturi de poştă electronică, activităţi urmate de violarea secretului corespondenţei, copierea şi transferul fără drept a conţinutului acestora”.

Comunicatul DIICOT nu menţioneză în clar numele lui Dan Zorella şi Avi Yanus, însă acestea se regăsesc în mandatul de arestare făcut public de Rise Project. 
     

         Miercuri, 6 aprilie 2016, publicaţia online The Times of Israel  a obţinut o declaraţie din partea firmei Black Cube, care recunoaşte că doi dintre angajaţii săi au fost arestaţi în România, însă a respins  informaţiile potrivit cărora aceştia ar fi comis fapte ilegale, respingând, de asemenea, faptul că Dan Zorella şi Avi Yanus ar fi anchetaţi în România, informaţie pe care a catalogat-o ca fiind „flasă”.

„Recent, compania a efectuat un proiect în România pentru a colecta dovezi grave de corupţie în guvernul român şi în agenţiile sale. În timp ce efectuau această muncă, doi dintre angajaţii  companiei au fost arestaţi după ce au făcut descoperiri semnificative” se precizează în declaraţia Black Cube. „Inutil să precizăm, toţi angajaţii Black Cube respectă la literă legea locală, iar acuzaţiile la adresa lor sunt nefondate şi neadevărate. Avem deplină încredere că adevărul va ieşi la suprafaţă şi amândoi vor fi eliberaţi în condiţii de siguranţă pentru a reveni acasă zilele următoare”.   

Aceeaşi declaraţie a Black Cube este citată şi de The Associated Press în data de 6 aprilie, singura informaţie în plus fiind faptul că „atunci când desfăşoară o activitate internaţională, Black Cube lucrează îndeaproape cu consilierul juridic profesional din fiecare jurisdicţie vizitată”.

4.      Joi, 7 aprilie 2016, ziarul de de limbă ebraic Yediot Aharonot (Ultimele ştiri) publică în ediţia tipărită un text în care se vorbeşte despre implicarea unui „oficial de rang înalt din SRI” în cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi. Fragmente din acest text au fost preluate în zilele care au urmat şi de presa din România, însă nicio publicaţie din România nu face referire la pasajul în care se vorbeşte despre „oficialul de rang înalt din SRI”.

Paragraful tradus este următorul (foto): „Cu toate acestea, surse implicate în acest caz susţin că Black Cube a fost angajată de un oficial de rang înalt din SRI, echivalentul Shin Bet-ului din Israel, instituţie care este şi ea angajată în lupta împotriva corupţiei”. Sursele susţin că acest oficial a intrat în intrat în conflict cu insituţia condusă de Koveşi şi ar fi angajat compania israeliană pentru a aduna informaţii incriminatorii împotriva acesteia”. Textul în care apare acest pasaj nu a fost publicat nici pe pagina de internet în limba ebraică a Yediot Aharonot şi nici pe site-ul în varianta engleză.  

Sâmbătă, 9 aprilie 2016, publicaţia online Ynetnews.com a publicat o nouă declaraţie a companiei Black Cube, mult mai consistentă decât precedenta: „Black Cube este un grup internaţional de elită care numără mai mult de o sută de veterani ai intellicence-ului israelian. Firma operează în multe părţi ale lumii şi primeşte consiliere juridică profesională în fiecare ţară în care desfăşoară activităţi. În ultimele săptămâni, compania a lucrat cu agenţii guvernamentale din România pentru a colecta dovezi grave de corupţie în sistemul guvernamental românesc. Ca parte a proiectului, doi dintre angajaţii companiei, care au ajuns la realizări semnificative, au fost arestaţi. Angajaţii au lucarat în conformitate cu legislaţia locală, iar acuzaţiile împotriva lor sunt false. Suntem încrezători că adevărul va ieşi la suprafaţă în zilele următoare, iar ei vor fi eliberaţi pentru a se întoarce la casele lor”.

6.      Marţi, 12 aprilie 2016, compania Black Cube a afimat într-o declaraţie pentru The Times of Israel că activitatea acesteia în România a fost efectuată în accord cu autorităţile române. „Nu este nicio îndoială că Black Cube a acţionat în România în acord cu legislaţia şi cu autorizaţia şi permisiunea celui mai înalt eşalon posibil şi că va continua să acţioneze cu întrega sa forţă cu scopul de a ajunge la un final reuşit în această chestiune şi pentru întoarcerea imediată acasa a lui Ron şi David”.   

Vasile Dâncu, aflat în conflict de interese în calitate de director al Şcolii Doctorale a Academiei Naţionale de Informaţii a SRI. Acesta este suspectat de favorizarea unor colegi din cadrul ANI

Vicepremierul Vasile Dâncu a fost recent găsit în conflict de interese într-un proiect cu finanţare prin programul POSDRU, pe vremea în care ocupa poziţia de director al Şcolii Doctorale a Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul” (ANIMV), din subordinea Serviciului Roman de Informaţii. Acest verdict a fost dat în urma unui control privind desfăşurarea proiectului „Pluri şi interdisciplinaritate în programe doctorale şi post-doctorale” (POSDRU/159/1.5/S/141086), implementat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Română. Procesul verbal de constatare a neregulilor in acest proiect a fost incheiat in data de 3 noimebrie 2015 si a fost semnat de Ella Ştefan, director al OI POSDRU-MECS. Consecinţa controluluiŞ Vasile Dâncu va trebui să restituie sumele considerate neeligibile pe care le-a încasat în acest proiect. 

Vasile Dâncu, director al Şcolii Doctorale a Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul” (ANIMV) la data derularii proiectului, a fost gasit in conflict de interese alaturi de alti opt profesori universitari, printre care se afla şi Gheorghe Toma, tot de la ANIMV, deoarece au participat la evaluarea unor candidaţi care erau angajați sau afiliaţi ai institutiei din care faceau parte şi ei înşişi.  

Mai exact, Vasile Dâncu şi Gheorghe Toma au participat la evaluarea postdoctoranzilor Valentin-Fernand Filip, Veronica Mihalache și Mihaela Georgiana Negrescu, toţi trei cadre didactice sau cadre didactice asociate la ANIMV.

Raportul de control a stabilit că membrii comisiei de evaluare de la ANI nu au putut “să aibă o atitudine profesionistă, obiectivă şi imparţială, să execute activităţile prevăzute în contract într-o manieră profesionistă, obiectivă şi imparţială, din motive privind ( respectiv: sprijin în realizarea unor lucrări/studii, realizarea unor sarcini legate de serviciu etc.)”.

Echipa de control a mai stabilit ca cei trei postdoctoranzi de la  Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” au primit lunar suma de 3.700 de lei ca bursa postdoctorală, iar ca măsura a fost propusă „recuperarea tuturor cheltuielilor salariale realizate şi validate pentru prof.univ.dr.Gheorghe Toma – ANI, prof.univ.dr.Vasile Dâncu –ANI, pe subactivitățile 4.1 și 4.2; cât și bursele acordate și mobilitățile pentru postdoctoranzi: Filip Valentin-Fernand, Mihalache Veronica și Negrescu Mihaela Georgiana”. Motivul pentru care s-a cerut restituirea banilor de către cei cinci este faptul că sumele reprezintă cheltuieli neeligibile. 

Raportul de control a mai stabilit că Institutul de Cercetare a Calității Vieții  al Academiei Română trebuie sa restituie Uniunii Europene pentru toate neregulile descoperite în derularea proiectului „Pluri şi interdisciplinaritate în programe doctorale şi post-doctorale” (POSDRU/159/1.5/S/141086) suma de 1.570.425 lei. 

Clubul select al plagiatorilor: Avocata lui Victor Ponta, suspecta de plagierea tezei de doctorat. Loredana Radu a fost coordonata de Gabriel Oprea, suspect si el de plagiat

Avocata lui Victor Ponta, Loredana Radu, este suspecta ca si-a plagiat teza de doctorat sustinuta in anul 2010 la Academia Nationala de Informatii (ANI) „Mihai Viteazu”, institutie aflata in subordinea Serviciului Roman de Informatii (SRI). Lucrarea acesteia a fost coordonata de catre profesorul universitar Gabriel Oprea, el insusi suspect ca si-a plagiat doctoratul sustinut in anul 2001. Si premierul Victor Ponta, cel pe care il reprezinta in dosarul in care este anchetat de catre Directia Nationala Anticoruptie (DNA), a fost acuzat in anul 2012 ca si-a realizat lucrea de doctorat prin copierea unor pagini intregi din alte lucrari. 

• Loredana Radu nu se remarca doar prin plagiatul care o leaga de Gabriel Oprea si Victor Ponta, ambii suspecti de plagiat. Radu a fost si reprezentantul legal al celebrei firme Dalli Exim SRL, infiintata de fostul sot al Elenei Udrea, Dorin Cocos. Tot avocata Radu este cea care s-a ocupat de iregistrarea USL la tribunal.
• O alta lucrare de doctorat coordonata de profesorul universitar Gabriel Oprea, suspecta a fi plagiata, este cea a lui Neculai Ontanu, primar al Sectorului 2 si secretar general al UNPR, subiect prezentat in exclusivitate de Hotnews in data de 11 august. 

Avocata Loredana Radu a intrat in atentia opiniei publice la inceputul lunii iunie, cand a devenit reprezentanta legala a lui Victor Ponta. DNA i-a deschis premierului un dosar de urmarire penala care viza prejudicierea complexurilor energetice Turceni si Rovinari. Ponta este acuzat de fals in inscrisuri sub semnatura privată (17 infractiuni), complicitate la evaziune fiscala in forma continuata si spalare de bani. 

Tot atunci presa a scris ca Radu este fie nepoata lui Gabriel Oprea, fie o apropiata a acestuia. Legaturile Loredanei Radu cu Gabriel Oprea dateaza de la inceputul anilor 2000 si sunt in mod cert unele stranse, chiar daca presupusa relatie de rudenie nu ne-a fost confirmata de nicio sursa din anturajul celor doi. 

• Citeste si Gabriel Oprea, primul autor de plagiat muncit cu "copy paste", "cut" si alte metode
• Gabriel Oprea l-a copiat in teza de doctorat si pe Nicolae Iorga. Cum a reusit

Loredana Radu se afla la acea vreme in anturajul familiei Elena Udrea – Dorin Cosos, fiind chiar reprezentantul legal al celebrei firme Dalli Exim SRL, dupa cum rezulta din mai multe imputerniciri avocatiale depuse la instante in procesele cu primaria capitalei. DAlli Exim cea care a detinut pentru circa zece ani contractul de administrare a parcarilor din Bucuresti. 

Legaturile dintre Gabriel Oprea si cuplul Udrea – Cocos sunt de notorietate. In 2000, Gabriel Oprea a infiintat impreuna cu Dorin Cocos si Florin Cristu (sotul lui Irinel Cristu, fosta membra in Consiliul Municipal Bucuresti din partea PDL si sponsor PDL) firma Trei Cososi – Complex International SRL. 

In februarie 2001, dupa ce a fost numit presedinte cu rang de secretar de stat al Rezervelor Statului, Oprea i-a vandut actiunile sale lui Dorin Cocos. Ulterior, in firma au intrat interpusii cupului de afaceristi Alexandru Bittner – Adrian Petrache, iar numele firmei a fost implicat in diverse preluari suspecte de terenuri de la stat, pentru sume derizorii, desi obiectul principal de activitate al firmei era „restaurantele”. 

Presa a mai scris ca printre clienții ei s-a aflat o perioadă de timp Nicolae Dumitru – NIRO în celebrul dosar Microsoft, om de afaceri care are legatura atat cu premierul Victor Ponta cat si cu fostul cuplu Udrea - Cocos. 

In campania electorala din 2004, candidatul Traian Basescu spunea despre Gabriel Oprea ca este „seful mafiei personale a lui Adrian Nastase, din care fac parte Alexandru Bittner si Adrian Petrache”.  

Relatiile dintre Loredana Radu, Gabriel Oprea si Victor Ponta par  solide, daca luam in calcul faptul ca in august 2012 avocata a reprezentat la Tribunalul Bucuresti Partidul Social Democrat, condus de Victor Ponta, si Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei (UNPR), condusa de Gabriel Oprea, acolo unde a inregistrat Alianta de Centru Stanga. Aceasta alianta politica a fost integrata in septembrie 2012 in Uniunea Social Liberala (USL), de inregistrarea la tribunal ocupandu-se tot Loredana Radu (Cabinetul sau de avocatura s-a ocupat si de contestatiile depuse la BEC in 2012). 

2010 a fost un an foarte bun pentru Loredana Radu. Aceasta a devenit nu doar doctor in stiinte militare si informatii la Academia Nationala de Informatii a SRI, ci si locotenent colonel in rezerva in Ministerul Apararii Nationale. De ambele reusite este responsabil Gabriel Oprea. Pentru prima, din postura de profesor universitar, coordonator de doctorate, pentru cea de-a doua, din pozitia de ministru al Apararii Nationale. Si sotul Loredanei Radu, Vasile Dragos Radu, a fost avansat de Oprea, insa doar la gradul de maior in rezerva.    

Lucrarea de doctorat a avocatei lui Victor Ponta are un titlu extrem de complex, „Criminalitatea transfrontaliera in epoca globalizarii – factor de risc la adresa securitatii europene si nationale. Combaterea criminalitatii transfrontaliere” si se intinde pe 359 de pagini cu tot cu bibliografie. Cea mai mare parte a acesteia este plagiata din surse diverse: carti, cursuri universitare, articole sau pagini de internet. 

Analiza tezei de doctorat arata ca incepand cu pagina 18 si pana la pagina 35, Loredana Radu copiaza fara sa utilizeze ghilimele sau note de subsol dintr-un studiu realizat de o echipa de 18 cercetatori de la Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate a Universitatii Nationale de Aparare “Carol I”, condusa de generalul prof. univ. dr. Mircea Muresan. 

Studiul a fost realizat in cadrul unui proiect cu finantare externa, intitulat „Securitatea sistemelor si actiunilor militare si civilmilitare in gestionarea crizelor si confliectelor armate”. La fel ca si coordonatorul sau de doctorat, Loredana Radu copiaza ad litteram si in bloc pagini intregi fara sa respecte normele internationale privind citarea in lumea academica. 

Continuarea o puteti citi pe Hotnews. 

Generalul Oprea, stapanul curentului si motorului

Imi aduc aminte un moment care s-a petrecut imediat dupa accidentul de pe Lacul Siutghiol, care la vremea aia m-a indignat teribil, dar pe care il "citesc" acum intr-o alta nota. Nu la mult timp dupa producerea accidentului, televiziunile de stiri incepusera sa dea informatia ca oamenii traiesc pentru ca de pe mal se auzeau strigatele de ajutor.

Tot televiziunile de stiri au inceput sa dea si informatia ca vicepremierul pentru securitate nationala si ministru al Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, a preluat coordonarea operatiunii si ca s-a deplasat cu un elicopter la fata locului.

Scenariul din mintea lui Gabitza a fost, probabil, ca daca oamenii aia striga, atunci salvarea lor este o formalitate, deci el preia operatiunea si in final apare ca salvatorul situatiei de urgenta. Insa competenta oamenilor lui Gabitza s-a vazut, nu insist, finalul il cunoasteti.

Imediat ce a fost clar ca operatiunea de salvare este un fiasco si ca oamenii aia mor cu zile sub ochii neputintei sale, comandantul situatiei de urgenta, vicepremierul pentru securitate nationala si ministru al Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, a fugit de la locul operatiunii ca o potarniche, si l-a impins in fata pe Raed Arafat.

Problema este ca televiziunile de stiri nu au mai suflat o vorba despre prezenta la locul accidentului a vicepremierului pentru securitate nationala si ministru al Afacerilor Interne, Gabriel Oprea. Nici ziarele nu au scris un cuvant despre treaba asta. A doua zi, eram la volan si am ascultat-o pe Monica Dajbog, purtatorul de cuvant al MAI, care a citit un comunicat cu bilantul operatiunii - niciun cuvant despre prezenta lui Gabitza la fata locului. Tot ce spun se poate gasi pe televiziunile de stiri, in arhiva lor online.

De ce pomenesc despre povestea asta acum? Pentru ca abia acum realizez influenta si puterea acestui personaj pe care multa lume l-a tratat cu indiferenta, iar altii nu l-au "tratat" deloc pentru ca despre om nu se poate spune/scrie nimic in mainstream. Povestea plagaitului lui nu s-a rostogolit, subiectul fiind preluat de vreo cateva site-uri locale. La fel si in cazul lui Ontanu, cel coordonat de Oprea in obtinerea doctoratului.

Pe baza acelui plagiat Oprea si-a cladit cariera universitara. Prin impostura si furt a devenit profesor universitar si coordonator de doctorate. Si a permis acordarea de titluri de doctor unor indivizi cu lucrari plagiate sau cu lucrari mediocre, maculatura curata.

S-a inflitrat in sistemul de intelligence, in Academia de Infomatii a SRI, coordonand doctoratul generalului SRI Florian Coldea, actualul prim adjunct al sefului SRI, a generalilor SRI Ionel Marin si Dumitru Zamfir, fosti directori adjuncti ai SRI, sau a comisarului-sef Remus Span, fostul sef al Directiei Tehnice din DGIPI, adica directia aia care se ocupa de partea cu urechea si timpanul.

Nu s-a oprit aici. Le-a dat doctorate pe lucrari mediocre, rusionase, si procurorilor Bogdan Licu, vicepresedinte CSM, procurorului George Balan, fost membru CSM, cel care spera la functia de procuror general al Romaniei, trimis in judecata de DNA in dosarul "Curentul si Motorul", procurorului Gheorghe Muscalu, actual membru CSM, apropiat de fosta grupare condamnata definitiv la inchisoare din SRI Prahova sau judecatoarei Florica Diaconescu de la Curtea de Apel Craiova.

Ce-a facut Gabitza al nostru in ani de zile? A incercat sa puna mana pe CURENT, adica pe informatie, pe zona de intelligence, dar si pe MOTOR, adica pe sistemul de justitie. Si toate astea s-au intamplat intr-o liniste deplina, pentru ca presa nu scrie/spune despre Gabriel Oprea, pentru ca despre Gabriel Oprea nu se poate scrie/spune nimic de rau.

Emblematica este converstia cu o colega de breasla care m-a sunat pentru ca o rugase cineva din MAI sa afle cine este persoana care se pregateste sa scrie despre plagiatul tezei de doctorat a lui Oprea, iar la finalul discutiei imi spune ceva de genul: "La noi nu ar aparea niciodata asa ceva". Ziarul care se afla in spatele formularii "la noi" este un ziar care facea dezvaluiri incredibile candva, un ziar la care am tinut enorm.

Uitati-va cum arata acum UNPR-ul lui Gabriel Oprea. Este un partid ticsit cu tot fel de personaje dubioase, cu indivizi care incearca sa isi gaseasca sub cupola lui Gabitza un adapost de frica DNA. Iar in tot timpul asta, Gabitza mesteca in gol o expresie care a ajuns sa ne irite ingrozitor timpanele, o sintagma pe care a golit-o de continut - "interesul national". Iar in numele acestui "interes national" Oprea este cel care face acum jocurile politice, este cel la mana caruia sta facerea si desfacerea de guverne si, implicit, viitorul nostru!

De ce SRI nu este bastionul luptei anticoruptie

Am vazut in aceste zile multi ziaristi, analisti sau comentatori care au imbratisat teza potrivit careia Serviciul Roman de Informatii (SRI) este institutia care a contribuit decisiv la lupta anticoruptie in ultimul an si ca SRI a alimentat Directia Nationala Anticoruptie (DNA) cu informatii fara de care marile dosare de coruptie din ultimele luni nu s-ar fi facut. Fals. Aceasta teza este cat se poate de falsa si prefer sa cred ca cei care o sustin o fac din necunoastere, pentru ca nu s-au informat suficient si nu pentru ca fac parte din categoria “acoperitilor”.

In data de 26 noiembrie, Laura Codruta Kovesi, procurorul-sef al DNA facea urmatoarea declaratie despre dosarele deschise de DNA in 2014, cel mai prolific an de cand exista institutia: "Desi exista o perceptie referitoare la cresterea implicarii SRI in activitatea DNA, am constatat ca in acest an doar 17% din dosarele inregistrate au avut la baza o sesizare din oficiu pe baza informatiilor din mass media, a anchetelor jurnalistice sau primite de la serviciile de informatii, spre deosebire de anul 2010, cand 19% din dosare au avut la baza aceasta modalitate de sesizare". Despre acest subiect puteti citi pe larg aici sau aici. 

Deci, acest procent de 17% la care se refera doamna Kovesi inglobeaza dosarele deschise de DNA in baza unor sesizari din oficiu, care au avut la baza informatiilor din mass media, anchete jurnalistice sau informatii primite de la serviciile de informatii. Repet, sesizarile celui mai mare si mai puternic serviciu de informatii din Romania sunt amestecate la un loc cu informatiile provenite din presa sau din anchete jurnalistice intr-un procent de doar 17%. Un procent mic, extrem de mic. 

Restul dosarelor pe care DNA le-a deschis in 2014, echivalente procentului de 83%, au fost constituite din: 42% din sesizarile/denunturile unor persoane fizice sau juridice private, iar 41% din sesizarile unor institutii publice (atentie, altele decat serviciile de informatii). 

Pe ce se bazeaza aceasta perceptie falsa potrivit careia SRI este bastionul luptei anticoruptie in Romania? In primul rand pe faptul ca, in ultima perioada, in mai toate comunicatele DNA, am vazut pe finalul acestora inserata o scurta propozitie: „In cauza, procurorii beneficiaza de sprijin de specialitate din partea Serviciului Roman de Informatii”. Ce trebuie spus despre acest „sprijin de specialitate” ca sa se inteleaga de ce munca SRI trebuie apreciata, dar nu elogiata asa cum o fac unii?

In primul rand, SRI are obligatia legala (vedeti aici mai multe) de a oferi sprijin organelor de ancheta, indiferent ca acestea se numesc  DNA, DIICOT, Parchet General sau Parchetul de pe langa Judecatoria din Carei. Daca un procuror ancheteaza o cauza, iar procurorul considera ca este necesar ca un suspect sa fie pus sub ascultare/urmarire, acesta va obtine un mandat de la judecator pentru interceptarea comunicatiilor sau pentru filarea respectivului, iar SRI are OBLIGATIA legala de a oferi sprijin tehnic orice procuror, pentru ca, potrivit legislatiei, SRI este singura institutie care are drept de interceptare/filare.    

SRI-ul nu trebuie glorificat pentru ca intercepteaza convorbirile unor suspecti sau ca ii inregistreaza ambiental. Trebuie sa ne intrebam, nu doar noi, ci si Comisia Parlamentara de Control al SRI, de ce procentul de sesizari pe care serviciul de informatii il face catre DNA este atat de mic? SRI-ul inainteaza organelor abilitate toate informatiile pe care le obtine sau le baga la sertaras si le foloseste in cine stie ce alte scopuri?

PS. Principala atributie a SRI este siguranta nationala, insa coruptia este si ea una dintre cele mai mari amenintari la siguranta nationala.   

I-a spus sau nu i-a spus SRI-ul lui Traian Basescu despre existenta pozelor cu Udrea si Bica la Paris?

O intrebare fundamentala care nu a fost pusa in interviul de aseara cu Elena Udrea, de la B1 TV: dupa ce George Maior i-a spus Elenei Udrea ca exista o serie de poze in care aparea impreuna cu Alina Bica la Paris INAINTE ca acestea sa fie lansate public, Elena Udrea i-a spus acest lucru presedintelui Traian Basescu, uzand de calitatea ei de sursa alternativa de informatii?

Este o intrebare esentiala in conditiile in care presedintele Traian Basescu a avut o iesire publica deloc obisnuita a doua zi dupa aparitia fotografiilor, in care arata nervos, surescitat, nelinistit, si in care a lansat acuzatii extrem de grave, fara precendent, la adresa serviciilor de informatii franceze, care puteau genera incidente diplomatice grave. Iata cateva dintre acuzatii:

”Aceasta este o operaţiune pe care serviciile, un serviciu românesc şi unul francez, şi l-au făcut între ele”.
”Un reprezentant al unui serviciu român de informaţii nu se putea duce la recepţia hotelului unde a stat Elena Udrea, la Paris şi să îl pună să caute în arhivă, cu şapte luni în urmă”.
”Este clar că a fost o colaborare şi ea a fost promptă".

Si George Maior va trebui intrebat despre acest lucru, pentru ca dupa aceasta dezvaluire a Elenei Udrea, ca Maior stia despre acele poze INAINTE de aparitia lor publica, presedintele Traian Basescu pare si mai mult ca s-a acoperit de ridicol prin acuzatiile lansate la adresa serviciiilor secrete franceze avand in vedere ca presedintele ar trebui, teoretic, sa fie cel mai informat om prin pozitia ocupata in stat. Daca la SRI se stia despre acele poze, iar Florian Coldea i-a spus lui George Maior despre existenta lor, este de presupus ca se stia si cine le-a facut. Iar de aici se nasc alte doua intrebari:

1. Traian Basescu a stiut ca acele poze exista si, intr-un gest disperat, incercand sa isi apere fosta consiliera in public, a incalcat cu buna stiinta toate uzantele si cutumele diplomatice riscand chiar generarea unui incident diplomatic sau, si mai grav, compromiterea relatiilor bilaterale dintre Romania si Franta?
2. Traian Basescu nu a stiut de existenta pozelor nici de la George Maior, nici de la Elena Udrea, iar acest lucru l-a determinat sa aiba acea iesire publica, reactia fiind generata de presiunea campaniei electorale?

Si presedintele Traian Basescu va trebui intrebat daca a stiut despre existenta pozelor inainte ca ele sa apara in public pentru a intelege fundamentul pe care s-a bazat atunci cand a acuzat serviciile secrete franceze de implicare. Daca a stiut inainte ca ele sa apara public, de ce presedintele Traian Basescu nu a cerut imediat sa primeasca un raport de la SRI si l-a cerut abia dupa lansarea fotografiilor?

Si un ultim lucru, care nu trebuie trecut cu vederea: raportul despre episodul pozelor cu Elena Udrea si Alina Bica, primit de presedintele Traian Basescu de la SRI, a fost secretizat de acesta.

Cine pe cine controleaza? Politicienii SRI sau SRI politicienii?

In timpul dictaturii comuniste, clasa politica era cea care controla Securitatea. In democratie, servicul de informatii intern controleaza clasa politica, desi potrivit legii, serviciile de informatii se afla sub control parlamentar.   

Plecand de la aceasta ipoteza de lucru, observ ca lumea a fost hipnotizata, in mare, de informatiile date de Elena Udrea despre milionul de euro dat de Dorin Cosos lui Sebastian Ghita si unui institut de sondare a opiniei publice (eu as fi tentata sa cred ca e vorba despre un alt institut si nu despre IRES) la comanda generalului Florian Coldea. 

Insa citind printre randuri si dincolo de cuvintele Elenei Udrea, exista o acuzatie mult mai grava pe care aceasta o lasa sa se intrevada la adresa SRI: si anume ca SRI nu a dat institutiilor statului toate informatiile sensibile pe care le detinea despre politicienii care erau numiti in functii publice, daca acestia erau santajabili, tocmai ca sa ii poata controla. 

Aici imi vin in minte numele lui Toni Grebla sau al Alinei Bica. Cum au fost numiti acesti doi oameni in functia de judecator al CCR, respectiv procuror-sef al DIICOT? Ce a scris SRI in rapoartele pe care le-a dat despre cei doi? Sa nu fi stiut SRI despre afacerile lui Grebla cu un interlop? Sa nu fi stiut SRI despre Bica si implicarea ei in retrocedari pe spagi de milioane de euro? 

Lucrul acesta este de o gravitate infioratoare, iar institutiile statului ar trebui sa ancheteze de urgenta aceste numiri – poate si altele, pentru ca asa cum arata lucrurile acum, este vorba despre o clasa politica construita pe compromis si santaj. Da, cred ca este vorba despre inceputul unui cutremur de proportii si in mod normal nu ar trebui sa mai ramana caramida pe caramida din clasa politica actuala, asa cum am stiut-o pana acum.   

  

Acestea sunt declaratiile Elenei Udrea care mi-au atras atentia referitor la ipoteza de mai sus:

„...Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet. 

DT: Mai clar, daca puteti. Ce sustineti?
EU: Adica eu spun ca cel care detine secretele tuturor - si toti avem secrete, mai ales cei din presa, din politica. Ale noastre sunt interesante.
CP: E SRI sau DNA?
EU: Si cel care are cheia asupra acuzarii cuiva este si cel care poate determina anumite comportamente la nivelul politicenilor, la nivelul presei sau chiar la nivelul magistratilor.” 

„Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor…”

„Numai ca daca si procurorii, si magistratii sunt oameni, si inca o data, va dau un exemplu celebru: dl judecator Grebla. Si va spun ca este evident ca atunci cand cei de la SRI detin informatii despre toti, inclusiv despre judecatori si procurori, daca relatia dintre SRI si procurori este una prin care, la o adica, SRI-ul poate face presiuni intr-un fel sau in altul asupra magistratilor, atunci iarasi avem de-a face cu un abuz.” 

„E periculos, cand oamenii sunt santajabili, e periculos sa-i pui in functii.” 

„Pai, v-am mai spus de unde vine puterea celor de la SRI, din faptul ca acolo sunt toate informatiile, mai ales cele care tin de scheletele din dulap.” 

„Exista invers - control politic al sefului serviciului asupra politicii.” 

Victor Ponta, un acoperit de neputinţă şi incompetenţă

Victor Ponta, ţie nu îţi sună în urechi strigătul disperat al acelui bărbat prăbuşit în Lacul Siutghiol? Ţie nu ţi-a rămas în minte acel: "Nu mai rezist!"? Guvernul Ponta nu trebuia să fie azi investit. Azi, Victor Ponta trebuia să plece acasă, în Dubai, la Cornu sau, şi mai bine, afară din politică.

Letonia, noiembrie 2013. „Îmi anunț demisia din postul de premier, îmi asum responsabilitatea politică pentru tragedie.” Declaraţia îi aparţine fostului premier al Letoniei, Valdis Dombrovskis, care a demisionat anul trecut în noiembrie după ce acoperişul unui mall s-a prabuşit şi a ucis 54 de oameni. Premierul unei ţări şi-a asumat "responsabilitatea politică" pentru prabuşirea acoperişului unei construcţii private. Repet, PRIVATE!

România, decembrie 2014. Un elicopter aparţinând unei structuri a STATULUI român s-a prabuşit în apă, la 500 de metri de mal. Oamenii ăia trăiau după incident, iar copilotul sau pilotul au strigat după ajutor. Secretarul de stat Raed Arafat explica aseară cum oamenii ăia nu ar fi putut striga pentru că aveau fractură de mandibulă.

Aflăm ca echipele de ajutor s-au dus iniţial în altă parte decât în locul unde fuseseră chemate, că barca cu care urma a se face intervenţia a fost umflată cu o pompa pentru bărci de copii, că uitaseră cheile de la barcă acasă, şi mai constatăm că acţiunea de salvare a fost un dezastru, de la cap la coadă, chiar dacă a fost coordonată de marele bărbat şi om de stat, ministru de Interne Gabriel Oprea Însuşi. Până acum ne-au "îngropat" în scuze şi explicaţii, prea multe explicaţii, şi i-au demis pe şeful ISU Constanţa şi pe prefect. Păi, acţiunea nu a fost coordonată de marele barbat şi om de stat, vicepremier şi ministru de Interne Gabriel Oprea Însuşi? Demisia lui nu se impunea?

Simt nevoia sa repet: Victor Ponta, ţie nu îţi sună în urechi strigătul acelui barbat prabuşit în Lacul Siutghiol? Nu ţi-a rămas în minte acel: "Nu mai rezist"? Victor Ponta, te-ai gândit vreo secundă că ultimul gând al acelui om înainte să-şi piardă cunostinţa a fost, poate: "Nu mai rezist! O sa mor!"?

Monica Macovei sugerează că dovada faptului că Victor Ponta a fost ofiţer acoperit se afla în arhiva SIPA

Monica Macovei a sugerat intr-o postare pe Facebook din aceasta seara sa se caute in arhiva SIPA dovada faptului ca Victor Ponta a fost ofiter acoperit SIE. Eu am scris lucrul acesta inca din data de 28 septembrie. Imi amintesc ca era o duminca insorita.

Postarea Monicai Macovei, pe care o redau mai jos, a fost preluata de majoritatea publicaţiilor importante: 

"Dovada că Ponta a fost ofițer acoperit? Poate caută cineva și prin arhiva SIPA.

Dacă vrem dovada că Ponta a fost ofițer acoperit, sugerez să căutăm și în arhiva SIPA. 

Ca ministru al Justiției, am desființat SIPA pentru că cercetările arhivei au arătat că SIPA, prin agenții săi, urmărea judecători, procurori sau avocați. Notele informative conțineau nu doar date despre acivitatea profesională, ci și despre viața privată a magistraților.

Astfel de informații, de care colaboratoarea Securității, Rodica Stănoiu, se folosea, probabil, pentru a șantaja magistrați, erau obținute, evident, și din interiorul magistraturii, de judecători sau procurori ofițeri acoperiți. Ponta a ajuns la Parchetul General exact în perioada când era ofițer acoperit, deși nu îndeplinea condițiile legale, deci prin eludarea legii, printr-un ordin de ministru al Rodicăi Stănoiu, colaboratoare a Securității." 

Reiau textul pe care l-am publicat in data de 28 septembrie sub titlul "Şi dacă SIPA ştia că Victor Ponta e ofiţer acoperit SIE?": 

Informatiile care circula prin piata baietilor informati zic cam asa: SIPA a aflat ca Ponta e ofiter acoperit SIE. Povestea, pe scurt, e urmatoarea: Victor Ponta a fost recrutat de SIE dupa ce a intrat in magistratura, in intervalul in care a activat ca procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 (1995 – 1998). In perioda in care isi facea cu sarg meseria de şpion al SIE, ar fi intrat in vizorul SIPA, care si-a dat seama ca Victor Ponta a fost recrutat de SIE. 

Haide ca trebuie sa va aduceti aminte de SIPA. Stiti voi, Serviciul Independent de Protectie si Anticoruptie, fostul serviciu secret al Ministerului Justitiei, care se ocupa cu supravegherea magistratilor, a ziaristilor care scriau pe justitiei, a unor oameni din societatea civila. SIPA nu era interesat doar de aspectele profesionale, ci mai ales de viata privata a celor pe care-i lua la ochi si timpan. 

Victor Ponta ajunge in 1998 procuror la Sectia de Anticoruptie, Urmarire Penala si Criminalistica, specializata in domeniul infractiunilor economico-financiare din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. Curiosi si bagaciosi din fire, cei de la SIPA ar fi fost foarte interesati sa afle cine e baiatul cu mutra de tocilar care dupa trei ani ca procuror la un parchet de judecatorie ajunge direct, dar direct la Parchetul General.   

Si uite asa, cei de la SIPA ar fi dibuit relatiile neprincipiale pe care Victor Ponta le avea cu SIE. Iar lucrul acesta ar fi fost scris in niste rapoarte/note informative. Aceste rapoarte/note informative ar putea fi cam singurele probe evidente ale faptului ca Victor Ponta a fost ofiter acoperit al SIE. Ca altfel am ramane doar la vorbe. 

Ce s-a intamplat cu SIPA? Haide ca trebuie sa va amintiti ca a fost desfiintat in 2006 de Monica Macovei tocmai din cauza ca facea politie politica si devenise un serviciul secret abuziv (cunoscatorii zic ca Doi s’un sfert e mic copil la capitolul intimidare si santaj). 

Ce s-a intamplat cu arhiva SIPA? Zace ferecata din 2006 sub zece siruri de lacate si trei randuri de camere de luat vederi la Administratia Nationala a Penitenciarelor. Si niciunul din guvernele de dupa 2006 sau vreunul din cei noua (9) ministri ai Justitiei de dupa 1996 nu a dat vreo hotarare in privinta acestei arhive pentru ca, deh, nu-i usor sa-ti asumi rezolvarea unei chestiuni explozive.        

Toate mitele din perioada 2000 – 2004 duc la Adrian Năstase

Încep prin a relata o mică istorioară de acum câţiva ani  - ca punct de reper Emil Boc era premier -, când am cunoscut un funcţionar din Guvernul României. Omul, angajat în perioada lui Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu – ştiţi voi continuarea, trăia nişte nostalgii neexperimentate personal legate de perioada în care Adrian Năstase era premier.

Din poveştile angajaţilor de pe vremea lui Năstase, omul aflase despre circuitul şpăgilor în Guvernul României, şi cum niciun buzunar sau portofel de angajat al guvernului nu rămânea neumplut, mai mult sau mai puţin, la fiecare contract încheiat. „Contractele alea mari, erau pentru ei, miniştri, secretari de stat, directori, pentru cei şmecheri. Contractele mici, pentru tot felul de servicii, erau pentru ceilalţi. Zece la sută era regula şi toată lumea o ducea bine. Chiar foarte bine”, îmi spunea funcţionarul, cu un regret aproape nedisimulat pentru că la vremea aia nu lucra şi el în guvern.

Nemulţumirea majoră a omului când spunea asta era că după venirea lui Emil Boc în funcţia de prim-ministru robinetul şpagilor pentru acordarea de contracte a fost redus drastic, aproape închis. „Nu se mai poate învârti nimic. Şi pe vremea lui Tăriceanu se puteau făce combinaţii, e adevărat, nu la nivelul la care îmi povestau colegii care l-au prins pe Năstase”, mai spunea funcţionarul.

2000 – 2004 a fost perioada marilor „tunuri” economico-financiare, pe care Adrian Năstase le-a avizat personal. Totul trecea prin aprobarea sau semnătura lui Năstase. Lucrul acesta reiese şi din declaraţiile martorilor din dosarul Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) – Microsoft.  

Adrian Năstase nu a fost pus sub acuzare în dosarul Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) – Microsoft până „în acest moment”, pentru a folosi expresia Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) în răspunsul dat celor de la EVZ când au întrebat dacă Victor Ponta are calitatea de suspect sau inculpat.  E adevărat, DNA mai trebuie să şi poată dovedi cum au ajuns la Adrian Năstase mitele despre care vorbesc martorii.

Mărturiile care arată gradul de implicare a lui Adrian Năstase dosarul Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) – Microsoft

“Conducerea Compaq de la acea vreme, anume Mihai Pascali şi Călin Tatomir a aprobat derularea contractelor în această manieră şi a acceptat adaosurile comerciale exagerate ale firmei Technet Austria ştiind că din aceste adaosuri urma să fie plătită mita către persoanele din anturajul lui Adrian Năstase.”

„Claudiu Florică a condiţionat şi prezenţa firmei Siveco ca integrator în acest contract de subcontractarea unei părţi din software şi servicii în valoare de 1,5 milioane dolari firmei Kapraras Consulting condusă de Antonio Kapraras care urma să asigure la rândul ei plata unei mite către persoane din anturajul lui Adrian Năstase.”

„În anul 2002, Claudiu Florică s-a mutat de la Compaq la Fujitsu Siemens Computers şi ca urmare FSC a fost inclusă în contract în locul firmei Compaq şi a primit o comandă de echipamente de tehnică de calcul şi servicii în valoare de 8 milioane dolari, comandă condiţionată de cesionarea întregului contract  către firma Net Consulting, firmă deţinută de Dragoş Stan şi care avea acelaşi rol de a plăti mitele promise de Claudiu Florică persoanelor din anturajul lui Adrian Năstase, acesta fiind singurul care putea semna HG ce avea ca obiect atribuirea contractelor în mod direct prin negociere cu sursă unică.” 

„În perioada 2003  –  2005, Claudiu Florică a exercitat presiuni pe toate canalele oficiale şi neoficiale pentru a fi reinclus în proiect, dar fără succes. Astfel, Claudiu Florică s-a întâlnit în primăvara anului 2004 cu Alexandru Bittner care controla toate proiectele de IT în perioada guvernării PSD-iste, 2000  –  2004, iar acesta i-a oferit lui Claudiu Florică susţinerea pe lângă Adrian Năstase în proiectele sistemului de securizare  a frontierelor de stat şi proiectul licenţierii Guvernului României pentru produse Microsoft cu condiţia să renunţe să mai facă presiuni pentru a reintra în proiectului Sistemului Educaţional Informatizat.”

„Au fost foarte multe persoane implicate deoarece acest contract presupunea aprobări atât de la nivelul cancelariei primului  –  ministru, MinisteruluiFinanţelor, Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Persoanele implicate în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase, prim  –  ministru în perioada 2000  –  2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase în acea perioadă, Remus Truică, şeful Cancelariei Primului – ministru în acea perioadă, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al Premierului în acea perioadă, Ecaterina Andronescu  –  ministru al Educaţiei 2000  –  2004, Cristina Ghiţulică  –  şef de cabinet la Ecaterina Andronescu în perioada 2000  –  2004, Mihnea Costoiu  -  secretar general al ministerului în acea perioadă, Traian Ionescu  –  director în Ministerul Educaţiei, Valentin Cotârţă  –  director în cadrul Ministerului Educaţiei, Gheorghe Dinu  –  consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu  –  ministrul finanţelor la acea perioadă, Enache Jiru  –  secretar de stat în Ministerul Finanţelor, Dan Nica  –  ministru MCTI, precum şi miniştrii PD numiţi după Ecaterina Andronescu şi anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclăuş (n.m. – Mircea Miclea) şi ulterior, Andrei Marga.”

„Contractul a fost atribuit prin negociere cu sursă unică, fără nici o justificare, această decizie fiind luată de guvern la presiunea premierului Adrian Năstase în urma discuţiilor lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner şi Remus Truică privind cuantumul şi modul de plată a mitei către persoanele politice implicate.”

„În prima parte a anului 2004,  Claudiu Florică a avut o întâlnire cu Alexandru Bittner care în perioada respectivă controla în numele şi pentru Adrian Năstase orice contract de tehnică de calcul şi software cu Guvernul României şi inisterele sale, acestea solicitând un procent din respectivele contracte prin firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea semnăturilor la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.”

„În urma întâlnirii lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner sumele destinate mitelor au crescut şi ca urmare managementul FSC a fost condiţionat să semneze o creştere a preţului contractului de servicii fictive cu Profinet de la 14 milioane dolari la 15,5 milioane dolari, sumă plătită de FSC integral. Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau servicii fictive, contractul fiind folosit exclusiv pentru justificare scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor către persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.”