Coşmarul zăpezilor plătit cu peste un miliard de euro

Reiau aici un articol mai vechi, pe care l-am publicat în decembrie 2009 despre contractele de întreţinere a drumurilor, contracte care includ şi deszăpezirea şoselelor naţionale şi a celor două autostrăzi. O afacere de 1,1 miliarde de euro, parafată de liberalul Ludovic Orban în 2008, şi prelungită de democrat-liberalul Radu Berceanu în 2010. Aceste contracte sunt şi acum în vigoare, iar sute de miliaone de euro se scurg în buzunarele firmelor acelor aşa-numiţi "regi ai asfaltului", a căror culoare politică se amestecă când vine vorba de afaceri profitabile cu statul. Varinata originală a articolului poate fi citită aici şi aici.

Afacerile cu zăpadă au băgat zeci, dacă nu chiar sute de milioane de euro, de-a lungul vremii, în buzunarele unor firme agreate de Ministerul Transporturilor şi de Compania Naţională de Autostrazi şi Drumuri din România (CNADNR). Contractele de deszăpezire au fost implementate pe vremea ministeriatului lui Miron Mitrea, când serviciile CNADNR au fost externalizate pentru că direcţiile care se ocupau cu astfel de servicii au fost desfiinţate fiind considerate prea costisitoare. Modelul lui Mitrea a fost preluat de toţi cei trei miniştri care i-au urmat.

Anul trecut, Ministerul Transporturilor condus de liberalul Ludovic Orban a gândit o nouă strategie pentru salvarea drumurilor naţionale - contractele multianuale pentru reparaţii şi întreţinere, la care s-a adăugat şi deszăpezirea. La nivelul celor 7 direcţii subordonate, CNADNR a organizat licitaţii pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii pe drumurilor naţionale pe o durată de patru ani, între 2008 - 2011. Valoarea contractelor încheiate este una uriaşă, de peste 1,1 miliarde de euro.

Florin Dascălu, fostul director al Direcţiei de Întretinere şi Administrare din CNADNR, demis ieri de Radu Berceanu, ministrul interimar al Transporturilor, declara acum câteva luni că „această abordare a fost gândită în cursul anului 2007 şi a apărut din necesitatea de a asigura o viabilitate a reţelei de drumuri naţionale”. Deşi în interiorul CNADNR se recunoştea neoficial că aceste lucrări de întreţinere multianuală, care include şi partea de deszăpezire, ar fi fost mult mai ieftine dacă erau făcute în regie proprie, funcţionarii de acolo au fost nevoiţi să implementeze viziunea ministrului de atunci, Ludovic Orban.

Astfel, lucrările pentru întreţinerea drumurilor naţionale, marcajele, serviciile de pază, serviciile de curăţenie specializate şi serviciile de deszăpezire au fost gândite ca pachete de servicii pe care CNADNR le-a scos la licitaţie în 2008. Drumurile naţionale aflate pe raza Secţiilor Naţioanle de Drumuri din cadrul Direcţiilor Regionale de Drumuri Publice - structuri aflate în componenţa CNADNR -, au fost incluse în acele pachete de întreţinere multianuală. Licitaţiile organizate pe parcursul anului trecut au fost câştigate de firmele cu susţinere politică, indiferent de culoarea partidului care le-a sprijinit mai mult, ştiindu-se, de altfel, că aceste firme au cotizat consistent de-a lungul timpului pentru campaniile electorale a tuturor partidelor.

Companiile lui Dorinel Umbrărescu, Dan Besciu şi Sorin Vulpescu, Theodor Berna, Florin Diaconu, Gheorghe Cusă, Ovidiu Tender, Marian Fişcuci, cu toţii apropiaţi de câte un partid politic, au încheiat în 2008 contracte pentru întreţinerea multianuală a drumurilor, pentru o perioadă de patru ani, inclusiv pentru deszăpezire. Contractele încheiate de firmele deţinute de cei numiţi mai sus ajung, cum spuneam, la peste 1,1 miliarde de euro.

În 2008, Ministerul Transporturilor condus de liberalul Ludovic Orban a gândit o nouă strategie pentru salvarea drumurilor naţionale - contractele multianuale pentru reparaţii, întreţinere şi deszăpezire. Întreţinerea tuturor drumurilor naţionale din România pentru perioada 2008 – 2011 a încăput pe mâna unor firme cu puternică susţinere politică. Companiile lui Dorinel Umbrărescu, Nelu Iordache, Dan Besciu şi Sorin Vulpescu, Theodor Berna, Florin Diaconu, Gheorghe Cusă, Ovidiu Tender, Marian Fişcuci, cu toţii apropiaţi de câte un partid politic, au încheiat în 2008 contracte pentru întreţinerea multianuală a drumurilor, în pachetul de servicii fiind inclusă şi deszăpezirea.

Contractele încheiate de firmele deţinute de cei numiţi mai sus cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România (CNADNR) ajung la peste 1,1 miliarde de euro. În schimbul acestor bani, firmele ar trebui să asigure în intervalul 2008 – 2011 lucrări pentru întreţinerea drumurilor naţionale, marcaje, servicii de pază, servicii de curăţenie specializate şi servicii de deszăpezire.

O simplă privire peste lista de câştigători arată că licitaţiile au fost atribuite unor companii cu puternică susţinere politică, abonate la contracte pe bani publici, indiferent de culoarea guvernelor care s-au succedat după 2000. La nivel naţional, cele mai multe contracte au fost câştigate de consorţiul UMB Spedition, patronat de omul de afaceri Dorinel Umbrărescu. Firma acestuia a obţinut nu mai puţin de 13 contracte de întreţinere multianuală a drumurilor din tot atâtea Secţii Naţionale de Drumuri (SND). Este vorba despre SND Oradea - contract în valoare de 76.813.652 lei, SND Satu Mare - contract în valoare de 45.423.520 lei, SND Baia Mare - contract în valoare de 54.450.431 lei, SND Târgu Mureş - contract în valoare de 346.656.357 lei, SND Miercurea Ciuc - contract în valoare de 206.013.042 lei, SND Bacău - contract în valoare de 102.563.819 lei, SND Bârlad - contract în valoare de 102.563.819 lei, SND Botoşani, 85.577.171 lei, SND Câmpulung Moldovenesc - contract în valoare de 52. 285.210 lei, SND Focşani - contract în valoare de 141.068.602 lei, SND Galaţi - contract în valoare de 45.838.569 lei, SND Iaşi - contract în valoare de 86.531.789 lei, SND Piatra Neamţ - contract în valoare de 245.217.279 lei, SND Suceava - contract în valoare de 60.265.870 lei.

Toate aceste sume de bani adunate ajung la o valoare impresionantă, de peste 1,5 miliarde de lei noi, echivalentul a circa 400 de milioane de euro. Calculele arată că firma lui Dorinel Umbrărescu, numit de presă „regele asfaltului”, a obţinut mai mult de o treime din întreaga sumă alocată pentru întreţinerea multianuală a drumurilor naţionale. Contractele lui Umbrărescu vin după o perioadă de „secetă”, în care firma acestuia a avut închis robinetul banilor publici, comparativ cu perioada 2001 - 2004. În perioada guvernării Adrian Năstase, Spedition UMB a obţinut contracte de peste 325 de milioane de euro, iar patronul ei s-a aflat printre sponsorii PSD. În 2005, imediat după ce PSD a pierdut alegerile, Umbrărescu declara că l-a votat pe Traian Băsescu, însă asta nu i-a ajutat prea mult.

Contractele pe care a reuşit să le mai încheie în perioada 2005 – 2007 au fost obţinute de la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, la conducerea căreia s-a aflat în perioada 2005 – 2008 Dorina Tiron, în prezent directorul CNADNR, cu care Umbrărescu are o comunicare foarte bună. Adevărata revenire în liga jucătorilor importanţi din asfalt s-a produs în 2008, când Spedition UMB a încheiat nouă din cele 13 contracte de întreţinere multianuală cu SND-uri aflate sub conducerea directă a Dorinei Tiron. Drumurile cu cele mai mari probleme zilele acestea în privinţa deszăpezirii au fost în Moldova, adică exact pe segmentul controlat de Spedition UMB.

Pe locul doi în topul firmelor care au obţinut contracte de la CNADNR pentru întreţinerea multianuală a drumurilor, inclusiv pentru deszăpezire, se află Tehnologica Radion şi Delta ACM 93, firme aflate în sfera de influenţă a PDL. Prima este controlată de Theodor Berna, cea de-a doua de Florin Diaconu. Cele două firme, care s-au asociat într-un consorţiu pentru aceste contracte, au obţinut şase înţelegeri juridice: SND Brăila - contract în valoare de 80.040.000 lei, SND Buzău - contract în valoare de 139.067.872 lei, SND Ialomiţa - contract în valoare de 75.440.000 lei, SND Călăraşi - contract în valoare de 82.340.000 lei, SND Constanţa - contract în valoare de 179.400.000, SND Tulcea - contract în valoare de 102.120.000 lei. Totalul este de 651.507.872 lei, echivalentul a circa 165 de milioane de euro. Despre contractele obţinute de Tehnologica Radion şi Delta ACM 93 în judeţele Constanţa şi Tulcea voi scrie pe larg în viitor.

O altă firmă din zona PDL care a obţinut contracte pe vremea ministrului Ludovic Orban este Euroconstruct Trading 98, patronată de Sorin Vulpescu şi Dan Besciu, foşti parteneri de afaceri cu Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea. Firma a obţinut două contracte, de la SND Cluj - contract în valoare de 70.699.987 lei şi de la SND Târgovişte - contract în valoare de 108.486.879 lei. Valoarea totală a celor două înţelegeri juridice ajunge la 179.186.668 de lei, echivalentul a circa 45 de milioane de euro.

Şi firmele cu susţinere PSD au obţinut contracte de întreţinere multianuală. Firma în care mama senatorului PSD Cătălin Voicu a fost acţionară aproape patru ani, Gecor SRL, a obţinut două contracte, unul de la SND Bucureşti Sud - contract în valoare de 110.797.472 lei, altul de la SND Târgu Jiu - contract în valoare de 152.206.510 lei. Valoarea totală a acestora este de 263.003.982 lei, echivalentul a peste 65 de milioane de euro.

Compania deţinută de prietenul lui Liviu Dragnea, vicepreşedinte PSD şi preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, TelDrum SRL, a obţinut contractul de întreţinere multianuală de la SND Alexandria. Este vorba despre un contract în valoare de 120.362.973 de lei, echivalentul a peste 30 de milioane de euro.
Printre firmele care au mai obţinut contracte de întreţinere multianuală pentru perioada 2008 – 2011 de la CNADNR se mai numără Romprest, deţinută de Florian Walter, fost Buşcă, cumătru cu Miron Mitrea, SIRD Timişoara, patronată de Ovidiu Tender, sponsor al PSD în 2008, Argecom, patronată de Gheorghe Axinte, care şi-a construit multe afaceri cu sprijinul PSD. Nu în ultimul rând, printre societăţile comerciale care au obţinut astfel de contracte se numără şi Romstrade, patronată de Nelu Iordache, un om de afaceri aflat într-o deschisă relaţie de prietenie cu ministrul care a gândit strategia „multianualelor”, Ludovic Orban.

Cum au petrecut „băieţii deştepţi” criza. Profiturile, contractele şi miniştrii lor

Criza financiară a fost trecută cu bine de „băieţii deştepţi” din energie, cei care acum mai puţin de zece ani încheiau cu Hidroelectrica contracte de preluare de energie electrică la preţuri foarte mici. „Băieţii deştepţi” au reuşit în plină recesiune economică să-şi mărească profiturile şi să-şi prelungească, pe ani buni, contractele. Este vorba de acele companii de intermediere de energie care, în timpul guvernării PSD, au încheiat cu Hidroelectrica contracte de preluare de energie electrică la preţuri sub preţul pieţei, iar în unele cazuri chiar sub preţul de producţie. Contracte încheiate pe zece ani.

Materialul de faţă va arăta cum, printre ameninţările prezidenţiale şi prejudiciile crizei, „băieţii deştepţi” au reuşit să răzbată, revânzând energia electrică cumpărată ieftin de la stat la preţuri de până la trei ori mai mari, uneori chiar statului. Şi despre cine i-a ajutat în toţi aceşti ani. Căci pentru mediul de afaceri al „băieţilor deştepţi” s-au găsit întotdeauna soluţii.

Cel mai ostil mediu din România: sub vigilenţa şi ameninţările lui Traian Băsescu

„Băieţii deştepţi” din energie au câştigat o notorietate pe care nu şi-au dorit-o încă din 2005, atunci când preşedintele Traian Băsescu a denunţat contractele de energie electrică, preferenţiale şi netransparente, încheiate de anumite companii private cu Hidroelectrica în vremea guvernării PSD. Atunci a şi lansat Traian Băsescu formula „băieţii deştepţi din energie”.

Acesta nu a ratat nicio ocazie publică de a ataca această problematică, cel mai simplu explicată într-o declaraţie din noiembrie 2007: “Băieţii deştepţi achiziţionează şi acum energia cu 25 de dolari megawattul şi o revând cu 80-90 de dolari megawattul către populaţie şi companii. A fost posibil ca Guvernul să nu intervină, pentru că interesul celor care au ca ideologie ideologia banului a fost mult deasupra interesului public“.

Problema vânzării energiei ieftine de către Hidroelectrica unor firme deţinute de persoane protejate politic de regimul PSD a fost pusă în discuţie de nenumărate ori:

- a fost subiect de controversă politică în 2007, atunci când preşedintele Băsescu i-a reproşat premierului de atunci Călin Popescu Tăriceanu o relaţie de afaceri trecută cu Bogdan Buzăianu, patronul Energy Holding;

- a fost miză electorală în campaniile din 2008 şi 2009 la parlamentare, respectiv prezidenţiale;

- a făcut obiectul unor discuţii în CSAT sau chiar al unor dosare neîncepute şi nefinalizate vreodată de Parchetul General sau de DNA.

Miniştrii „băieţilor deştepţi”: scurtă istorie a hidroenergiei politice din ultimul deceniu

Toţi miniştrii economiei din ultimul deceniu au avut o atitudine duplicitară în raport cu „băieţii deştepţi”. Au criticat public contractele, au cerut desecretizarea sau chiar rezilierea lor, însă nu au făcut nimic pentru ca statul să nu mai fie dezavantajat de pe urma derulării acestor relaţii contractuale. Când au fost încolţiţi de presă pe acest subiect s-au apărat spunând că ei, ca miniştri, nu pot interveni în managementul unei companii deţinute de minister, şi că întreaga responsabilitate revine conducerii Hidroelectrica.

Dan Ioan Popescu (PSD) a girat politic încheierea contractelor cu firmele „băieţilor deştepţi” pe o perioadă de zece ani, la preţuri foarte mici, la jumătate sub preţul pieţei sau chiar sub preţul de producţie. Printre acestea s-a aflat Energy Holding deţinută de Bogdan Buzăianu, finul său de cununie, şi Luxten Lighting, patronată de Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu, partenerii săi de afaceri. Poate fi socotit punctul zero al afacerilor “băieţilor deştepţi”, mai ales că în mandatul său a început şi controversata şi atât de păgubitoarea retehnologizare a hidrocentralelor de la Porţile de Fier – miza fiind cel mai ieftin curent electric produs în România, de către Hidroelectrica.

Citiţi continuarea pe CursDeGuvernare.ro

Consiliera vitezomană de la Transporturi, reţinută în 2004 pentru corupţie

Sorina Petronela Ţone, consiliera de la Ministerul Transporturilor prinsă de aparatele radar conducând cu 156 de kilometri la oră, va rămâne şi fără serviciu, nu numai fără permis. Anca Boagiu i-a cerut, ieri, lui Eugen Pistru, secretarul de stat la cabinetul căruia era angajată Ţone, să sa o destituie pe aceasta din funcţie.

Gestul ministrului Transporturilor este surprinzător având în vedere că în România demisia de onoare nu este exersată, iar destituirile pentru comiterea unor fapte incompatibile cu o poziţie publică sunt atât de rare încât memoria colectivă nu le mai reţine. Ceea ce părea a fi un act de normalitate politică venit din partea unui ministru care în ultima vreme a avut realizări profesionale notabile (n.r. – rezilierea sau renegocierea unor contracte dezavantajoase pentru statul român, demiteri în CNADNR etc), tinde să capete o altă explicaţie. Înăbuşirea din faşă a unui potenţial scandal de presă în care să fie târât ministerul.

În 2004, Sorina Petronela Ţone a fost reţinută ca suspectă pentru luare de mită. La acea vreme lucra ca referent la Serviciul Operatorilor de Transport Rutier, Biroul Baza de Date din cadrul Autorităţii Rutiere Române (A.R.R.), instituţie aflată în subordinea Ministerului Transporturilor. Ţone a fost acuzată că ar fi primit mită 3.700 de dolari de la patronul unei firme de transport internaţional pentru a-i elibera acestuia un carnet cu foi de parcurs. Pentru că i s-a întârziat eliberarea documentelor, bărbatul a apelat la Sorina Petronela Ţone, care i-a dat de înţeles că „problema” poate fi rezolvată în schimbul sumei de 3000 euro. Ţone a soluţionat situaţia împreună cu o colegă de serviciu, Ecaterina Manuela Dragomir, potrivit unui comunicat de presă emis la acea dată de Parchetul General.

Citiţi continuarea articolului pe CursDeGuvernare.ro

"România liberă" traduce articole din presa internaţională incredibil de bine

Jurnaliştii români descoperă presa de peste ocean. Şi pentru ca le place atât de mult ce scriu colegii lor, traduc articole întregi pe care le înghesuie mai apoi în ediţiile on-line ale ziarelor autohtone. Fără să citeze sursa de unde au preluat informaţia.

"România liberă" a publicat ieri articolul "Povestea incredibilă a surferului care a văzut din ocean prăbuşirea New York-ului". Recunosc, titlul m-a atras. Am început să citesc, şi, de la o frază la alta, mă aşteptam să vad o referinţă la articolul iniţial, pentru că mi-am închipuit că nu Cosmin Macovei, cel care semnează textul din RL, a stat de vorbă cu Ed Hewitt, protagonistul poveştii. Ei bine, nimic. Un text de peste 5.300 de semne, pe care Cosmin Macovei şi-l asumă, iar prin el, implicit şi "România liberă".

Textul original a apărut cu şase zile înainte pe http://news.yahoo.com/, într-o secţiune dedicată comemorării a zece ani de la evenimentele de la 11 septembrie 2001. Cum articolul din RL nu a fost contextualizat, ci pur şi simplu tradus, doi cititori îl critică pe jurnalist pentru faptul că nu e nimic "incredibil" în această poveste. Totuşi, ceva este. Jurnalismul de tip copy-paste.

Votul obligatoriu în România lui Cozmâncă

Cristi Grosu explică în două editoriale extrem de lucide, publicate ieri şi azi pe CursDeGuvernare.ro, de ce regionalizarea României şi modificarea Constituţiei sunt de nerealizat într-o ţară rudimentară din punct de vedere electoral şi politic, şi expusă spolierii sistematice din punct de vedere economic.

Radiografia lui Cristi arată cum stau lucrurile în România. Eu propun o soluţie, care nu e nouă, dar care cred că poate să însemne, în timp, reformarea statului: votul obligatoriu. Efectele poate nu vor fi imediate, însă din moment ce fiecare dintre noi va fi obligat să-şi exercite dreptul de vot, atunci poate actul electoral va fi privit cu mai multă luciditate de către cetăţeni. Partidele ar putea să crească nivelul de responsabilitate în alegerea persoanelor pe care le trimit în parlament, consilii locale, judeţene sau la primării.

Mita electorală s-ar putea reduce şi ea: acum e mai simplu să şpăguieşti când ştii că prezenţa la vot e în jurul a 50%, iar din acest procent o parte votează din convingere sau pentru că nu au alternativă, iar alţii dau un vot negativ. În plus, mita merge la cei săraci şi/sau needucaţi, şi care pot cu uşurinţă să devină masă de manevră. Însă, să nu uităm că cei care ar putea decide cu adevărat soarta ţării (tinerii, persoanele active, de până în 45 de ani, plus familiştii, evident, toţi orăşeni) nu se duc la vot motivând că votul lor nu contează sau că, oricum, alegerile se fură. Aici ajungem la un alt punct sensibil: frauda electorală, care, la scară mică sau mare, s-a practicat duă 1989. Fiind votanţi puţini, s-a fraudat mai puţin, fiind votanţi mulţi (peste 18.000.000 de români ai drept de vot), frauda va deveni complicată.

Acest vot obligatoriu ar trebui completat de un sistem informatic electoral integrat, care să ajute şi el la limitarea fraudei. Ar trebui completat şi de decenţă din partea clasei politice, şi de maturitate şi determinare din partea alegatorilor. Cum votul obligatoriu nu este dorit de niciun partid politic, ba mai mult, este văzut ca un Bau-Bau, nu-mi fac iluzii că tema aceasta se va regăsi în dezbaterile politice. Iar societatea civilă, fărâmitaţă ca mai toată societatea românească, de altfel, nu are timp să se gândească la viitorul naţiei pentru că este mult prea implicată în a sprijini diverse formaţiuni sau chiar oameni politici.

El este buletinul meu, de cetăţean care votează de fiecare dată când sunt alegeri.

Jurnalism, noua generaţie

O tânără speranţă a jurnalismului românesc, acum studentă în anul I, se dezlănţuie într-un examen. I se cerea, la un exerciţiu, să explice cum poate confirma o informaţie, având conturată o anumită situaţie ipotetică. Răspunsul, şi mai ales finalul, arată că studenta mea era într-o dispoziţie jurnalistică de zile mari:
<<Încerc să vorbesc cu cât mai multe persoane implicate în acest caz. După care încep să caut dovezi prin: acte, filmări ale acestora pentru a afla locul şi momentul în care s-a petrecut sau unde se aflau acele persoane la momentul respectiv. Dacă acestea nu dau roade, încep "spionajul" infiltrându-mă la sediul X şi "împrietenindu-mă" cu câţi (sic!) mai mulţi oameni. Bineînţeles că nu plec de acolo fără să "scotocesc" în locurile în care nu am acces.>>

Elan, sponsor al PSD

Noul proprietar al Realitatea TV, Elan Schwartzenberg, este unul dintre sponsorii oficiali ai Partidului Social Democrat (PSD). Acesta a contribuit cu 230.000 de lei, echivalentul a 70.000 de euro, la campania electorală a PSD din toamna lui 2008 pentru alegerile parlamentare. Donaţia electorală a fost făcută prin firma Seaview Advertising SRL, deţinută de Elan.

În ciuda declaraţiilor lui Schwartzenberg de astăzi că nu a derulat afaceri cu statul, Seaview Advertising SRL a fost beneficiara unui contract cu Ministerul Sănătăţii pe vremea guvernului Tăriceanu, care a avut ca obiect campania „Stop Fumat” a cărei protagonistă a fost Mihaela Rădulescu, soţia lui Elan Schwartzenberg la acea vreme.

Cum s-a propagat norul radioactiv de la Cernobîl

Zilele acestea este un interes crescut faţă de securitatea nucleară/pericolul unei explozii nucleare la o centrală atomoelectrică, aşa că am să reiau un filmuleţ pe care l-am postat pe blog anul trecut, pe 26 aprilie, când se împlineau 24 de ani de la explozia de la Cernobîl. Imaginile arată cum s-a răspândit norul radioactiv peste Europa şi peste România.

Filmuleţul l-am obţinut acum trei ani şi l-am prezentat în exclusivitate la Realitatea TV. Imaginile cu norul radioactiv au fost înregistrate de Institut de Radioprotection et de Sûreté Nucléaire (IRSN), din Franta, în perioada 26 aprilie - 9 mai 1986.

De ce Silviu Văduva trebuia anchetat şi nu angajat de Sorin Blejnar, şeful ANAF

Silviu Văduva, cel numit şef la Vama Bucureşti de Sorin Blejnar, şeful ANAF, este unul dintre cei 13 politicieni care au donat în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2009 sume de bani mai mari decât veniturile legal realizate şi făcute publice în declaraţiile de avere. Silviu Văduva, consilier local la Primăria Sector 6 şi membru PDL, a avut în 2009 venituri de 37.305 lei, dar a donat la PDL suma de 199.500 lei. Diferenţa nejustificată – 148.794 lei.

Silviu Văduva a realizat venituri în 2009 de 37.305 lei din salariul încasat de la MMFCS, din îndemnizaţia de consilier local şi cea din Consiliul de Administraţie de la RADET. Deşi a avut venituri modeste, Văduva a acordat un împrumut de 400.000 de euro firmei sale, Urban Media Solutions SRL, firmă cu pierderi de circa un milion de lei în 2008 şi 2009, dar şi un împrumut de 1,25 milioane de euro unor „persoane fizice”. Cu modestele sale venituri, Văduva s-a angajat şi într-un credit bancar de 960.000 de euro pe care l-a luat în 2008 pentru numai trei ani, scadent în 2011, la care a avut de achitat rate de mii de euro lunar. Şi a găsit şi un miliard şi jumtate de lei vechi pentru partid.

Fără să precizeze vreun împrumut realizat în 2009, prin diferenţa uriaşă de bani pe care nu o justifică, Silviu Văduva devine suspect de evaziune fiscală, fapt care ar trebui, teoretic, să îl aducă în atenţia organelor fiscale, cu atât mai mult cu cât ANAF este în plină campanie declanşată împotriva celor care nu-şi justifică avere. Totuşi, Sorin Blejnar nu a semnat un ordin de verificare a lui Văduva, ci unul de angajare la una dintre cele mai importante vămi din România, vama Bucureşti.

Toate campaniile electorale din România din ultimii ani au fost finanţate şi cu bani care nu pot fi justificaţi de donatori. Cu bani negri, intraţi în circuitul electoral prin donaţii. Ultima campanie electorală prezidenţială a fost finanţată cu o sumă suspectă de evaziune fiscală de aproape o jumătate de milion de lei (436.019 lei). Întreaga anchetă, publicată în 23 ianuarie 2011, poate fi citită pe CursDeGuvernare.ro

EXCLUSIV. Topul celor mai mari salarii la stat în anul de criză 2009. Mugur Isărescu, pe locul cinci

Eximbank, CEC Bank şi Banca Naţională a României, cele mai importante instituţii financiar-bancare deţinute de statul român, au plătit cele mai mari salarii în anul 2009. Zece dintre membrii din conducerile executive ale celor trei bănci au încasat în 2009, împreună, 6.983.474 lei, echivalentul a 1.662.731 euro. Cel mai mare salariu anual individual este de 1.019.737 lei, echivalentul a 242.795 euro şi nu îi aparţine lui Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României. De altfel, Isărescu ocupă doar locul cinci în topul celor mai bine zece plătite salarii de către statul român.

Cumnatul lui Mircea Geoană, cel mai bine plătit bugetar

Cel care încasează o leafă de 20.232 de euro în fiecare lună este Ionuţ Costea, preşedintele Eximbank, banca de export-import a României, potrivit propriei declaraţii de avere. Costea, fratele Mihaelei Geoană şi cumnatul lui Mircea Geoană, declara anul trecut în cadrul unei conferinţe de presă că se gândeşte „profund la acest lucru", adică la a-şi reduce salariul de la peste 20.000 de euro anual la 1.000 de euro, atât cât recomandase premierul Emil Boc să fie leafa în cazul băncilor de stat. Profitul realizat de Eximbank în 2009, potrivit Ministerului Finanţelor, a fost de 141.952.078 lei, echivalentul a 33,7 milioane de euro. La polul opus, cel mai mic salariu anual în acest top zece este încasat de Radu Graţian Gheţea, preşedintele CEC Bank. Suma adunată de Gheţea la finalul anului 2009 s-a ridicat la 361.897 lei, echivalentul a 86.165 euro, ceea ce reprezintă un salariu lunar de 7.180 euro. În 2009, potrivit Ministerului Finanţelor, profitul CEC Bank s-a cifrat la 48.162.620 lei, echivalentul a 11.467.290 euro.

Top zece cele mai mari salarii încasate de la stat în 2009

1. Ionuţ Costea – preşedinte Eximbank – 1.019.737 lei (242.795 euro)
2. Paul Ichim – vicepreşedinte Eximbank – 705.631 lei (168.007 euro)
3. Luminiţa Manolache – vicepreşedinte Eximbank – 642.550 lei (152.998 euro)
4. Gheorgeh Carabaşan – prim-vicepreşedinte CEC Bank – 627.358 lei (149.370 euro)
5. Mugur Isărescu – guvernatorul Băncii Naţionale a României – 617.444 lei (147.010 euro)
6. Florian Georgescu – prim-viceguvernator Banca Naţională a României – 590.655 lei (140.632 euro)
7. Cristian Popa - viceguvernator Banca Naţională a României – 572.233 lei (136.245 euro)
8. Cristian Tudorancea - viceguvernator Banca Naţională a României – 543.014 lei (129.289 euro)
9. Mirela Iovu – vicepreşedinte CEC Bank – 399.048 lei (95.011 euro)
10. Radu Graţian Gheţea – preşedinte CEC - 361.897 lei (86.165 euro)

Indemnizaţie la dublu

La salariul de 20.232 de euro a lui Ionuţ Costea, în 2009 s-a mai adăugat şi suma de 115.149 lei, bani pe care acesta i-a primit ca indemnizaţie de membru al Consiliului de Administraţie al Eximbank SA. Alte două persoane, care nu ocupă funcţii de conducere la Eximbank sau CEC Bank au încasat indemnizaţii consistente ca membri în consiliile de administraţie ale celor două instituţii bancare. Ciprian Sebastian Badea, membru în consiliul de administraţie al CEC Bank, a încasat în 2009 ca indemnizaţie de membru în Consiliul de Administraţie suma de 406.337 lei. Badea este directorul general al Direcţiei Generale Juridice din Ministerul Finanţelor. Un alt angajat în Ministerul Finanţelor, secretarul de stat Bogdan Alexandru Drăgoi, a reuşit o adevărată performanţă, aceea de a fi membru şi în Consiliul de Administraţie al CEC Bank, şi în cel al Eximbank. Acesta a încasat suma totatlă de 434.394 lei din cele două indemnizaţii, 228.441 lei de la CEC Bank şi 151.953 lei de la Eximbank.