marți, 28 septembrie 2010

Când Adevărul îţi joacă feste

"Adevărul" face în dimineaţa asta hocus-pocus cu propriile ştiri. La secţia de cultură de pe home page, o ştire, al cărei titlu este un citat din maestrul Alexandru Tocilescu: "Am nevoie de tâlhari şi de beţivani", are un conţinut cel puţin interesant, fără nicio legătură cu cultura, poate cel mult cu cea de viruşi informatici. "19:19 Autorităţile de la Teheran au recunoscut că un virus informatic extrem de sofisticat, Stuxnet, a infectat peste 30.000 de calculatoare. Este vizat şi domeniul nuclear. Au fost afectate şi computerele centralei nucleare de la Bouchehr, construită cu ajutorul ruşilor. Virusul ar putea paraliza hidrocentrale...". Dacă dai click şi intri în articol lucrurile reintră în normal şi afli rapid de ce caută maestrul Tocilescu tâlhari şi beţivani.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Enjoy şi voi

Două săptămâni mai sunt până îi voi vedea şi asculta live. De mult nu am mai simţ atâta nerăbdare înainte să plec undeva. Ma simt ca în clasa a patra, când abia aşteptam să plec în tabără şi îmi pregăteam bagajul cu o săptămână înainte. Rome, here I come!

vineri, 24 septembrie 2010

Scrisoare deschisă a clienţilor Volksbank către Camera Deputaţilor

Peste 800 de clienţi Volksbank au semnat în circa doua ore o scrisoare deschisă, adresată Camerei Deputaţilor, for care trebuie să voteze OUG 50/2010 ca aceasta să devină lege.

"Deşi ne-am respectat angajamentele luate şi ne-am plătit datoriile, am trăit în ultimii ani mereu cu teama că nu vom mai putea face acest lucru. Nu am fost informaţi la timp de modificările unilaterale contractuale efectuate de către bănci, ne-am trezit că dobânzile şi comisioanele au fost mărite abuziv, în mod succesiv, iar cei care am avut curajul să ne cerem drepturile, ne-am adresat băncilor în cauză, apoi instanţelor de judecată şi/sau Protecţiei Consumatorului unde ne-am și găsit dreptatea", se spune în scrisoarea clienţilor Volksbank.

"Facem apel la dumneavoastră, în calitate de reprezentanţii noştri aleşi, să votaţi în favoarea adoptării legii de aprobare a OUG 50/2010 în forma propusă de Guvern, interesul nostru, al consumatorilor alegători prevalând în faţa intereselor financiare ale unor companii. Noi suntem cei care plătim dobânzi şi comisioane, muncim în fiecare zi şi ne plătim taxele în timp ce beneficiem sau nu de protecţia legii sau de serviciile publice pentru care cotizăm. Acum cerem protecţie din partea instituţiilor pentru că numai prin crearea unui cadrul legislativ corect şi transparent în domeniul creditării, putem să mergem mai departe şi să creştem atât individual, cât şi colectiv. Ne dorim ca băncile să ne respecte așa cum o fac cu clienții lor din alte ţări, ne dorim să fim trataţi cu respect şi bun simţ. OUG 50/2010 astea ne aduce: respect şi demnitate", mai precizează scrisoarea.

Clienţii Volksbank au înaintat în scris şi o solicitare Comisiei de Buget, Finanţe, Bănci pentru a fi acceptaţi la dezbaterile de marţi, 28 septembrie, cu privire la OUG 50/2010.

joi, 23 septembrie 2010

Unu' pe săptămână

Cel puţin o dată pe săptămână două maşini de buşesc în mica şi banala intersecţie de sub balconul meu . Am văzut Mercedes-uri, BMW-uri, Mini Cooper-uri, Dacia 1300, Jeep-uri şi multe alte mărci făcute praf. Geografia accidentelor e mereu acceaşi: nişte unii nu respectă cedează trecerea şi intră cu avânt în cei care au prioritate. Astăzi, protagoniştii au fost din categoria mini-maşinuţelor: un Opel Corsa gri, tras sub oglinda de pe partea dreapta a drumului, a intrat în Tico-ul alb şi boţit.



vineri, 17 septembrie 2010

Ţigara de după


(Foto: Adevarul)

Un banal exemplu despre ce înseamnă democraţia

"Un profesor de educaţie fizică din New Jersey (SUA), care a scos un elev din clasa trăgându-l de urechi, a fost condamnat la 90 de zile de închisoare, transmite NBC. În plus, magistratul i-a interzis lui Allen Rushing să mai ocupe vreodată un loc de muncă într-o instituţie publică din stat", scrie o ştire Hotnews, pe care o găsiţi integral aici.

Ceea ce mi-a atras atenţia în paragraful de mai sus este nu perioada de detenţie aplicată pentru o infracţiune aparent minoră, ci faptul că judecătorul i-a interzis respectivului profesor "să mai ocupe vreodată un loc de muncă într-o instituţie publică din stat". Magistratul care a dat sentinţa a considerat că acel profesor nu mai are ce căuta în nicio instituţie a statului în care ar fi plătit din bani publici, inclusiv ai părinţilor copilului urecheat. Acel dascăl are viitorul compromis. În sistemul de stat nu mai are ce căuta, iar în cel privat nu are nicio şansă să mai fie angajat având în vedere marea pată neagră de pe CV-ul său.

Nu vreau să mă refer aici la prea multele cazuri de la noi de elevi daţi cu capul de tablă, pălmuiţi, bătuţi, agresaţi sexual sau chiar violaţi de profesori, sau la faptul că dascălii vinovaţi nu au păţit mai nimic, ci la felul în care funcţionează sistemul juridic de partea cealaltă a Oceanului. Statele Unite nu ar fi astăzi ceea ce sunt fără un sistem juridic puternic. Americanii au învăţat de-a lungul secolelor să aplice legea şi nu să negocieze aplicarea ei, aşa cum se întâmplă frecvent la noi. Judecătorii şi-au câştigat respectul cetăţenilor prin decizii corecte, pronunţate fără teama de a fi puşi la zid de presă sau de opinia publică.

La ei cazurile de judecărori reţinuţi/arestaţi pentru luare de mită sau favorizarea infractorului sunt atât de rare încât presa chiar face din ele un spectacol mediatic. În schimb, la noi cazuri de judecători arestaţi pentru că au luat zeci de mii de euro pentru a elibera din puşcării interlopi temuţi sau pentru a da sentinţe "cu dedicaţie" sunt atât de frecvente încât nu mai miră pe nimeni (Ploieşti, Craiova, Braşov, Bucureşti doar anul acesta). La noi există şi o instituţie care ar trebui să fie consiliul etic al magistraţilor, Consiliul Superior al Magistraturii, instituţie care, însă, nu şi-a câştigat credibilitatea pentru că nu a funcţionat ca un arbitru corect, ci a muşamalizat cu graţie toate cazurile care i-au fost semnalate sau la care a fost nevoit să se autosesizeze la presiunea societăţii civile.

Independenţa sistemului juridic american este esenţa democraţiei lor. Sistem care este deasupra politicului, în care chiar dacă judecătorii sau procurorii de anumit nivel (Tribunale, Curţi de Apel, Curte Supremă - terminologie simplificată deoarece denumirile în SUA sunt oarecum diferite de cele din România) sunt numiţi pe mandat determinat de factorul politic - guvernatori, legislativ sau de preşedintele ţării -, asta nu înseamnă că se comportă slugarnic sau că fac rabat de la normele legilor. Exemplul pe care l-am folosit în deschidere îmi întăreşte convingerea că societatea noastră se poate schimba radical plecând de la decizii curajoase ale unor judecători curajoşi în speţe aparent minore, care pot în timp să transforme comportamentul românilor.

luni, 13 septembrie 2010

O altfel de "Culoarea banilor"

Speculator fără şcoală, cu un renume nemeritat de investitor pe Bursa românească, cinic, dar cu un orgoliu nemăsurat. Cam aşa este arată, în linii sumare, portretul pe care i-l creionează Cristi Sima, om de afaceri, investitor la Bursă şi acţionar la Hotnews, lui Sorin Ovidiu Vîntu într-un excelent text publicat pe Hotnews. Sima face şi o dezvăluire spectaculoasă. Lansarea ziarului "Gândul", în 2005, s-a făcut cu un milion de euro, bani puşi la dispoziţie de Sorin Ovidiu Vîntu prin intermediul lui Mircea Dinescu, cel care l-a reprezentat ca acţionar în acte.

Dincolo de informaţiile de culoare pe care Cristi Sima le aduce în atenţia opiniei publice, şi care mi-au amintit de portretul făcut de Cornel Nistorescu acum 13 ani lui Vîntu, acesta pune în discuţie şi o problemă jenantă şi apăsătoare pentru presă: incultura crasă a unora dintre cei care se numesc jurnalişti. Trist este că nici ce vine din urmă nu reprezintă vreo speranţă. Săptămâna trecută am avut restanţă cu studenţii mei şi am fost dezamăgită să constat că mulţi dintre ei nu au ştiut ce înseamnă "off the record" la finalul anului II de studiu. Cristi Sima spunea "moderatori tineri, în permanent război cu limba română, au realizat că poţi să faci carieră în televiziune fără să citeşti nimic altceva decât câteva ziare şi pagini web". Tot din experienţa cu studenţii mei - am constatat că tinerii aspiranţi la o carieră jurnalistică nu citesc nici măcar ziarele.

În acest context al relaţiei dintre educaţia personală şi jurnalism, Sima îşi încheie textul aducând în discuţie o temă la care ţin foarte mult: presa de investigaţie. "Investigaţia afacerii Watergate nu ar fi dus la demisia unui preşedinte american dacă Bernstein şi Woodward ar fi fost tupeişti dar inculţi iar la noi nu se va putea face jurnalism de investigaţie de calitate decât după ce toţi ziariştii noştri vechi sau noi vor fi citit "Toţi oamenii preşedintelui" şi multe alte cărţi din lista de lecturi obligatorii". În acest punct de vedere se poate regăsi una dintre explicaţiile faptului de ce în presa românească sunt din ce în ce mai puţine investigaţii redutabile.

duminică, 12 septembrie 2010

Bogdan Chirieac, milionar din mai nimic

Cazul "Vîntu" scoate şi informaţii "colaterale" la suprafaţă, extrem de interesante de altfel. Bogdan Chirieac l-a împrumutat pe Sorin Ovidiu Vîntu cu o sumă deloc de neglijat, care potrivit surselor tabloidului Cancan s-ar cifra între 500.000 şi un milion de euro. Datele problemei sunt umătoarele: un ziarist împrumută un mogul de presă. Un ziarist care din 2007 nu mai are un loc de muncă stabil, după ce a fost dat afară de la ziarul "Gândul", dar care are, la vedere, afaceri care nu-i merg grozav.

Atunci, "Evenimentul zilei" a dezvăluit că o firmă în care era asociată septuagnara mamă a lui Bogdan Chirieac, Doina Chirieac, a încheiat mai multe contracte cu statul, în valoare de câteva milioane de euro. În timp ce firma semna contractul pentru a intermedia vânzarea de produse Motorola, Bogdan Chirieac făcea ce ştia el mai bine: se folosea de poziţia lui de jurnalist la "Gândul" pentru a face lobby produselor pentru care avea să încaseze o sumă uriaşă. După ce aceste informaţii au devenit publice, Chirieac şi-a retras mama din afacere şi a vândut, aşa zice el, afacerea unui off-shore din Elveţia. Dacă în 2007, anul în care a semnat contractele cu statul, profitul companiei era de circa 1,6 milioane de euro, împărţit la trei asociaţi, un an mai târziu acesta scădea dramatic la numai 56.000 de euro.

Acum, la trei ani distanţă de la această poveste, Bogdan Chirieac mai este asociat în trei firme: Media Consult SRL (înfiinţată în 1994), 3A Unic Business SRL (înfiinţată în 2007) şi Press Media Electronic (înfiinţată anul acesta). Potrivit Ministerului Finanţelor, Media Consult SRL, care are ca obiect de activitate "cumpărarea ­şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii", a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,1 milioane de lei, datorii totale de 2,9 milioane de lei şi un profit de 396.000 de lei. 3A Unic Business SRL, firmă care are acelaşi obiect de activitate ca şi Media Consult SRL, a avut anul trecut o cifră de afaceri, potrivit Ministerului Finanţelor, datorii totale de 5,2 milioane de lei şi pierderi de 1,4 milioane de lei. Având la îndemână aceste date, nu înseamnă că Bogdan Chirieac nu a avut o sumă cuprinsă între 500.000 şi un milion de euro să-l împrumute pe SOV. Dar de unde a avut-o în condiţiile în care afacerile nu-i merg strălucit?

Descoperă Bucureştiul. Azi, Muzeul Satului











Chirieac, finanţatorul lui SOV în vremuri de criză

Bogdan Chirieac poate să le ia oricând locul avocaţilor lui Sorin Ovidiu Vîntu şi în faţa instanţei dacă prestaţia sa ar fi la fel de plină de patos ca cea avută ieri la Realitatea TV. După ce două zile acesta a trecut prin toate registrele posibile ale arestării lui Vîntu, de la comanda politică primită de Parchetul General de la Cotroceni până la distragerea atenţiei opiniei publice de la adevăratele probleme ale patriei, Bogdan Chirieac şi-a îmbunătăţit consistent unghiul abordării, cu o declaraţie halucinantă: "Văzând imaginile tulburatoare ale invaziei (din timpul percheziţiei de la casa lui SOV - n.m.) mă pot gândi pentru prima dată că se vrea eliminarea fizică a lui Sorin Ovidiu Vîntu".

Astăzi am înţeles şi motivele lui Chirieac de a-l apăra în faţa naţiunii pe Vîntu mai abitir ca orice echipă de avocaţi. Omul are de recuperat nişte bani de la mogul, iar cu cât mogulul stă mai mult după gratii, cu atât îi va fi mai greu să şi-i recupereze - bănuiesc că în aceşti termeni îşi face calculele Chirieac. Potrivit celor de la Cancan, Chirieac l-ar fi împrumutat pe SOV cu o sumă cuprinsă între 500.000 şi un milion de euro. "Nu i-am dat bani lui Sorin Ovidiu Vîntu, ci trustului Realitatea-Caţavencu. Este vorba despre o sumă confidenţială, prevăzută într-un contract confidenţial, cunoscut doar de mine şi domnul Vîntu. Perioada de restituire a banilor nu a expirat, nu este nicio problemă", a declarat Chirieac pentru Cancan.

Odată cu apartiţia acestei informaţii găsesc şi explicaţia pentru care interdicţia de a mai apărea la RTV a lui Bogdan Chirieac şi Sorin Roşca Stănescu, după scandalul şantajului la preşedintele Agenţiei Naţionale de Intergritate, Cătălin Macovei, a durat doar câteva ore, deşi ea fusese anunţată pompos, sub forma unui manifest închinat jurnalismului onest. Dacă vreţi să vă amintiţi despre ce era vorba, detaliile sunt aici. Ba dacă stau şi mă gândesc bine, după acel incident puţine au fost zilele în are Bogdan Chirieac a lipsit de pe sticla RTV. Probabil în asta s-a calculat dobânda la respectivul împrumut.

vineri, 10 septembrie 2010

SOV vrea să fim prieteni pe Facebook

'Timabile, îmi pare rău, da' nu-ţi accept prietenia. :)

De ce a fugit Nicolae Popa din ţară în viziunea lui Vântu: "Nu a vrut să fie victima unor jocuri de interese" - interviu din 2006

Despre influenţa, abilitatatea şi maleficitatea lui Sorin Ovidiu Vîntu s-a scris mult în ultimii zece ani. La fel, şi despre superioritatea sa, expresie a unui orgoliu nemăsurat. În mai 2006, pe vremea când lucram la "Evenimentul zilei", i-am luat un interviului Sorin Ovidiu Vîntu în care l-am întrebat despre anchete, afaceri, politică şi presă, interviu din care emană şi influenţa, şi abilitatatea, şi maleficitatea şi superioritatea mogulului. Senzaţia pe care mi-au lăsat-o atunci răspunsurile sale? Că omul credea că nu poate fi atins de nimic. O primă parte a interviului, în care îl întrebam despre relaţia tensionată pe care deja o avea cu Traian Băsescu, am postat-o ieri pe blog, şi poate fi citită aici.

Despre Fondul Naţional de Investiţii
EVZ: Domnule Vîntu, Ioana Maria Vlas vă consideră răspunzător moral pentru prăbuşirea FNI!
Sorin Ovidiu Vîntu: Când aţi aflat lucrul ăsta?

E.Ş.: Acum trei ani, când a revenit în ţară, iar de atunci repetă acest lucru încontinuu.
S.O.V.: În urma venirii Domiei Sale în ţară, fiecare afirmaţie a Domniei Sale a făcut obiectul a zeci de verificări. Nicio afirmaţie a doamnei nu s-a verificat.

E.Ş.: Ioana Maria Vlas nu s-a referit numai la fapte, ci şi la culpa morală.
S.O.V.: Culpa morală că fac afaceri în România, domnişoară? Că am făcut afaceri în România? Care culpă morală?

E.Ş.: Culpa morală a prăbuşirii unui fond, pe care l-aţi creat şi care până la un moment dat v-a aparţinut.
S.O.V.: Şi vândut cu trei ani înainte de prăbuşirea lui. Care-i culpă morală? În urma cercetărilor făcute timp de cinci ani de armate de procurori şi poliţişti nu mi s-a putut reţine în sarcină absolut nimic. Nici moral şi nici penal. Afirmaţiile unora şi ale altora...Asta e treaba lor.

E.Ş.: Se împlinesc şase ani la prăbuşirea FNI şi aţi reuşit să scăpaţi de acuzaţiiile aduse...
S.O.V.: Am reuşit să îmi dovedesc nevinovăţia. Nu să scap de acuzaţii, ci să-mi dovedesc nevinovăţia. Am rămas aici, nu am fugit precum alţii din ţară. Am luptat împotriva unor desfăşurări incredibile de forţe şi am reuşit să dovedesc că nu sunt vinovat.

E.Ş.: Să înţeleg că nu vă simţiţi vinovat cu nimic?
S.O.V.: Capitalismul din România se construieşte cu capitalişti, domnişoară. Nu poţi avea o societate capitalistă fără capitalişti. Important este în ceea ce-i priveşte pe aceştia respectarea legii. Iar moralitatea lor se reflectă în succesul în afaceri. Acestea sunt unităţi de măsură pentru lumea afacerilor. În momentul în care începi să emiţi judecăţi de valoare sentimentale în privinţa respectării legii rişti ca părerile unor dobitoci să devină argumente.

E.Ş.: Indiferent de întrebările care vi se pun aveţi răspunsuri liniare. Lucrurile pe care le declaraţi acum, şi abia am început interviul, le-am mai auzit sau le-am mai citit în aproape toate interviurile pe care le-aţi dat.
S.O.V.: Şi care ar fi genul de răspuns care v-ar satisface?

Despre Nicolae Popa

E.Ş.: De exemplu, spuneaţi despre dvs.. că nu aţi fugit din ţară. Şi lucrul acesta l-aţi spus de multe ori, însă partenerul dvs.. de afaceri, Nicolae Popa, a făcut-o! Ce ziceţi de asta?
S.O.V.: Perfect corect. Nu a vrut să fie victima unor jocuri de interese.

E.Ş.: Ştiţi unde se află domnul Nicolae Popa?
S.O.V.: Nu, domnişioară. Habar n-am.

E.Ş.: Când aţi vorbit ultima dată cu el?
S.O.V.: Au trecut atât de mulţi ani încât nici nu mai ţin minte.

E.Ş.: Numele domnului Popa se afla pe nişte documente, al dumneavostră...
S.O.V.: Numele domnului Popa nu apărea pe nici un document. Astea sunt invenţii făcute de doi gazetari. Între timp au fost daţi afară. Nu i-am dat eu, i-a dat patronatul firmei unde lucrau. Domnul Nicolae Popa este la fel de nevinovat ca şi mine.

E.Ş.: Atunci de ce a fugit şi de ce se ascunde?
S.O.V.: Păi nu vedeţi că l-au condamnat la 24 de ani de închisoare pentru a face placere presei?

E.Ş.: Adică toate condamnările din dosarul FNI s-au dat pentru a se face presei pe plac?
S.O.V.: Da, cred că anumiţi judecători sunt profesional atât de slabi încât nu au curajul şi nici ştiinţa să ia o decizie corectă.

E.Ş.: Şi credeţi că o fac doar pentru plăcerea presei!
S.O.V.: Da, absolut! Pentru că nu au argumente profesionale să strălucească şi atunci vor să intre astfel în relaţii bune cu presa, dând nişte verdicte absolut idioate. Este opinia mea. Eu nu am încredere în justiţia română absolut deloc. Sunt unii judecători buni, unii proşti, unii care au tăria opiniilor lor, cunoscând meserie, iar alţii, care nu ştiu meserie, nu au altă orientare decât articolele din ziare. Depinde unde ai norocul să cazi. Cazi la un profesionist sau la un dobitoc.

E.Ş.: Şi dumneavostră unde aţi nimerit în condiţiile în care toate verdictele v-au fost favorabile şi mai aveţi un singur dosar, cel al BID?
S.O.V.: Jumate- jumate. În acest dosar e un tânăr judecător care habar n-are ce-i cu el, vai de capul lui, căruia îi e frică să dea o decizie corectă. Acum tergiversează cazul. Ştiţi care este acuza care mi se aduce? Că banii cu care am deschis Banca de Investiţii şi Dezvoltare sunt bani împrumutaţi de la Nicolae Popa şi că nu sunt ai mei. Acuza este că eu am folosit banii, luând un credit intern de la domnul Nicolae Popa, când toată lumea ştia că ăia sunt banii mei. Domnul Popa mi-a fost salariat şi prieten. Şi îmi este prieten. Spun că judecătorul nu are curajul să dea o decizie corectă în acest caz şi tergiversează cazul.

E.Ş.: Tergiversarea vă ajută, pentru că în curând se prescrie fapta de care sunteţi acuzat.
S.O.V.: Nu fapta mă interesează pentru că nu am comis nici o faptă. Mă interesează să demonstrez că nu am comis nici o faptă.

E.Ş.: Culpa morală dispare automat cu câştigarea proceselor?
S.O.V.: Culpa morală indusă de cine, domnişoară? Cine are calitatea şi capacitatea să îmi inducă mie o culpă morală? Dumneavostră? Colegii dumneavostră? Culpă morală indusă de cine? Cine vă dă dreptul, de unde aveţi autoritatea să decideţi dvs.. cine este sau nu culpabil moral? De ce umblăm cu generalităţi şi ambiguităţi? În baza căror atribute? A căror atribuţiuni? Culpă morală că ce?

E.Ş.: Există mai mulţi foşti investitori la FNI care arată spre dumneavostră?
S.O.V.: Care au fost direcţionaţi către mine, domnişoară. Şi chiar de unele instituţii ale statului care aveau tot interesul să-şi degajeze răspunderea din această mare escrocherie. Citiţi raportul parlamentului României din anul 2000. Parlamentului României a făcut o comisie de anchetă care a stabilit clar, din punct de vedere moral, nu penal, vinovăţiile. Veţi vedea cine a avut interes să se ascundă în spatele meu.

E.Ş.: Cine a avut acest interes?
S.O.V.: Citiţi acel raport.

E.Ş.: De ce nu o spuneţi dvs..?
S.O.V.: Nu îmi mai amintesc. A fost un raport foarte lung. Instituţiile statului au fost nominalizate de Parlamentul României în anul 2000.

Despre afaceri şi Octavian Ţurcan
E.Ş.: Ce alte afaceri mai aveţi la ora aceasta în România, în afară de cele din zona media?
S.O.V.: În ciuda alegaţiilor dvs., atât. Pentru moment. S-ar putea să mă decid, dacă intrăm în Uniunea Europeană, să mai reinvestesc nişte bani în România. Acum, doar în media.

E.Ş.: Totuşi, din documentarea pe care am făcut-o până acum, reiese altceva.
S.O.V.: Din documentarea pe care aţi făcut-o până acum, dvs.. aţi tras o anumită concluzie.

E.Ş.: Am tras această concluzie că aţi avut în toată această perioadă afaceri de succes, derulate prin cel puţin două firme: Imobiliar Network 2002 şi Grupul Gelosor SA. Acţiunile din ambele firme deţinute de dvs. au fost vândute în 2002, când făceaţi vizite dese la Parchet, către două off-shoruri din Cipru. În cazul Grupul Gelsor e vorba de Stonecome Ltd, firmă care a deţinut Radio Total până anul trecut, despre care se ştie că vă aparţine.
S.O.V.: Îmi pare rău, aveţi informaţii greşite. Într-adevăr, la o vreme, grupasem toate activităţile imobiliare pe o companie imobiliară care se chema Gelsor Network. Am grupat toate bunurile imobile active în această companie. Am vândut această companie unei companii din exterior, care se numeşte Stonecome Ltd.

E.Ş.: Dumneavostră aveţi mai multe off-shoru-ri.
S.O.V.: Evident că am. Am Blue Link Communicatzione.

E.Ş.: Acesta este singurul off-shore în care aţi recunoscut că sunteţi implicat. Mai există şi altele?
S.O.V.: Nu, domnişoară. Sau dacă există nu operează pe teritoriul României. Există, dar nu operează pe teritoriul României.

E.Ş.: Grupul Gelsor SA a fost vîndut tot în 2002 unui off-shore, Anwin Allinace Ltd.
S.O.V.: Nu am nici o legătură. Avocaţii s-au ocupat de asta.

E.Ş.: Cum se face că Sorin Ovidiu Freciu, partenerul dvs. şi angajatul dvs. de la Realitatea TV şi The Money Channel este în continuare administrator la Grupul Gelsor?
S.O.V.: Noul acţionar l-a plăcut. Eu am apelat la serviciile profesionale ale domnului Freciu pentru că îl cunosc demult, este un profesionist, un tip valoros. I-am mai oferit încă un job.

E.Ş.: Imobiliar Network 2002 şi Grupul Gelsor se află într-un top al firmelor străine cu capital social important care operează în România.
S.O.V.: Nu ştiu ce fac acţionarii firmelor. Poate că investesc. E treaba lor.

E.Ş.: În ce priveşte Comac şi Elbahold...
S.O.V.: La această întrebare am răspuns în nenumărate rânduri. Nu am nici un fel de tangenţă cu aceste companii. Tangenţe acţionariale. Nici o prezenţă în acţionariatul acestor companii. De-a lungul timpului au fost destule speculaţii în presă dat fiind faptul că unii dintre oamenii care au lucrat în trecut în unele companii ale mele se regăsesc acum în diverse structuri din aceste două firme. Asta a cauzat multe speculaţii. Aşa cum am mai declarat am lucrat cu foarte mulţi profesionişti care au fost căutaţi ca pâinea caldă pe piaţă după ce am desfiinţat grupul de firme Gelsor.

E.Ş.: O legătură între Comac şi dvs.. este Octavian Ţurcan care în momentul de faţă reprezintă în România acţionariatul străin al GM Invest şi Delta Asigurări.
S.O.V.: Nu cunosc afacerile pe care le face domnul Ţurcan, un important om de afaceri, de altfel, care ani în urmă a lucrat şi cu mine.

E.Ş.: O coincideţă în plus cu cele două companii. Delta Asigurări şi GM Invest au sediul în fosta centrala Băncii Române de Scont de pe bulevardul Unirii.
S.O.V.: În diverese alte clădiri care au aparţinut Grupului Gelsor se află companii care sunt departe de a fi asociate cu mine.

E.Ş.: De ce preferaţi paradisul fiscal din Cipru?
S.O.V.: Domnişoară, eu operez în general cam pe jumătate din suprafaţa globului pentru optimizări fiscale, prin paradisuri fiscale. Ele sunt instrumente de lucru fiscale care sunt folosite de multe corporaţii internaţionale. Nu văd de ce românilor le-ar fi refuzate aceste facilităţi.

E.Ş.: De ce preferaţi să lucraţi cu cetăţeni moldoveni?
S.O.V.: Dar eu nu lucrez cu cetăţeni moldoveni, domnişoară.

E.Ş.: Aţi lucrat cu cetăţeni moldoveni.
S.O.V.: Dacă vă referiţi la domnul Vitalie Dobândă el este singurul cu care lucrez împreună pentru compania Blue Link Communicatione. Domnia Sa nu este cetăţeni, ci cetăţean.

Despre presă
E.Ş.: Vă ajută televiziunea să obţineţi un anumit gen de notorietate pe care aţi fi putut să o obţineţi...
S.O.V.: Că să obţin? Notorietate? Dvs.. credeţi că eu mă plâng de notorietate?

E.Ş.: Mă refer la un alt gen de expunere. Una pozitivă.
S.O.V.: Dvs. aveţi impresia că după cinci ani de linşaj mediatic eu am nevoie de articole pozitive în presa română sau mă mai încântă un articol pozitiv sau mă mai supără un articol negativ? Sau o campanie negativă? Nu vreau să fiu hărţuit şi v-am rugat să-mi menajaţi intimitatea. Asta-i tot. Scrieţi ce vreţi, dar nu mă mai deranjaţi. Eu asta am spus. Şi nu mai faceţi presiuni la diferite instituţii ale statului ca să procedeze în conformitate cu dorinţele dvs..! Am spus nu să nu faceţi campanii? Faceţi ce doriţi. Nu citesc, în general, când sunt înjurat nu citesc. E un mod de a mă proteja intelectual.

E.Ş.: În acte, preţul postului Realitatea TV a fost de 4,5 milioane de lei vechi.
S.O.V.: O afacere bună.

E.Ş.: V-a căutat fiscul până acum pentru această afacere?
S.O.V.: Pe mine să mă caute fiscul? Pentru ce?

E.Ş.: Tocmai pentru acesată afacere la un preţ incredibil de mic.
S.O.V.: Şi de ce m-ar căuta fiscul? Sugeraţi-le, poate or să mă caute.

E.Ş.: Aţi mai făcut o afacere similară, cu o instituţie serioasă, Insomarul, care a fost vândut la fel, pe un preţ foarte mic, în jur de cinci milioane de lei. Aceeaşi reţetă.
S.O.V.: Ce treabă am eu cu Insomarul?

E.Ş.: În momentul vânzării institutul vă aparţinea.
S.O.V.: Este unul dintre cele mai respectabile institute. Am făcut un lucru excelent şi acolo. Unii dintre cei mai buni profesionişti din sociologia românească lucrează acolo. O echipă senzaţională.

E.Ş.: De ce presă şi de ce nu altceva?
S.O.V.: Domeniul presei este o excelentă oportunitate de afaceri în România în perioada următoare. Este strict o chestiune de business. Iar potenţialul de creştere financiară este fantastic.

E.Ş.: Extinderea din zona media face parte din strategia de a închide gura presei româneşti?
S.O.V.: Nu, nu am încercat niciodată acest lucru. Nu am încercat să închid gura presei ci să conving presa că s-a afla într-o eroare destul de mare până acum. Mă refer la acuzele care mi-au fost aduse, care în final s-au dovedit a fi nefondate.

E.Ş.: Ce reprezintă investiţia în media? Cheltuieli inerente pentru imaginea dvs.?
S.O.V.: Eu ca om de afaceri sunt într-o urioaşă bătălie pentru profit nu pentru imagine. Nu candidez la fotoliul Maicii Tereza.

E.Ş.: Au apărut voci care susţin că concentrarea unei importante părţi a presei în mâna dvs..reprezintă o problemă din cauza imaginii publice şifonate pe care o aveţi. Cum cometaţi acest lucru?
S.O.V.: A fost o vreme când nici patronul publicaţiei dvs.. nu avea o imagine prea fericită. Asta nu l-a împiedicat să facă un trust de presă de succes.

E.Ş.: Care este viziunea dvs., sinceră, asupra presei în viitor?
S.O.V.: Este tendinţa internă şi internaţională ca presa să se profesionalizeze din ce în ce mai mult şi este din ce în ce mai mult o oportunitate de afaceri. Am constatat din ce în ce mai mult în ultima vreme că în presă sunt din ce în ce mai puţine conştiinţe de vânzare.

E.Ş.: Ce veţi face în ziua în care „Cotidianu” sau „Caţavencu” va publica prima anchetă despre dvs.?
Domnişoară, îmi place să cred că atât în „Cotidianul” cât şi în „Academia Caţavencu” sunt profesionişti atât de buni încât nu vor mai face greşelile pe care le-au făcut alţi confraţi de-ai lor de-a lungul timpului.

E.Ş.: La ce vă referiţi aici?
S.O.V.: La doza de eroare în care nişte confraţi de-ai lor au fost ani de zile nu cred că-i mai caracterizează şi pe ei.

E.Ş.: La ce fel de eroare vă referiţi?
S.O.V.: Toate acuzele care au fost puse ope seama mea s-au dovedit în final, în faţa justiţiei, neîntemeiate. Asta înseamnă eroare.

E.Ş.: Din acest răspuns se înţelege că nu vă aşteptaţi să vedeţi vreo anchetă despre dvs.. în aceste publicaţii.
S.O.V.: Numai în măsura în care acea anchetă poate să îmi aducă un profit suplimentar.

Despre Dan Voiculescu
E.Ş.: Potrivit informaţiilor apărute în presă, şi domnul Dan Voiculescu este interesat de fondurile private de pensii. Vă călcaţi din nou pe afaceri.
S.O.V.: Habar n-am de ce este interesat domnul Voiculescu. Eu nu sunt în competiţie cu Dan Voiculescu. El are felia Domniei Sale, eu am felia mea. Singurul punct comun în care există concurenţă este cel din media, iar pe media e vorba de o nişă foarte îngustă. Canalele de ştiri, unde e o concurenţă corectă. Antena 3 nu şi-a permis să mă atace până acum, nu a vorbit urât de mine, nu a insinuat nici o porcărie la adresa mea, a lucrat extrem de corect.

E.Ş.: La un moment dat eraţi în relaţii bune cu domnul Dan Voiculescu. De ce a apărut această fisură?
S.O.V.: Au fost nişte mici ieşiri verbale de o parte şi de alta, dar au trecut. Starea de tensiune, presiunea faptului că domnul Voiculescu este la guvernare. Înţeleg cât de greu îi este Domniei Sale. Trebuie să suporte povara guvernării.

E.Ş.: Mai aveţi aceleaşi sentimente gingaşe pentru Domnia Sa?
S.O.V.: Întotdeauna.

Despre onorabilitate
E.Ş.: Vă consideraţi o persoană onorabilă?
S.O.V.: Una dintre cele mai onorabile persoane din România. Aşa mă consider şi am un echilibru desăvârşit din acest punct de vedere. Nu am greşit faţă de nimeni începând cu 1990 şi până astăzi făţă de nimeni din România. Nu mi-am înşelat partenerii de afacei, nu am omorât, nu am violat. Da, sunt extrem de onorabil domnişoară. Asta mă şi susţine. Din asta izvorăşte şi orgoliul pe care îl am. Şi poate un mic cinism uneori.

E.Ş.: Dormiţi liniştit?
S.O.V.: În permanenţă domnişoară, în permaneţă, spre deosebire de mulţi dintre voi. Sunt convins că mulţi dintre voi sunt nemulţumiţi şi nefericiţi că sunt pe piaţa românească şi încercaţi să mă scoateţi. Inutil. Întotdeauna am făcut ce am vrut. Mă trag din Moldova. Dumneavostră ştiţi ce spunea Ştefan cel Mare? „Asta-i pohta ce-am pohtit.”

joi, 9 septembrie 2010

Vă e frică de preşedintele Băsescu, domnule Vîntu?

Acum aproape patru ani şi jumătate i-am luat un interviu lui Sorin Ovidiu Vîntu, publicat în "Evenimentul zilei" în mai 2006. Relaţiile tensionate dintre mogul şi preşedinte erau la începutul lor. L-am întrebat atunci pe Vîntu dacă îi este frică de Traian Băsescu. S-a gândit două minute înainte de a răspunde. Redau mai jos bucata din interviu în care am vorbit doar despre Traian Băsescu. Mâine o să reiau şi paragrafele în care se referă la Nicolae Popa şi la Octavian Ţurcan.

E.Ş.: Îl mai consideraţi infractor pe domnul Băsescu?
S.O.V.: Dar când vreodată am afirmat eu că domnul Băsescu este infractor?

E.Ş.: După ce preşedintele Băsescu i-a dat o replică tăioasă reporterului Dindirică de la Realitatea TV, dvs aţi declarat că l-aţi putea considera infractor pe preşedintele Băsescu.
S.O.V.: Că l-aş putea considera, dacă ar fi să ne luăm după afirmaţiile din presă. Erau informaţiile din presă după care s-a luat Domnia Sa.

E.Ş.: Pornind de la acele informaţii din presă, l-aţi mai putea considera infractor pe preşedintele Băsescu?
S.O.V.: Să ne înţelegem bine. Atât eu cât şi Domnia Sa am fost suspectaţi de diverse fapte. Eu am reuşit să îmi dovedesc nevinovăţia. Iar Domnia Sa, la rândul Domniei Sale a reuşit să-şi dovedesacă nevinovăţia. Mi se pare doar rodul unei tensiuni extreme să faci afirmaţii ca cele făcute.... Dacă vă amintiţi Domnia Sa a avut o ieşire şi înainte de alegeri, iar atunci am dat un comunicat la vremea aceea în care mi-am exprimat surprinderea că tovarăşul meu întru dosare penale face acele afirmaţii. Nu îl pot considera pe preşedintele României un infractor.

E.Ş.: Pe vremuri eraţi vizitat de zeci persoane dintre cele mai importante, inclusiv politicieni. Traian Băsescu v-a vizitat vreodată?
S.O.V.: Pe vremuri eram vizitat de tot felul de prieteni. Astăzi sunt vizitat de tot felul de prieteni. Domnul Băsescu nu s-a numărat niciodată printre prietenii mei. Din nefericire. Mi-ar fi plăcut să-i fiu prieten.

E.Ş.: Este un mesaj pe care i-l transmiteţi preşedintelui?
S.O.V.: Nu. Mi-ar fi plăcut să-i fiu prieten, dar nu-i sunt. Aş fi fost onorat să am un prieten preşedinte de ţară. Dar nu s-a întâmplat.

E.Ş.: Vă e frică de preşedintele Băsescu?
S.O.V.: (după 5 secunde) Iată o întrebare grea. Chiar e o întrebare grea. (după 17 secunde) Bună întrebare! (după 1 minut şi 23 de secunde) Dacă i-aş fi prieten mi-ar fi frică, dar ca adversar... Din întâmplare nu sunt nici adversar nici prieten cu el. Dar dacă mi-ar fi prieten mi-ar fi frică. Ca adversar, nu, dar nu îi sunt adversar.

E.Ş.: Mi-aţi dat acest acest răspuns gândindu-vă şi având în vedere experienţa altora sau anumite informaţii de la Sorin Roşca Stănescu, de exemplu, care i-a fost prieten preşedintelui Băsescu până anul trecut?
S.O.V.: Nu, nu la asta mă refer. Mă refer la faptul că .... Da, cred că şi la asta mă refer. Mai degrabă aş vrea să-i fiu adversar decât prieten.

E.Ş.: Îi sunteţi adversar în acest moment preşedintelui?
S.O.V.: Nici vorbă. În opinia mea, am mai declarat-o mi se pare, pe plan extern nu îmi este ruşine cu preşedintele Băsescu. Pe plan extern chiar face treabă bună. Pe plan intern, prea mult scandal, prea mult scandal. În business este nevoie de linişte.

marți, 7 septembrie 2010

De ce se fac unii deputaţi când se fac deputaţi. Azi, Silviu Prigoană

Silviu Prigoană nu are nevoie de nicio prezentare. Şi-a dobândit notorietatea alergând-o pe Bahmuţeanca prin casă cu pliciul, iar după ce a devenit suficient de cunoscut şi-a spus, probabil, "de ce nu m-aş face deputat"? Dar de ce un om de afaceri cu o avere considerabilă şi-ar lăsa firmele pe mâna unui administrator ca să intre în Parlament? Există mai multe variante de răspuns, evident: pentru binele semenilor, pentru a face viaţa mai bună pensionarilor şi sărmanilor, pentru a reforma clasa politică, pentru schimbarea societăţii sau pentru a face şi mai mulţi bani cu ajutorul politicii şi funcţiilor.

În ceea ce-l priveşte pe Silviu Prigoană, eu aş zice că ultima variantă este cea pe care a luat-o în considerare când a intrat în politică şi în Parlament. De ce zic asta? Păi să trecem în revistă, împreună, nişte demersuri făcute Prigoană (foto: Rompres) în calitatea lui de deputat, dobândită în noiembrie 2008, şi apoi fiecare trage propriile concluzii. La şapte luni după ce a intrat în Parlament, Silviu Prigoană a depus la Secretariatul Camerei Deputaţilor o iniţiativă legislativă cel puţin interesantă, de modificare a Legii nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.


În expunerea de motive a iniţiativei sale legislative, Prigoană spunea: "La elaborarea Legii nr.220/2008, pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie nu a fost luată în considerare o metodă recent apărută de producere a energiei electrice/termice, metoda gazeificării deşeurilor...".Aha, deci afaceristul Prigoană, cel care are afaceri cu gunoaie, propune o modificare legislativă care vizează gunoaiele din care el face bani şi care pusă în practică i-ar aduce şi mai mulţi bani? Cam da...

Numai că iniţiativa legislativă lui Prigoană nu a trecut de Camera Deputaţilor, fiind respinsă. Cum adică a fost respinsă, m-am întrebat când am văzut asta pe site-ul Camerei Deputaţilor. Ei bine, da, a fost respinsă. Şi am găsit şi motivul. Tot pe site-ul Camerei Deputaţilor. Mai ţineţi minte faptul că Prigoană şi-a dat demisia din PDL pe 1 iunie 2010? Două săptămâni mai târziu, proiectul lui de lege a fost respins de Comisia de industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, iar pe data de 23 iunie a fost respins de plenul Camerei. Cam greu când mişti în front, motiv pentru care ia ghiciţi voi ce a a anunţat azi domnul Prigoană. Da, aşa e, a anunţat că se întoarce în PDL. Ura! Trăiască afacerile cu gunoaie!

duminică, 5 septembrie 2010

The Stig

Ziceţi şi voi, fetelor, nu era păcat să nu ştim cine e The Stig? A, nu ştiţi cine e The Stig? Nenea ală cu cască de la "Top Gear"... Ce e "Top Gear"? Nevermind!

vineri, 3 septembrie 2010

Volksbank încearcă să-i cumpere pe liderii clienţilor revoltaţi şi pe avocaţii acestora?

Volksbank, aflată în faţa celei mai mari crize de imagine după ce un grup de peste 1.200 de clienţi a anunţat că va da banca în judecată din cauza unor clauze aplicate abuziv deşi au fost eliminate printr-o ordonanţă de urgenţă - OUG 50/2010 - , a adoptat o strategie ofensivă puternică. În cele mai importante cotidiene de astăzi, Volksbank a cumpărat spaţii publicitare ample, sub forma unor articole, în care explică felul în care va pune în aplicare OUG 50/2010 (transformând comisionul de risc în comision de administrare, şi nu eliminându-l, aşa cum spune OUG 50/2010). Pentru a se apăra de asaltul sutelor de clienţi nemulţumiţi din întreaga ţară, Volksbank a angajat două dintre cele mai redutabile case de avocatură din România: Boştină şi Asociaţii şi Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNKDP).

Pe forumul de discuţie al clienţilor păgubiţi a apărut în această dimineaţă un mesaj despre care se spune că a fost emis recent şi a circulat în interiorul Volksbank. Dacă acest mesaj este real, înseamnă că avocaţii caselor menţionate mai sus au început deja să lucreze la acest caz. Redau mai jos mesajul, aşa cum a apărut el pe forumul clienţilor Volkbank.

"1)Negocieri cu fiecare client în parte, pentru a-l scoate din grup, cu mici avantaje şi reduceri prin contracte preferenţiale. Mai ales liderii grupurilor.

2)Oferirea de avantaje şi onorarii mari în alte procese avocaţilor grupărilor, pentru a tergiversa sau diminua acţiunile împotriva băncii.

3)Oferirea de avantaje administratorilor de siteuri pentru a cenzura şi limita accesul celor care atacă banca prea energic. De asemenea, sprijinirea celor care postează defetist şi pesimist de natură să descurajeze acţiunile de grup împotriva băncilor.

4)Oferirea de publicitate ziarelor şi siteurilor, pentru a nu permite sau a limita comentariile defavorabile băncii."

Astăzi, şase reprezentanţi ai grupului de clienţi Volksbank şi avocatul lor se vor întâlni cu preşedintele Volksbank România şi cu alţi trei top manageri.

joi, 2 septembrie 2010

Intrusul Prigoană

Silviu Prigoană este acel domn deputat care pe data de 1 iunie şi-a dat demisia din PDL după ce Colegiul Director al partidului a adoptat o rezoluţie prin care se dorea o clarificare a situaţiei membrilor democrat-liberali care deţineau demnităţi publice şi care derulau afaceri cu statul, în sensul de a opta fie pentru afacerile cu statul, fie pentru funcţia deţinută. Propunerea a fost făcută la vremea respectivă de Elena Udrea. Deci, Silviu Prigoană nu mai este membru PDL de 2 luni şi o zi. Atunci ce a căutat Prigoană la şedinţa Colegiului Director al PDL în care s-a decis remanierea? Sau o fi venit în calitate de tată a lui Honorius?

Dezbatere la "botu' calului"

Antena 3 lansează cumva o nouă modă în dezbaterea de televiziune? O fi vreo extravaganţă din "colecţia" de toamnă a televiziunilor de ştiri sau la cum intrau şi ieşeau Paula şi Moise din cadru o fi vreo strategie de imprimare a dinamismului cu microfonul în mână?


Hai sus!

Peste 1.200 de persoane care se simt nedreptăţite de Volksbank s-au înscris de câteva zile pe un grup de discuţii Yahoo, loc unde pun la cale un proces colectiv naţional împotriva băncii austriece. Nemulţumirea lor majoră se concentrează în jurul comisionului de risc pe care banca îl aplică fiecărui client în parte, comision care ar trebui eliminat în urma apariţiei OUG 50/2010. Acest comision poate ajuge, în funcţie de moneda în care este făcut creditul şi de valoarea acestuia, şi la câteva zeci sau sute de euro, CHF sau RON.

Paralel cu demersul clienţilor Volksbank, şi alţi clienţi nemulţumiţi de bănci - BCR, Raiffeisen, Banca Transilvania, Banc Post -, s-au constituit în grupuri asemănătoare. Însă, de departe, clienţii Volksbank sunt cei mai mulţi pentru că banca a fost cea care a acordat şi cele mai multe credite ipotecare în perioada de boom imobiliar. Dincolo de scopul comun care-i uneşte, clienţii Volksbank par a se coaliza într-o mişcare socială insolită, care are şi un slogan, "Hai sus!".

În plus, se pare că au destul de mari şase să schimbe ceva, chiar să forţeze mâna BNR şi a Asociaţiei Române a Băncilor să intervină în acest litigiu. Iar ceea ce-i ajută este numărul mare al celor coalizaţi. "Când o bancă este dată în judecată de mii de oameni, reputaţia ei are în mod evident de suferit iar pierderile generate de lipsa de încredere pot fi fatale”, au mărturisit pentru HotNews.ro surse din BNR.

miercuri, 1 septembrie 2010