marți, 27 aprilie 2010

Şi cealaltă bucată a articolului din Jurnalul Naţional este plagiată

Sperând să scape de o eventuală plângere penală sau de un proces civil, Jurnalul Naţional a publicat o precizare de vreo 400 de semne în ediţia de print de ieri, cam tot atât de mare ca număr de semne cât recomandă Clubul Român de Presă să fie un pasaj citat din textul altcuiva. Precizarea lor, de care am scris aici, nu a fost pusă şi pe pagina lor de internet.

Felul în care este scrisă precizarea denotă cel puţin rea-credinţă. Se zice că: „...autorul (pseudonimul Gabi Golea - n.m.) nu a precizat sursa informaţiilor referitoare la firmele şi partenerii de afaceri ai lui Gabriel Oprea de-a lungul timpului, informaţii pe care le-a preluat de pe blogul ziaristei Emilia Şercan. Prezentăm scuze pentru această eroare".

Nu domnilor de la Jurnalul Naţional, pseudonimul Gabi Golea nu a preluat de pe blogul meu nişte informaţii, ci a furat toată ancheta, cuvânt cu cuvânt, mai puţin introducerea, şi finalul în care dădeam linkuri către anchetele despre afacerile celorlalţi miniştri din guvernul Boc IV.

Şi acum, haideţi să facem noi dezvăluiri interesante şi despre restul anchetei care nu a fost scrisă de mâna pseudonimului Gabi Golea, ci a fost furată tot de pe internet, de data asta nu de pe un blog, ci de pe site-ul http://www.agentia.org. Iar faţă de ei nu v-aţi cerut scuze! Compilaţia cu titlul „Oprea, ministrul Apărării Intereselor Personale”, începe cu un mic intro ce îi aparţine celui care cu trudă a răscolit net-ul pentru a produce nişte dezvăluiri împotriva aliatului lui Traian Băsescu, duşmanul de moarte al unei mari părţi a şefilor din trustul Intact.

Compilaţia, căci asta se dovedeşte a fi respectivul articol, începe cu un citat consistent din Dan Mihalache, pe care nu l-a sunat cineva de la Jurnalul Naţional pentru a-l întreba ce crede despre Gabriel Oprea. Pseudonimul Gabi Golea a luat un fragment dintr-o postare pusă de Mihalache pe blogul său personal în data de 24 octombrie 2009. Urmează un paragraf ce îmi aparţine, după care este intercalat un fragment din articolul „Gabriel Oprea: “Am achiziţionat doar o parte din imobilele şi terenurile dorite”, publicat de www.agentia.org în data de 9 noiembrie 2009, sub semnăturile lui Mihnea Talau şi Ion Teleanu. Restul conţine bucăţi consistente din ancheta mea, iar finalul le aparţine lui Talau şu Teleanu.

Cifrele cred că vorbesc cel mai bine în acest caz. Întreg articolul din Jurnalul National, varianta de pe net, are 9.641 semne. Din acest întreg, 4.313 semne au fost preluate din ancheta mea, adică 44,7%. Citatul din Dan Mihalache are 888, deci 9,2%. Bucata de text luată de pe site-ul www.agentia.org are 3.264 semne şi reprezintă 33,8%. Măreaţa contribuţie a pseudonimului Gabi Golea la articolul pus vinerea trecută pe prima pagină de Jurnalului Naţional, la care am socotit şi titlul şi intertitlurile, este de ............1.174 semne, ceea ce reprezintă 12,3%, adiacă puţin mai mult de o zecime!

Jurnalul Naţional cică şi-a cerut scuze

Acum vreo oră am ajuns la un chioşc de ziare şi am cumpărat Jurnalul Naţional de ieri pentru a vedea dacă ziarul a făcut vreo referire la plagiatul din ziarul de vineri. Spre surpinderea mea, am găsit în pagina opt următoarea precizare: "Dintr-o regretabilă eroare, în articolul intitulat "Gabriel Oprea, ministrul Apărării Intereselor Personale", apărut în ediţia de vineri, 23 aprilie, autorul nu a precizat sursa informaţiilor referitoare la firmele şi partenerii de afaceri ai lui Gabriel Oprea de-a lungul timpului, informaţii pe care le-a preluat de pe blogul ziaristei Emilia Şercan. Prezentăm scuze pentru această eroare".

Prin această precizare, Jurnalul Naţional recunoaşte furtul anchetei mele, ceea ce va uşura foarte mult procesul pe care îl voi intenta publicaţiei, un proces civil, aşa cum am decis azi cu avocatul care mă va reprezenta. Deşi au recunoscut plagiatul, articolul este încă bine mersi pe site-ul lor.

Precizarea arată în continuare reaua-credinţă a şefilor de la Jurnalul Naţional. Ce vreau să spun cu asta? Şi cealaltă jumătate a articolului din Jurnalul Naţional este plagiată, fiind luată de pe un site care a publicat-o anul trecut în luna noiembrie. Staţi pe aproape pentru a afla despre ce site este vorba şi cât de mică este contribuţia Jurnalului Naţional la articolul care a fost, insist pe acest aspect, deschidere de ziar în ziua de vineri, 23 aprilie. Cum ceilalţi ziarişti furaţi nu au luat poziţie publică, şefii de la Jurnalul Naţional nu s-au obosit să le ceară şi lor scuze.

luni, 26 aprilie 2010

Cum s-a propagat norul radioactiv de la Cernobîl peste România în 1986



Astăzi se împlinesc 24 de ani de la explozia de la Cernobîl. În filmul video se vede evoluţia norului radioactiv produs după explozia centralei atomo-electrice şi felul în care se împrăştie peste întreaga Europă, şi peste România, dar şi zilele în care intensitatea sa a fost maximă asupra teritoriului ţării noastre. Se vede cum la noi a ajuns pe data de 1 mai. Îmi amintesc că în acea perioadă am mers în câteva zile la cules muguri de brad cu şcoala, pentru că regimul comunist de la Bucureşti nu a informat populaţia în timp util despre explozie şi mai ales despre riscuri şi posibile consecinţe.

Norul radioactiv a fost înregistrat de Institut de Radioprotection et de Sûreté Nucléaire (IRSN), din Franta, în perioada 26 aprilie - 9 mai 1986. Filmuleţul l-am obţinut acum doi ani şi l-am prezentat în exclusivitate la Realitatea TV.

Cine-i hoţul?

Nu, nu este un concurs cu premii pe care îl lansez, ci este întrebarea firească pe care mi-am pus-o încă de vineri, atunci când am constatat că plagiatul celor de la Jurnalul Naţional a fost semnat cu "pseudonimul lor de serviciu", Gabi Golea.

Dincolo de cine este autorul plagiatului, faptul că el este acoperit de toţi şefii lui mi se pare mult mai grav decât plagiatul în sine. În aceste condiţii, autorul plagiatului se dovedeşte a fi unul colectiv, format din autorul propriu-zis, şeful de secţie, redactorul-şef şi directorul ziarului. Asta nu înseamnă că nu este relevant cine este cel care a călcat în picioare deontologia profesională, care a propus articolul sau poate a executat o comandă a unui şef.

Din câte am aflat, articolul a fost propus de secţia "Politic - Eveniment" a Jurnalului Naţional, care este gestionată de Gabriela Antoniu, cea care ocupă şi funcţia de redactor-şef adjunct, dar şi pe cea de şef la "Politic - Eveniment". Am aflat că articolul fusese anunţat în şedinţă cu câteva zile înainte în şedinţa de sumar, însă a fost amânat.

Gabriela Antoniu, cea care a fost pusă ieri de mai marii de la Jurnalul Naţional să mă sune, şi care îmi spunea că sursa anchetei a fost tăiată la editare dintr-o "regretabilă eroare", are în subordinea ei 9 ziarişti (asta reiese din căsuţa redacţională). Motiv pentru care vă provoc pe toţi cei interesaţi să avem o presă onestă: dacă aveţi informaţii despre cine a comis-o, cine este făptaşul, haideţi să îl dăm în fapt. Propun asta pentru că este nedrept ca o astfel de întâmplare să arunce o umbră asupra întregii bresle.

Cât despre "regretabila eroare", eu nu pot să cred că s-a întâmplat asta pentru următorul motiv: în urmă cu câţiva ani, Clubul Român de Presă a reglementat procedura citării în presa scrisă, şi anume preluarea unui paragraf de circa 500 de semne, cu citarea sursei şi a autorului. Iar o astfel de reglementare ar trebui să fie cunoscută de orice editor sau şef de secţie a unui ziar. Ei bine, ei nu au luat circa 500 de semne, ci 4.313 semne din cele 5.005 semne pe care le conţinea ancheta mea.

duminică, 25 aprilie 2010

Vă place plagiatul, domnule Ciutacu?

Vreau să le mulţumesc celor care au preluat povestea plagiatului ruşinos comis de Jurnalul Naţional, în special redacţiei Hotnews.ro, ziarului Adevărul şi lui Zoso. În egală măsură vreau să le mulţumesc celor care m-au sunat sau mi-au scris pentru a-mi transmite susţinerea lor, morală, evident.

Dacă mai aveam vreo îndoială, cât de mică, despre calitatea morală a lui Victor Ciutacu, unul din cei patru redactori-şefi ai Jurnalului Naţional, aceasta mi-a fost spulberată total. Ziarul Adevărul, care preia subiectul, l-a sunat pe Victor Ciutacu pentru a-i cere un punct de vedere despre plagiatul pus vineri pe prima pagină a ziarului. Iar Ciutacu spune, atenţie, că nu ştie nimic!!!! "Contactat de „Adevărul", Victor Ciutacu a declarat că nu ştie nimic despre acest caz", scrie ziarul. Asta în condiţiile în care l-am sunat încă de vineri, la ora 18,02. Ciutacu, care s-a arătat de-a dreptul oripilat la telefon, mi-a spus "este oribil ce-mi spui, dacă aşa stau lucrurile". Aproape am crezut în acel moment că ani de zile am trăit într-o mare eroare în legătură cu omul, având o falsă impresie, el fiind în realitate un mare deontolog.

Mi-a cerut să-i trimit link-ul către articolul meu pe adresa de e-mail victor.ciutacu@gmail.com, lucru pe care l-am şi făcut la ora 18,13 minute.

Mi-a spus că mă sună după ce se pune la curent şi după ce "vorbesc şi eu cu ai mei ca să mă lămuresc despre ce este vorba". Nu m-a sunat nici vineri seară, nici sâmbătă, nici duminică până la prânz, motiv pentru care, la 13,07 minute (când şedinţa de sumar de dimineaţă este încheiată în orice redacţie), l-am sunat pe Marius Tucă. Iar azi, cu un tupeu de neînchipuit, Ciutacu declară în Adevărul că nu are habar de furtul pus pe prima pagină în ziarul de vineri.

Mi se pare absolut INCREDIBILĂ făţărnicia şi laşitatea omului! Şi dacă tot spunea că nu ştia de caz până să fi fost sunat de cei de la Adevărul, Victor Ciutacu, sau de ce nu, Tucă, cel care ştia de la prânz de poveste, nu au luat o minimă măsură: să retragă articolul de pe site. Cum nu au făcut-o, mai multe persoane au postat comentarii la respectivul articol în care scriu despre faptul că reprezintă un furt.

De ce am ales să fac publice toate aceste lucruri? Este foarte important pentru cei care practică în presă furtul de articole sau de informaţii de pe bloguri şi site-uri să înţeleagă că blogurile, paginile personale ale unor ziarişti şi site-urile nu sunt un fel de youtube de pe care poţi lua orice, gratis, fără să ceri permisiunea sau fără să citezi. Nu sunt singurul ziarist căruia i-au fost furate articole de pe blog. Însă cazul de faţă este poate cel mai flagrant furt de proprietate intelectuală comis în presa ultimilor ani, în condiţiile în care vorbim despre o anchetă, un text de autor.

Şi nu vreau să închei această postare fără să amintesc faptul că Jurnalul Naţional este iniţiatorul Mişcării de Rezistenţă. Ia uitaţi câteva mici pasaje din Invitaţia la rezistenţă semnată Marius Tucă:

"Dragi cititori,
Acum patru ani am decis că nu trebuie să fim indiferenţi. Am închis ochii pur şi simplu şi am căutat să uităm toate cutumele, prejudecăţile, clişeele şi modelele. Am uitat să facem presă după televizor şi după agenţiile de ştiri, iar agenda noastră zilnică nu mai e făcută de politicieni sau de faptul divers. Am renunţat să mai căutăm haotic întâmplări, să colecţionăm ştiri, să le căutăm în coarne politicienilor sau vedetuţelor vremelnice....

Astfel am ajuns ca din aproape în aproape să facem lucruri care nu sunt neapărat apanajul ziariştilor. Iar Jurnalul Naţional devine, azi mai mult ca ieri şi mâine mai mult ca azi, promotorul modelelor culturale. Şi făcător de cultură, la urma urmei, dacă "a face" este totuna cu "a descoperi" şi "a împărtăşi", spre desfătarea şi instruirea publicului, produse spirituale care altfel ar fi rămas ascunse în întunericul timpului....

În calitate de susţinator şi promotor al adevăratelor valori, vă invităm să faceţi parte din mişcarea de rezistenţă a Jurnalului Naţional, într-o încercare onestă, chiar disperată de a readuce în România bunul simţ, moralitatea, educaţia, corectitudinea şi excelenţa. Până nu e prea târziu".
Fără comentarii!

Un plagiat perfect, marca Jurnalul Naţional

În data de 23 aprilie 2010 cotidianul Jurnalul Naţional a plagiat o anchetă pe care am postat-o pe blogul meu în data de 22 februarie 2010. Sub titlul „Oprea, ministrul Apărării Intereselor Personale”, cotidianul Jurnalul Naţional a plagiat ancheta mea, publicată sub titlul „Gabriel Oprea, afaceri cu fraţii Creştin şi Dorin Cocoş – despre afacerile trecute şi prezente ale noilor miniştri”.


Plagiatul în acest caz este desăvârşit. Sub semnătura „pseudonimului lor de serviciu”, Gabi Golea, un nume inventat şi folosit de redacţia Jurnalul Naţional de ani de zile atunci când nu vrea să-şi asume prin identitatea unui ziarist anumite articole, cotidianul a publicat ca deschidere de ziar un text din care jumătate este copiat cuvânt cu cuvânt, inclusiv ghilimelele şi parantezele, după ancheta mea referitoare la afacerile derulate în trecut de ministrul Apărării, Gabriel Oprea. Ancheta mea a făcut parte dintr-o serie de investigaţii care vizau afacerile foste sau prezente ale miniştrilor din cabinetul Boc IV, serie inaugurată în data de 26 decembrie 2009.

Această întâmplare mă aduce în faţa celei mai ciudate situaţii pe care am trăit-o vreodată în cei 14 ani de când lucrez în presă. Dacă până acum mi s-a întâmplat ca un fost subordonat să publice două subiecte pe care eu personal le aveam în lucru după ce a plecat de la ziar, să nu fie citate anchetele mele, să mi se copieze fraze întregi într-un articol care ulterior a fost premiat de Clublul Român de Presă, să îmi fie preluate subiectele fără să fie citată sursa, vineri s-a petrecut cel mai mizerabil lucru cu putinţă care i se poate întâmpla unui ziarist.

Jurnalul Naţional este ziarul cu cei mai mulţi redactori-şefi din presa centrală şi, cu toate acestea, o astfel de „scăpare” a fost posibilă. Am plecat de la premisa de bună-credinţă a şefilor păcăliţi de un ziarist care a copiat ancheta altcuiva. Motiv pentru care am considerat că este normal să-i anunţ, iar ei, mai departe, să ia măsurile de bun-simţ într-un astfel de caz. Reacţiile şefilor de la Jurnalul Naţional, spun însă totul.

Vineri, l-am sunat pe Victor Ciutacu pentru a-i spune despre plagiatul făcut de ziarul pe care-l conduce din postura de redactor-şef. I-am spus că am şi anumite pretenţii: ca ziarul să retragă articolul de pe site, să-şi ceară scuze faţă de mine şi de cititorii lor şi pe site şi în ediţia de print, şi să ia anumite măsuri împotriva persoanei care a furat textul cu pricina. Când i-am spus lucrurile astea, Victor Ciutacu m-a întrebat dacă îl ameninţ. A rămas că mă sună după ce se uită peste cele două articole. Nu a făcut-o, iar articolul, în momentul în care scriu aceste rânduri, încă există pe site-ul lor.

Acum două ore l-am sunat pe Marius Tucă explicându-i şi lui situaţia. Îmi spune să îl sun luni. Îl întreb de ce luni, având în vedere că azi se lucrează la ziar. Îmi răspunde: ”Atunci nu mă mai sunaţi niciodată!”. Nu o să-l mai deranjez niciodată pe Marius Tucă, însă nu pot să nu mă gândesc că o anchetă furată a fost deschidere de ziar în cotidianul pe care îl conduce, a fost "articolul emblemă" al zilei de vineri, o zi în care orice ziar are vânzări mult mai mari pentru că ziarul este însoţit şi de ghidul TV. Iar dincolo de faptul că m-au furat pe mine şi-au minţit cititorii, zecile de mii, care au cumpărat vineri ziarul.

După nici o jumătate de oră m-a sunat Gabriela Antoniu, a cărei funcţie nu o ştiu, din păcate, şi care mi-a spus că: „Dintr-o regretabilă eroare, la editarea textului s-a tăiat sursa de unde a fost preluat”. I-am spus că, având în vedere că articolul este copy/paste după al meu, explicaţia asta nu ţine. Eu nu am mai văzut nicăieri în presa asta ca o anchetă, preluată integral, chiar dacă se citează undeva sursa, să fi fost publicată cuvânt cu cuvânt, sub semnătura altcuiva. În plus, despre ce editare mai vorbim aici? Ce editare a făcut cel care a luat decizia ca acel articol să intre în ziar? În tot cazul, Gabriela Antoniu m-a anunţat că mâine va apărea o precizare în Jurnalul Naţional că le-a scăpat sursa anchetei.

Cu toate precizările pe care le vor face, avem de-a face cu un furt de cea mai joasă speţă, motiv pentru care mâine dimineaţă voi sta de vorbă cu nişte avocaţi pentru a stabili ce am de făcut: plângere penală pentru furt intelectual, plângere la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor sau proces direct. Sau poate toate trei.

EXPLICAŢIE FOTO. Am pus textul celor de la JN într-un document word. Ce este însemnat cu roşu şi are aplicată peste ştampila PLAGIAT este ceea ce au luat din ancheta mea.

vineri, 23 aprilie 2010

Campania electorală la cutia poştală

Mai sunt câteva ore şi campania electorală din Colegiul 19 se termină. A fost o campanie pe care aproape nu am simţit-o şi care nu m-a interesat deloc din momentul în care PDL a anunţat că va fi reprezentat de Teo Trandafir. Campania, în raport cu mine - alegător din Colegiul 19 -, s-a redus la cutia poştală umplută de vreo câteva ori de tot felul de pliante ale celor două candidate şi la un telefon din partea unuia din cele două partide, care mă invita duminică la vot.

Înţeleg raţiunile pentru care cei de la PDL au ales-o pe Teo, însă nu pot fi de acord cu ele. Conştienţi că orice contracandidat va fi "ras" de guraliva Liliana Mincă şi de "buldozerul" Piedone, cei de la PDL au găsit soluţia unei persoane cu notorietate, care s-ar putea plia pe profilul alegătorului din Berceni. Pe mine însă nu m-au convins. Cu sufletul, fie el al lui Teo Trandafir, nu se face primăvară în parlament, nu se va reduce numărul de legi proaste votate, sau de interese personale promovate de politicieni, nu va scădea numărul de persoane nepotrivite ajunse în poziţii publice şi nu se vor schimba criteriile de selecţie care fac ca diverse specimene, care plătesc suma corectă, să fie puse de partid să candideze, iar algoritmul redistribuirii voturilor să îi facă parlamentari.

Duminică mă voi duce la vot, însă nu am decis dacă le voi vota pe amândouă sau pe niciuna.

joi, 22 aprilie 2010

Averea primarului din Ştefăneşti a ajuns la Parchet

Pe vremea când lucram la Realitatea TV şi când încă mai puteam să strecor câte o anchetă pe agenda extrem de ocupată şi bine conturată a postului, m-am ocupat de miza electorală de la Ştefăneşti (Ilfov), fiind în turul doi al campaniei de la localele din 2008. A fost, de altfel, prima ancheta de televiziune pe care am făcut-o eu de la cap la coadă. Am filmat o zi întreagă, vreo cinci ore şi ceva le-am pierdut în trafic, am scris şi montat noaptea.

Îmi amintesc că am plecat de acasă în acea dimineaţă pe la ora opt, la nouă având deja un interviu programat, şi m-am întors a doua zi dimineaţă, la 6,30. Era încă perioada de început a Departamentului de Investigaţii, când consideram că orice sacrificiu merită. Acum pot să spun cu mâna pe inimă că nu orice sacrificiu a meritat. Totuşi, în acest caz particular ancheta mea de numai câteva minute a meritat o întreagă zi de muncă, alături de o echipă de oameni minunaţi.

Ieri, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea în cazul primarului din Ştefăneşti, Anghel Rababoc, pentru fals în declaraţia de avere. "Agenţia s-a sesizat din oficiu (....) în urma publicării pe site-ul www.realitatea.net a articolului „Miza electorală de la Ştefăneşti depăşeşte 500 de milioane de euro, potrivit anchetei”, publicat în data de 05 iunie 2008, potrivit căruia domnul RABABOC ANGHEL, primarul comunei Ştefăneştii de Jos, a dobândit, împreună cu familia, o avere ce depăşeşte veniturile realizate", se spune în comunicatul emis ieri de ANI.

Puteţi să citiţi şi să vedeţi ancheta aici.

miercuri, 21 aprilie 2010

EXCLUSIV. Tatăl lui "Syda" mănâncă şi el o pâine de la stat

Petrom şi Eximbank. Prima, fostă „navă amiral” a economiei române - la care statul român deţine încă un pachet important de acţiuni. Cea de-a doua, o bancă deţinută în totalitate de statul român. Acum un an, după instalarea PDL la guvernare, în consiliile lor de administraţie a fost numit Gheorghe „Bebe” Ionescu, bunul prieten şi partener de afaceri şi de table al ministrului Economiei, Adriean Videanu, şi tatăl celebrului său fiu, „Syda”, iubitul Elenei Băsescu.

PROLOG

Martie 1998. Plină guvernare CDR, la care Partidul Democrat lua parte. Se înfiinţa compania de brokeraj Equity Invest SA. Doi dintre acţionarii firmei erau Adriean Videanu, deputat PD de Teleorman, şi Sida Ionescu, soţia lui Gheorghe „Bebe” Ionescu, director în FPS.
Noiembrie 1998. Compania Marmosim SA era cumpărată de la Fondul Proprietăţii de Stat de firma Titan Mar SA, patronată de soţii Adriean şi Mioriţa Videanu. Directorul Fondului Proprietăţii de Stat (FPS) care a înlesnit cumpărarea Marmosim de către Titan Mar SA era Gheorghe „Bebe” Ionescu, soţul Sidei Ionescu, partenera de afaceri a lui Adriean Videanu.
1999. Gheorghe „Bebe” Ionescu devine director executiv al FPS.

Contextul


Anii au trecut, iar afacerile lui Adriean Videanu au înflorit. Atât de mult, încât actualul ministru al Economiei a ajuns să figureze printre bogaţii României, averea lui fiind evaluată la 45 de milioane de euro. Firmele pe care familia Videanu şi-a ridicat imperiul financiar sunt Marmosim şi Titan Mar. Afacerile lui Adriean Videanu s-au împletit în acelaşi timp cu cariera sa politică. Din 2000, acesta a devenit vicepreşedinte al Partidului Democrat, în 2005 a fost numit vicepremier în guvernul Tăriceanu, funcţie pe care a ocupat-o câteva luni, până când a fost ales primar general al Capitalei. Din decembrie 2008, Videanu a fost numit ministru al Economiei în guvernul PDL + PSD şi menţinut în funcţie în 2009 în noul guvern PDL + UDMR.

Numirile

La scurt timp după ce a fost numit ministru al Economiei, adică în aprilie 2009, „Bebe” Ionescu a fost numit membru în Consiliul de Supraveghere al Petrom, ca reprezentant al Ministerului Economiei. Tatăl lui Bogdan „Syda” Ionescu, iubitul Elenei Băsescu, a mai fost membru în Consiliul de Administraţie al Petrom între anii 2006 şi 2007, în perioada în care Partidul Democrat era la guvernare alături de PNL în guvernul Tăriceanu, însă a fost retras în 2007, atunci când PD a ieşit de la guvernare. Tot în 2009, „Bebe” Ionescu a fost numit şi membru în Consiliul de Administraţie al Eximbank din partea AVAS.

Confirmările oficiale

Biroul de Presă al Petrom a confirmat faptul că Gheorghe Ionescu este membru în consiliul de Supraveghere, mandatul acestuia fiind pe o perioadă de patru ani. Surse din interiorul Petrom susţin că „Bebe” Ionescu încasează o indemnizaţie anuală de 20.000 de euro.
Oana Nuţă, director al Direcţiei de PR & Marketing al Eximbank, a trimis un punct de vedere sec al instituţiei referitor la faptul că Gheorghe Ionescu este membru în Consiliul de Administraţie al Eximbank: “Menţionăm că Eximbank SA este condusă de un Consiliu de Administraţie, numit de către Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor. Consiliul de Administraţie este format din şapte administratori dintre care trei administratori executivi şi patru administratori neexecutivi. Numirea şi revocarea administratorilor se face în conformitate cu dispoziţiile Legii 96/2000, ale legii 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (legea specială) şi cele conţinute în Statutul societăţii”.
Biroul de Presă al Ministerului Economiei a explicat sec motivele alegerii prietenului lui Adriean Videanu în C.A. al Petrom: „Domnul Gheorghe Ionescu a fost numit în Consiliul de Supraveghere al Petrom în baza experienţei pe care o are. Între anii 2006 şi 2007 domnul Gheorghe Ionescu a fost membru în Consiliul de Administraţie al Petrom, iar în anul 2009 a fost ales în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere Petrom în Adunarea Generală a Acţionarilor. Pentru mai multe detalii vă rugăm să vă adresaţi Biroului de Presa al Petrom”.
Consiliul de Administraţie este organismul care ia cele mai importante decizii care privesc respectiva companie: cele referitoate la investiţii, buget, încheierea de parteneriate, negociază contractul colectiv de muncă al salariaţilor etc.

După tată a urmat fiul

După ce l-a aranjat pe funcţii plătite de stat pe bunul său prieten, soţul partenerei sale de afaceri, Sida Ionescu, Videanu s-a ocupat şi de fiul acestora, Bogdan, cel despre care se spune că vara aceasta va deveni ginerele preşedintelui Traian Băsescu. La începutul lunii martie „Syda” a câştigat un post de consilier în Ministerul Economiei, condus de Videanu, iar după nici trei săptămâni, acesta a mai câştigat un concurs în urma căruia a devenit secretar economic III la Ambasada României la Paris. În urma apariţiei în presă a informaţiilor, săptămâna trecută, „Syda” a demisionat invocând linşajul mediatic.

Administrator şi la BCR


„Bebe” Ionescu, cel cu care Adriean Videanu obişnuieşte să-şi petreacă concediile pe Coasta de Azur şi pe litoralul românesc, a mai primit şi alte funcţii în consilii de administraţie ale unor companii de stat în perioada guvernării Tăriceanu, din care PD a făcut parte între 2005 şi 2007. Astfel, Gheorghe Ionescu a făcut parte şi din Consiliul de Administraţie al BCR. Numirea s-a produs în mai 2005, atunci când s-a schimbat garnitura de oameni ai PSD cu cei ai noii puteri. Ionescu a fost revocat în octombrie 2006. Tot în 2006, dar în februarie, prietenul lui Adriean Videanu a fost numit şi în consiliul de administraţie al altei companii la care statul deţine acţiuni, Timpuri Noi SA, în care se află şi în acest moment, fără vreo întrerupere.

Şi în firma patronilor la care a lucrat EBA

Surprizele în ceea ce-l priveşte pe Gheorghe Ionescu vin de unde nu te aştepţi. Acesta este administrator de circa un an al unei firme private, dar care cândva a aparţinut statului. Firma nu este una oarecare. Este vorba despre AEM SA din Timişoara. Dacă numele firmei nu spune mare lucru, numele patronilor spune totul: Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu. Aceştia deţin şi Luxten Lighting SA, firmă unde Elena Băsescu a lucrat până să devină europarlamentar, şi care a încheiat contracte în valoare de zeci, dacă nu chiar sute de milioane de euro cu primării conduse de membri ai PDL şi nu numai. De altfel, în ultimii ani Pepenică şi Rădulescu, foşti membri PSD, sunt consideraţi prin natura relaţiilor politice pe care le au ca fiind apropiaţi de PDL.
„Bebe” Ionescu mai este administrator al unei firme care derulează afaceri profitabile cu statul. Este vorba de Max Boegl Prefabricate SRL, companie care are nenumărate contracte încheiate cu Ministerul Transporturilor şi care aparţine unui prieten comun al său şi al lui Adriean Videanu, Raul Doicescu.

Averea familiei Ionescu


Gheorghe Ionescu a reuşit să adune o avere de invidiat. Acesta deţine 1.000 de metri pătraţi de teren şi o casă de 600 de metri pătraţi pe strada Scheiul de Jos din Bucureşti şi alţi 5.300 de metri pătraţi de teren şi un apartent pe Splaiul Unirii, dar şi 2,6 hectare de teren două spaţii comerciale şi de producţie de 222, respectiv 2.200 de metri pătraţi în comuna Mălureni din judeţul Argeş. Deţine o singură maşină, un Jeep Grand Cherokee. „Bebe” Ionescu pare un iubitor de frumos. A investit 45.000 de euro în tablourile unor pictori contemporani, dar şi 50.000 de euro în bijuterii şi ceasuri.
În conturile familiei Ionescu se află 302.000 de lei şi peste 26.000 de euro, dar şi o datorie importantă de 393.750 de lei, echivalentul a circa 100.000 de euro, către nimeni alta decât Mioriţa Videanu, soţia lui Adriean Videanu. Banii au fost împrumutaţi în 2008 şi ar fi trebuit returnaţi în 2009. În ultima declaraţie de avere completată de Adriean Videanu în data de 28 decembrie 2009, datoria lui Ionescu încă figurează, semn că nu fusese plătită.
În declaraţia de avere, Gheorghe Ionescu susţine că este acţionar în nouă companii: IPCM SA, Syd Consul SRL, Syd Design SRL, Timpuri Noi SA (acţiuni deţinute prin Asociaţia Pas Timpuri Noi), IATSA Leasing IFN, Supercar Service SA, Equity Invest SA, Messe Construct SRL şi Minerva 92 SRL. Potrivit Registrului Comerţului, „Bebe” Ionescu mai este acţionar într-o companie care însă nu se regăseşte în declaraţia de avere a acestuia. Este vorba despre Nico Stil Production SRL.
Veniturile familiei Ionescu în 2008 nu au fost deloc de neglijat. „Bebe” Ionescu a încasat 38.435 de lei de la firma Auto Class SA din atu Mare, unde a fost angajat ca şi consilier, 8.000 de lei de la firma Service Automobile din Caransebeş şi 48.000 de lei de la Timpuri Noi SA. Soţia sa, Sida, a încasat 36.000 de lei de la Supercar Service 2003 SA şi dividende în valoare de 462.000 de lei de la firma Equity Invest SA.

EPILOG
„Bebe” Ionescu: „Nu îmi amintesc dacă am semnat privatizarea Marmosim”


Rep: Sunteţi membru în Consiliul de Supraveghere al Petrom şi în cel de Administraţie al Eximbank?
Ghe. Ionescu: Vă confirm că aşa este. Sunt membru în Consiliul de Supraveghere al Petrom numit de Adunarea Generală a Acţionarilor, în care acţionar majoritar este OMV, din partea Ministerul Economiei, şi în Consiliul de Administraţie al Eximbank, numit de AVAS. Nu e prima dată când sunt membru al Consiliului de Supraveghere al Petrom.
Rep: Aţi mai fost şi în perioada 2006 – 2007, pentru un an de zile, iar în momentul în care s-a retras PDL-ul de la guvernare şi dvs. aţi fost retras. Corect?
Ghe. I.: Probabil că aşa a fost. Asta e soarta unora.
Rep: Are ceva de-a face cu faptul că dvs. sunteţi prieten cu domnul Videanu?
Ghe. I.: Nu are nicio legătură în afară de faptul că face deliciul unei anumite părţi a presei. Nici vorbă.
Rep: Dvs. eraţi în 1998, atunci când a fost privatizată Marmosim eraţi la FPS? În ce funcţie?
Ghe. I.: Eram la FPS director de strategii. Nu eram pe partea de privatizare.
Rep: V-aţi pus semnătura pe vreun act legat de privatizarea Marmosim?
Ghe. I.: Chiar că nu ştiu (râde). Şi la vremea aceea nu putea fi vorba de nu ştiu ce interpretare daţi dvs. Chiar nu îmi amintesc şi cred că nu, pentru că eram director la Strategie.
Rep: Ce sume de bani încasaţi de la Petrom şi de la Eximbank?
Ghe. I.: Este în baza Legii 92. Adunarea Generală la Petrom va fi peste o lună, pe data de 29 aprilie, şi nu ştiu ce indemnizaţie vor stabili acţionarii, pentru că nu o stabilesc eu.
Rep: Şi până acum ce sumă aţi luat?
Ghe. I.: Lasaţi-mă să cred că e confidenţială pentru că am semnat o grămadă de documente până acum. Adunarea Generală va face public nivelul indemnizaţiilor.

luni, 19 aprilie 2010

Împrumuturile nedeclarate ale lui Voicu, verificate de ANI

Acum mai bine de o lună scriam despre faptul că "împrumuturile" făcute de senatorul Cătălin Voicu de la diverşi oameni de afaceri cu stare nu au fost trecute niciodată în declaraţiile sale de avere, deşi legea ANI prevede expres acest lucru. Articolul poate fi citit aici.

Astăzi, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) s-a autosesizat şi a demarat procedura verificării averii senatorului Cătălin Voicu, inspectorii de integritate vizând inclusiv împrumuturi luate sau acordate de senatorul Voicu.

Există cel puţin două situaţii pe care ANI le poate verifica:
1. împrumuturile pe care Voicu le-a luat de la Costl Căşuneanu şi Marius Locic, ambele în valoare cumulată de circa 350.000 de euro;
2. împrumutul de circa 500.000 de euro acordat, potrivit Mediafax, de Voicu presupusului său fin, Radu Daniel Floarea.

Că e prima situaţie, că e a doua, sau ambele, această fluctuaţie de aproape un milion de euro nu se regăseşte în declaraţia de avere a senatorului, un om care se pretindea sărac, şi care scria în declaraţia de avere că locuieşte cu părinţii. Acum, când nu locuieşte cu părinţii, locuieşte la Spitalul Penitenciar Jilava, unde cică e confortul mai mare decât e în arestul Direcţiei de Cercetări Penale, plus că anxietatea depresivă de care, cică, suferă se simte mai bine în spital decât în celulă.

Chiar aşa, stimaţi doctori de la Spitalul Penitenciar Jilava, de câte zile de spitalizare mai are nevoie senatorul Voicu ca să îşi revină? Sau taman acum îi căutaţi, şi cine ştie, poate îi şi găsiţi vreun diagnostic numai bun pentru a demonstra că fostul viitor ministru de Interne nu suporta regimul de detenţie? Că aia cu anxietatea depresiva deja bate la ochi de săptămâni bune!

Motivul desfiinţării ANI

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a rămas fără principalele atribuţii în urma deciziei Curţii Constituţionale de săptămâna trecută. Motivele în baza cărora judecătorii constituţionali au luat hotărârea de a declara neconstituţionale două capitole din legea de funcţionare a ANI vor fi aflate când motivarea va deveni publică.

Până atunci, un alt motiv - pe care cu siguranţă nu îl vom găsi scris negru pe alb în respectiva decizie -, iese la iveală. Singura instituţie care putea cerceta/ancheta/verifica incompatibilitatea judecătorilor de la Curtea Constituţionala era ANI. Verificarea incompatibilităţii în cazul judecătorilor constituţionali nu intră în atribuţiile Parchetului General şi nici în atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii de la Curtea Constutuţională nefiind asimilaţi magistraţilor.

Potrivit surselor mele, ANI demarase procedura de verificare a stării de incompatibilitate dată de faptul că patru din cei nouă judecători deţineau acţiuni la societăţi comerciale, aşa cum am scris aici, iar alţi trei erau verificaţi în legătură cu averea personală.

Atac grosolan la ANI

Update. Nu ar fi rău de ştiut faptul că pe baza Legii 303/2004, privind statutul magistratului, Secţia de Judecători a CSM a avut în lucru două cazuri referitoare la judecători care deţineau firme. Unul avea părţi sociale la un SRL, celălalt, acţiuni la un SA. În concluzie, s-au cercetat şi participaţiile deţinute de un magistrat la un SRL.

Un ziar obscur, portavocea unui senator subUrban, scrie în ediţia de luni despre faptul că cei patru judecători incompatibili de la Curtea Constituţională, despre care am scris vineri în exclusivitate, nu ar fi, de fapt, în incompatibilitate. Într-o alegaţie superficială şi nedocumentată, ziarul cu pricina susţine că judecătorii au dreptul să fie acţionari în societăţi pe acţiuni, adică în SA-uri, dar nu au voie să fie asociaţi în societăţi comerciale, adică în SRL-uri.

Cum ar veni, legea le interzice să fie asociaţi în SRL-uri mărunte, dar le permite să fie acţionari în SA-uri babane. Adică, de ce judecătorii de la Curtea Constituţională, sau de oriunde, nu ar putea fi acţionari la Petrom SA, sau la BCR SA, sau la Oltchim SA, sau la .... RAFO SA? În schimb, legea le interzice categoric să fie asociaţi la vreun butic din colţul străzii, la vreo firmă de consultanţă sau la SC Arici Pogonici SRL.

În acel aşa-zis articol de presă este invocată Legea 31/1990, legea societăţilor comerciale. Însă, vorbind de cineva care doar se pretinde ziarist, nu mă aştept să fi citit vreodată legea societăţilor comerciale, altfel ar fi dat peste Capitolul V, privind unele dispoziţii procedurale, unde la articolul 61, alineatul 2, se spune: „În sensul prezentei legi, prin hotararea asociaţilor se întelege şi hotărârea organelor statutare ale societăţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii, în afară de cazul în care din context rezultă altfel.”

Fără să citească cu atenţie o altă lege pe care o invocă, Legea 161/2003 - numită şi legea incompatibilităţilor -, doamna care se pretinde ziarist scrie că cei patru judecători de la Curtea Constituţională care deţin acţiuni în SA-uri au dreptul să le deţină pentru că în Legea 161/2003 se spune la articolul 102, litera „b”, că magistraţilor le este interzis să aibă calitatea de asociat, deci nu şi pe cea de acţionar. În concluzia doamnei, pentru că firmele celor patru sunt pe acţiuni, adică SA-uri, ei sunt acţionari, şi nu asociaţi. Deci au voie să aibă SA-uri!! Cât mai multe probabil!

Se pare că domna cu pricina a citit strict litera „b” a articolului 102 din Legea incompatibilităţilor, nu şi litera „a” unde se spune că magistratilor le este interzis să desfăşoare activităţi comerciale, sau litera „c”, unde se spune magistratilor le este interzis să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse, şi nici litera „d”, unde scrie că magistratilor le este interzis să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic. Că-i place doamnei sau nu, o societate pe acţiuni prestează activităţi comerciale, iar domnii de la Curtea Constituţională desfăşoară activităţi comerciale direct, în nume perosonal.

Puteţi citi întreg articolul, aşa cum este el în lege, mai jos:
Art. 102. - Magistratilor le este interzis:
a) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
b) să aibă calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi naţionale ori regii autonome;
c) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

Bun. Că doamna cu pricina a citit legea incompatibilităţilor pe sărite, sau numai acele articole care le serveşte magistraţilor care au mutilat legea ANI, nu mă surpinde. Asta mă face să înţeleg de ce dumneaei nu a citit, de exemplu, Legea 303/2004, privind statutul magistraţilor, unde articolul 102 din Legea incompatibilităţilor este reprodus ad-literam în articolul 8. Însă în statutul magistraţilor există un alineat în plus, care cred că clarifică lucrurile fără niciun fel de interpretare: (2) Prin derogare de la regula prevăzută la alin. (1) lit. c), magistraţii pot fi acţionari sau asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masă. Deci, excepţia e una singură: magistraţilor, că sunt cei de la Curtea Constituţională sau de la orice judecătorie neînsemnată, li se permite să deţină doar celebrele cupoane de la marea privatizare. Şi atât!

În concluzie, judecătorii de la Curtea Constituţională nu încalcă numai Legea incompatibilităţilor, ci şi Legea privind statutul magistraţilor!

Nu mă aştept ca respectivul ziar obscur, portavocea unui senator subUrban, să facă mâine vreo rectificare. Să retragă articolul sau să-şi prezinte scuze.

vineri, 16 aprilie 2010

EXCLUSIV. Patru judecători ai Curţii Constituţionale, în incompatibilitate

Patru din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale sunt în stare de incompatibilitate. Cei patru sunt acţionari în societăţi comerciale, fapt interzis şi sancţionat de legea pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Surse din interiorul Agenţiei Naţionale de Integritate au confirmat pentru Blog de Investigaţii faptul că mai mulţi judecători ai Curţii Constituţionale se aflau în vizorul ANI în legătură cu starea de incompatibilitate dată de faptul că deţineau acţiuni la societăţi comerciale.

Potrivit declaraţiilor lor de avere şi de interese, dar şi datelor de la Registrul Comerţului, cei patru judecători ai Curţii Constituţionale acţionari la societăţi comerciale sunt:
1. Petru Lăzăroiu, numit judecător la Curtea Constituţională în 2008 de Preşedintele României pentru un mandat care expiră în 2010. Acesta deţine un număr de 3.771 acţiuni la SC Nufărul SA, în valoare de 18.855 lei.

2. Ion Predescu, numit judecător la Curtea Constituţională în 2004 de Senatul României pentru un mandat de 9 ani. Acesta deţine împreună cu soţia acţiuni la SIF Oltenia.

3. Zoltan Valentin Puskas numit judecător la Curtea Constituţională în 2007 de Senatul României pentru un mandat de 9 ani. Zoltan Valentin Puskas deţine 19.97 % acţiuni la Societatea Cooperativa Meşteşugărească Sicomcoop Sfântul Gheorghe. Pachetul de acţiuni deţinut de Puskcas este de altfel cel mai mare, restul acţiunilor, 80 la sută, fiind deţinute de alte opt persoane. În anul 2008, Zoltan Valentin Puskas a încasat dividende în valoare de 29.946 de lei.

4. Augustin Zegrean, numit judecător la Curtea Constituţională în 2007 de Preşedintele României pentru un mandat de 9 ani. Acesta deţine 755 de acţiuni la RAAL SA în valoare de 18.875. În 2008, Augustin Zegrean a încasat dividende în valoare de 9.200 de lei.

Potrivit Legii 161/2003 pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, cunoscută ca legea incompatibilităţilor, magistraţilor le este interzis să aibă calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile sau societăţi comerciale.

Ieri, judecătorii Curţii Consituţionale au decis să "taie" principalele atribuţii de verificare a averilor demnitarilor, fapt ce lasă practic Agenţia Naţională de Integritate fără obiectul muncii. După ce judecătorii constituţionalişti au eliminat mai multe articole din legea de funcţionare, ANI devine un depozitar al declaraţiilor de avere.

După ce ieri verdictul Curţii Constituţionale a devenit oficial, Hotnews a anunţat faptul că şapte din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale urmau a fi verificaţi de ANI.

duminică, 11 aprilie 2010

Anxietatea depresivă dăunează grav arestului de la Cercetări Penale

"Arestul din Capitală, de la minus doi, ăla care e pe tubulatură - Evul Mediu. Uşi negre de fier, zăbrele şi lacăte, nu au aerisire, ţigani, bandiţi, te f...aia în c...., te omoară. Ia noaptea din furculiţa care o au, o ia şi o ascute şi-o bagă în gât. Pe arest preventiv sunt tot felul de borfaşi, tot felul de bandiţi. Ce să împaci, bă. Dacă are...au un contract cu moartea", îi descria senatorul Cătălin Voicu omului de afaceri Marius Locic arestul de la Cercetări Penale. Arest în care Locic este "cazat" de două zile.

Poate că Voicu vroia să-l impresioneze pe Locic pentru a-l convinge că face ceea ce trebuie încercând să cumpere protecţie. Poate că descrierea arestului l-a şi convins pe Locic că are nevoie de intervenţie în justiţie pentru a nu ajunge după gratii. Oricum, imaginea sumbră a arestului l-a "bântuit" pe Cătălin Voicu şi în ziua în care acesta a fost audiat de Comisia Juridică din Senat: "Aşa cum dvs. ştiţi, sistemul penitenciar şi condiţiile de acolo practic îţi decimează fiinţa umană. Sistemul penitenciar bănuiesc că îl cunoaşteţi cu toţii, şi aţi fost în el, sunt condiţii demne de Evul Mediu, nu mai ai identitate, nici măcar nu mai porţi un nume, doar un număr".

Vreo trei ore a petrecut senatorul Cătălin Voicu în arestul de la Cercetări Penale pentru că i s-a făcut rău şi a fost dus la Spitalul Penitenciar Jilava, acolo unde există riscuri mult mai mici ca fiinţa sa umană să fie "decimată" având în vedere că în acel spital s-au făcut investiţii de câteva zeci de milioane de euro pe vremea când ministrul Justiţiei era fosta sa colegă de partid, Rodica Stănoiu. De 12 zile Cătălin Voicu stă la adăpost de "Evul Mediu" de la Cercetări Penale, de ţiganii, borfaşii şi bandiţi încarceraţi acolo. Diagnosticul este unul care nu ştiu dacă justifică lunga perioadă de internare a lui Voicu la Jilava: hipertensiune arterială, tahicardie şi....anxietate depresivă.

joi, 8 aprilie 2010

Videanu, uituc în declaraţia de avere

Update. Un coleg de breaslă mi-a atras atenţia că în declaraţia de avere a lui Adriean Videanu, la final şi nu la rubrica destinată terenurilor şi imobilelor, înainte de semătură, este menţionat faptul că acesta deţine o casă în construcţie şi un teren în Ciofliceni, motiv pentru care retrag cele scrise mai jos. Totuşi, este de notorietate faptul că Adriean Videanu locuieşte în Bucureşti, într-o frumoasă vilă din zona Caşin, care nu este trecută în declaraţia de avere. O posibilă explicaţie poate fi faptul că vila este proprietatea uneia dintre firmele familiei Videanu, sau a unuia dintre copii, şi nu le aparţine lui Adriean sau Mioriţa Videanu. Cum Adriean Videanu nu răspunde la telefon dacă nu cunoaşte numărul, am cerut o declaraţie de la biroul de presă al Ministerului Economiei. Când voi primi răspunsul, voi aduce un nou update.

Cotidianul scrie astăzi despre un teren de 5.400 de metri pătraţi concesionat de Adriean şi Mioriţa Videanu de la Parohia Ciofliceni, din Snagov, în anul 2005. Preţul, unul ridicol în comparaţie cu valoarea reală a pieţei: 44.000 de lei, adică 11.000 de euro, mai scrie Cotidianul.

Între timp, pe acel teren, familia Videanu a ridicat o casă imensă. Nici terenul, nici casa nu figurează în declaraţiile de avere ale liderului PDL din ultimii ani, deşi potrivit actului prezentat de Cotidianul, terenul a fost concesionat de Adriean şi Mioriţa Videanu în nume personal. Terenul nu figurează nici în declaraţiile mai vechi ale actualului ministru al Economiei, din anul 2005 şi 2006, presupunând că la acea vreme casa nu era încă ridicată. Totuşi, în declaraţiile mai vechi ale lui Adriean Videanu am dat peste un amănunt interesant: acesta susţinea în anii 2005 şi 2006 că deţine în conturile sale bancare suma de 770.000 de euro. În declaraţiile sale ulterioare această sumă a dispărut pur şi simplu, fără a fi precizată vreo informaţie referitoare la ce s-a întâmplat cu banii. Acum, în conturile familiei Videanu se află 14.234 de euro şi 81.376 de lei.

Liliana Mincă se vrea prim-ministru sau primar

Am găsit în cutia poştală o scrisoare de la Liliana Mincă, candidatul PC+PSD şi susţinut de PNL la alegerile din 25 aprilie pentru locul de deputat rămas vacant în Colegiul 19. Ei bine, din scrisoarea asta, deşi Liliana Mincă spune că vrea să se facă deputat, reiese cu totul altceva. Iniţiativele şi proiectele propuse de Liliana Mincă ar putea fi puse pe picioare de un prim-ministru sau de un primar.

Iată câteva dintre promisiunile Lilianei Mincă pe care le poate rezolva un prim-ministru şi nicidecum un deputat:
- sprijin pentru pensionari şi pensii decente;
- susţinerea micilor întreprinzători;
- susţinerea educaţiei şi rezolvarea problemelor salariale ale cadrelor didactice;
- salarii mai mari pentru toate categoriile profesionale;
- vârsta de pensionare de 60 de ani pentru femei;
- un comerţ civilizat şi încredere pentru iniţiative private.

La capitolul promisiuni care ar putea fi rezolvate de un primar şi nu de un deputat, Liliana Mincă înşiră:
- îngrijirea şi întreţinerea parcurilor dintre blocuri;
- rezolvarea reală a problemei câinilor fără stăpân prin construirea de noi adăposturi;
- construirea de locuinţe pentru tineri;
- un trafic mai aerisit şi rapid.

Până la urmă ce vrea să se facă Liliana Mincă?

vineri, 2 aprilie 2010

Liber la freelanceri în Camera Deputaţilor

Cum scriam încă de ieri, Regulamentul de acreditare a jurnaliştilor la Camera Deputaţilor, parte a Regulamentului de funcţionare a Camerei, a fost modificat la mijlocul lunii trecute. Astfel că, de acum înainte, jurnaliştii freelancerii se pot acredita la Camera Deputaţilor. Noul regulament poate fi citit aici.

Această modificare pot spune că este o victorie personală în lupta pentru libertatea de exprimare a tuturor jurnaliştilor care nu au în spate o redacţie. Totul a început în august anul trecut, atunci când am făcut o cerere de acreditare, care mi-a fost refuzată pe motiv că regulamentul nu prevede acreditarea jurnaliştilor liber-profesionişti. Prima discuţie despre modificarea regulamentului l-a făcut pe Adrian Năstase anul trecut, în luna septembrie, să facă afirmaţii de-a dreptul şocante, acesta spunând că prin acreditarea jurnaliştilor freelanceri "creăm un precedent periculos". Povestea am spus-o aici şi aici.

Modificarea regulamentului a fost făcută şi după intervenţia Agenţiei Active Watch AMP, care în data de 3 februarie 2010 a trimis o scrisoare deschisă Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, pe care o puteţi citi aici. Active Watch AMP, afiliată reţelei Reporteri fără frontiere, a recurs la acest demers la cererea organizaţiei franceze, una dintre asociaţiile internaţionale de media cărora le-am înaintat în luna noiembrie un protest referitor la refuzul Camerei Deputaţilor. La sfârşitul lunii ianuarie cei de la Reporteri fără frontiere s-au interesat ce s-a mai întâmplat în cazul acreditării mele. Atunci a intervenit Active Watch AMP.

Până la urmă important este că acest Regulament s-a modificat, chiar dacă el conţine câteva prevederi contestabile, iar jurnaliştii care lucrează independent pot scrie de la faţa locului despre preaminunaţii deputaţi şi ale lor isprăvi.

joi, 1 aprilie 2010

Spre Vatra Dornei

Mă pregătesc să plec spre Vatra Dornei, adică acasă, acolo unde voi petrece Paştele.
Mâine, când voi avea mai mult timp, voi scrie despre faptul că regulamentul de funcţionare al Camerei Deputaţilor a fost modificat astfel că şi jurnaliştii freelancer pot fi acreditaţi. Asta s-a întâmplat după ce am lansat un protest către mai multe organizaţii media internaţionale şi după implicarea Agenţiei Active Watch AMP, reprezentanţii în România ai Reporteri fără Frontiere.