miercuri, 23 iunie 2010

Nimic senzaţional

Dan Diaconescu cred că abia acum ştie ce pierde: libertatea. Dan Diaconescu a fost arestat azi noapte pentru 29 de zile. Mogulul OTV, cel despre care se spunea încă de acum opt - nouă ani că taxa de intrare la o emisiune de-a sa în campania electorală era de la cinci mii de euro în sus, a ajuns după gratii pentru şantaj. Da, încă de acum opt ani se vorbea în breaslă despre banii negri primiţi de Dan Diaconescu fie pentru te lăsa să vorbeşti "ca televizorul" în "garsoniera" lui, fie pentru a nu apărea vreodată "pe sticlă".

Ba, afacerea OTV a început să meargă şi mai bine după ce postul a fost închis pentru câteva luni în 2002. Partitura libertăţii de exprimare a fost invocată la greu când postul a fost închis, însă şi contextul politic o permitea: eram în plină "epocă Năstase", când presa era controlată, aservită şi înghenuncheată de PSD, partidul - stat.

Cum de nu a existat vreun dosar până acum pe numele lui Dan Diaconescu? Poate pentru că nu a existat nicio plângere pe numele lui, sau poate pentru că nu s-a dat undă verde la anchetarea lui. Asta e o chestiune ce ţine de justiţie, şi poate merită discutată, pe larg, într-un alt comentariu.

Problema mea este legată de breaslă, de lipsa ei de reacţie faţă de practicile lui Dan Diaconescu şi a altora ca el. Unde a fost până mai ieri Cristian Tudor Popescu? Pe el l-am văzut aprig în ultimele două zile. Tăios, aşa cum ar fi trebuit să fie când conducea Clubul Român de Presă, sau acum când face parte dintr-un consiliu etic al breslei. Însă nu o funcţie i-ar fi dat sau îi dă dreptul lui Cristian Tudor Popescu să critice practicile lui Dan Diaconescu şi altora asemeni lui. Are suficientă autoritate să intervină oricând doreşte şi ar fi de aşteptat să o şi facă.

Pe mine nu m-a surprins cu nimic povestea cu arestarea lui Dan Diaconescu. Este o poveste necurată, pe care Parchetrul are datoria să o clarifice, şi nu un atac la libertatea presei. Pe 21 februarie scriam despre "paradoxul Dan Diaconescu" şi despre, poate singurul lucru senzaţional care îl priveşte: imensa sa avere.

duminică, 20 iunie 2010

Deception - de văzut

Lui Hugh Jackman îi şade bine şi în rolul lui "the bad guy". De fapt, îi şade bine în orice rol. Cu atât mai mult când e "the bad guy". Girls know what I mean. ;) Deci, am văzut Deception, un reuşit thriller din 2008. Filmul nu-i va dezamăgi pe amatorii genului. Are intrigă interesantă, acţiune suficientă, pe alocuri palpitantă, şi chiar un soi de happy ending. Verdict: merită văzut.

luni, 14 iunie 2010

Şeful ANAF stă de şase pentru evazioniştii români din străinătate

Şeful Fiscului le dă o perioadă de graţie de şase luni bogaţilor României care au averi în străinătate pentru a intra în legalitate sau pentru a-şi muta averile ascunse, deţinute ca persoane fizice, pe firme. Sau să găsească orice altă metodă de a-şi feri proprietăţile şi conturile de un eventual control pe care Sorin Blejnar, şeful ANAF, anunţă azi cu surle şi trâmbiţe în ziarul Gândul, că vrea să îl declanşeze de la 1 ianuarie 2011.

Nu înţeleg ce anume l-a împiedicat timp de un an şi jumătate pe Sorin Blejnar să nu facă, împreună cu echipa pe care o conduce, toate modificările legislative de care ar avea nevoie ANAF-ul pentru a declanşa un năprasnic control al averilor "îmbogăţiţilor din economia subterană".

Şi nu înţeleg nici motivele pentru care Blejnar a simţit nevoia să facă publice intenţiile sale într-un cotidian central, de larg tiraj. Sinceră să fiu, dincolo de faptul că Blejnar vrea să arate că ANAF-ul lucrează în vremuri de criză şi că Fiscul aduce bani în visteria goală a statului şi din gaură de şarpe, se află şi un un mesaj de atenţionare a evazioniştilor care îşi ţin averile în străinătate de cine ştie câţi ani.

Dacă tot vrea Blejnar să pună mâna pe nişte evazionişti fiscali mai de soi, îi dau eu lista de 100 de politicieni din toate partidele parlamentare din actuala legislatură care în 2008 au donat către partidele lor sume de bani impresionante deşi prin veniturile realizate nu puteau justifica nici donaţia, nici conturile deschise în acel an, nici maşinile sau casele cumpărate din umilul lor salariu de bugetar. După ce am făcut publică lista celor 100 de politicieni în noiembrie anul trecut, ANAF-ul a refuzat să îmi spună oficial dacă s-a autosesizat. Blejnar mai zicea azi în Gândul: "Eu când vreau să fluier, fluier!". Eu îl întreb: Şi de ce nu aţi fluierat pînă acum, domnule Blejnar?

S-a dus Marius Zamfir

Când afli o astfel de veste nu îţi poţi reveni pentru câteva minute bune din uluire. Mai citeşti încă o dată informaţia şi încerci să verifici dacă este adevărată, iar când vine confirmarea eşti deja năuc. A murit Marius Zamfir, jurnalist la TVR, fost prezentator al ştirilor şi corespondent la Guvern pentru mulţi ani.

L-am cunoscut în 2004, în luna august, când am aflat că am câştigat o bursă Freedom House de trei luni de zile în Statele Unite. Din septembrie până în decembrie am parcurs împreună cu Marius şi cu un alt jurnalist român, Ilie Fugaru - atunci la Medifax -, ceea ce a fost aventura vieţii noastre profesionale. O experienţă interesantă, aspră pe alocuri şi plină de învăţături, profesionale, şi de viaţă. Marius a fost cel mai norocos dintre noi, având şansa să facă un internship de aproape două luni la CNN, în New York.

Vestea pe care am aflat-o acum câteva minute m-a lăsat fără cuvinte. Avea doar 39 de ani. Vorbisem cu el acum vreo două luni, fără să ştiu că se luptă cu boala. Avea acelaşi optimism şi tonus în voce pe care le avea atunci când l-am cunoscut acum şase ani. Dumnezeu să aibă grijă de Marius!


În noiembrie 2004, în faţa Capitoliului.

La mare. 2 Mai şi Vama Veche








joi, 10 iunie 2010

Unde a avut loc întâlnirea dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Vlad Filat?

Într-un interviu pe care Vlad Filat, premierul Republicii Moldova, i l-a acordat lui Dan Tapalagă pentru Hotnews, politicianul susţine că la începutul anului s-a întâlnit cu omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu.

Iată un scurt fragment din interviul cu Vlad Filat:
"Rep: Apropo de investiţii. Unul din investitorii români pe piaţa media omul de afaceri Sorin Ovidu Vîntu, cu Publika TV. Aţi vorbit vreodată cu el?
VF: Personal, am vorbit cu domnul Sorin Ovidiu Vîntu, dar a fost o discuţie care a vizat probleme la general. Eu, aceasta investiţie pe care a făcut-o - nu ştiu sigur că dânsul, că nu am vorbit direct de această investiţie.

Rep: Dar în ce context aţi ajuns să vorbiţi cu domnul Vîntu?
VF: Într-un context general, vis a vis de evenimentele care au loc în Republica Moldova. Din câte cunosc eu, dânsul a avut întâlniri practic cu toţi liderii politici din Republica Moldova.

Rep: Când s-a întâmplat asta?
VF: A fost ceva timp în urmă. N-o să vă dau exact timpul.

Rep: Anul acesta?
VF: În acest an. În acest an, probabil. La început de an, dacă nu mă înşeală memoria, sau la sfârşit de anul trecut".

Având în vedere această mărturisire a premierului moldovean, sunt câteva întrebări care mi-au răsărit în minte:
1. Faptul că întâlnirea a fost una faţă în faţă este întărită şi de afirmaţia lui Filat, potrivit căreia "dânsul a avut întâlniri practic cu toţi liderii politici din Republica Moldova". În acest context, nu pot să nu mă întreb - unde a avut loc întâlnirea dintre Vîntu şi Filat?

2. Dacă a fost la sfârşitul anului trecut, ar fi putut avea loc la Bucureşti, în intervalul 13 - 14 noiembrie, atunci când premierul moldovean a vizitat România. Totuşi, mi-e fooooooarte greu să cred că printre nenumăratele întâlniri oficiale pe care Filat le-a avut în cele două zile la Bucureşti a putut ajunge şi pe strada Paris 34. Vorba aia, Filat nu juca rolul lui Geoană.

3. Dacă întâlnirea a avut loc anul acesta, "la început de an, dacă nu mă înşeală memoria", aşa cum susţine Filat, atunci ea nu putea avea loc decât în Republica Moldova. În aceste condiţii cum o fi ieşit Vîntu din ţară, în condiţiile în care încă de la începutul lunii decembrie 2009 are interdicţie de a părăsi ţara, interdicţie aplicată în dosarul privind fuga din ţară şi finanţarea "în exil" a lui Nicolae Popa?

marți, 1 iunie 2010

Şpaga cerută celor de la AC/DC, confirmată oficial

Andrei Ciurcanu a avut dreptate. :)) Ştirea publicată ieri pe blogul lui, în exclusivitate, despre şpaga cerută echipei AC/DC la vama Nădlac, a fost azi confirmată oficial de către Dorina Tiron, directorul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale. "S-a întâmplat o neregulă acolo. S-a discutat pe seama rovinietei. Angajaţii au cerut rovinieta, ei au dat-o, dar apoi angajaţii au cerut rovinietele şi din timpul şederii în ţară, ceea ce nu era legal. Pentru că nu au avut documentele, angajaţii au cerut o sumă de bani ca să îi lase să plece", a declarat Tiron pentru Mediafax.

Transparenţa din ministerele lu' peşte

De lăudat îndemnul lui Traian Băsescu de a cere publicarea veniturilor angajaţilor din ministere. De criticat metoda găsită de guvernanţi de a face publice aceste venituri: sumele de bani sunt devoalate, însă nu şi numele celor care le încasează.

Exerciţiul de transparenţă al guvernanţilor nu are nicio o valoare fără publicarea numelor celor care încasează sume considerabile, sub diverse forme, pe lângă salariul lunar. Evident, atenţia presei şi a opiniei publice nu se va concentra asupra unui biet referent de la Mediu sau a plutonierului care asigură paza de la intrarea în Interne. Nu pe ei încearcă mai marii ministerelor să îi protejeze de ochii presei. Ci pe oamenii lor de încredere, care le-au devenit consilieri sau care au primit posturi cheie şi care încasează sume considerabile de la statul român.

O situaţie aparte este cea a consilierilor de miniştri sau a secretarilor de stat. Mulţi dintre ei nu au nicio altă calitate în afară de cea de membru de partid. Unii nu au competenţe profesionale, nu au experienţă în administraţie, nu au nimic care să îi recomande pentru poziţia pe care o ocupă. Şi totuşi, cum de se află în acele funcţii, iar în plus încasează şi sume considerabile de la bugetul de stat? În cele mai multe cazuri, acei consilieri sunt interfaţa ministrului sau a secretarilor de stat în aranjarea unor afaceri, ei sunt "purtătorii de cuvânt" ai acestora în diverse circumstanţe, ei sunt cei care aranjează "ploile" în minister şi în afara lui.

Haideţi să ne uităm peste banii încasaţi de unii consilieri de la Ministerul Finanţelor. Nu consilerii ministrului, care au salarii apropiate de acesta (5.361 lei în aprilie), ci cei ai secretarilor de stat. Dacă cel mai mare salariu al secretarilor de stat a fost în aprilie de 4.693 lei, unii consilieri ai acestora au încasat 7.450 lei sau 8.173 lei. Cine sunt ei? Nu, lucrul asta nu se ştie!