Claudiu Florică, Doru Boştină, Dinu Pescariu şi Eugen Bejinariu, printre martorii care i-au înfundat pe cei nouă miniştri din dosarul „Microsoft”

Mai mulţi martori care au dat declaraţii în dosarul „Microsoft” sunt identificabili dacă sunt corelate o serie de informaţii existente în avizul pentru începerea urmăririi penale pe care procurorii de la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) l-au trimis la Camera Deputaţilor. De departe, cea mai spectaculoasa declaraţie este cea a lui Eugen Bejinariu, care i-a turnat pe Mihai Tănăsescu şi Dan Nica. 

Însă până la a prezenta declaraţiile care arată că Claudiu Florică, Doru Boştină, Dinu Pescariu şi Eugen Bejinariu se numără printre cei care au dat declaraţii care au dus la acuzarea celor nouă miniştri, ar mai fi de spus că  mărturiile unor alţi martori îl indică pe Claudiu Florică, fostul director general al Fujitsu Siemens, ca fiind creierul afacerilor Sistemul Educaţional Informatizat şi al licenţelor Microsoft. Claudiu Florică este cel care a gândit în detaliu cele două operaţiuni prin care statul a fost prejudiciat cu sute de milioane de dolari, iar aceste lucruri reies din următoarele declaraţii:  

„L-am cunoscut pe Claudiu Florică în anul 2000, el lucrând la Compaq România. În acea perioadă Compaq România era cea mai activă reprezentanţă a unui producător IT internaţional de pe piaţa locală....

Având o relaţie bună la Ministerul Educaţiei, Claudiu Florică a demarat discuţiile în anul 2001, pentru un proiect major de informatizare în şcoli, Sistem Educaţional Informatizat, adică SEI..... Claudiu Florică a decis să invite în acest proiect pe ceilalţi producători internaţionali majori de PC-uri (HP şi IBM) pentru a evita contestaţiile şi pentru a-şi uni activităţile de lobby. Aveau nevoie de un integrator, specializat în dezvoltare software, aşa că au apelat la Siveco, firmă cu experienţă în derularea contractelor guvernamentale.” (pg. 75)

Afacerea nu s-ar fi putut derula fără aprobarea directă a lui Adrian Năstase, care a fost obţinută cu ajutorul a două dintre persoanele care erau cunoacute că intermediau şpăgile în numele primului-ministru la acea vreme: Alexandru Bittner şi Remus Truică.   

„Contractul a fost atribuit prin negociere cu sursă unică, fără nici o justificare, această decizie fiind luată de guvern la presiunea premierului Adrian Năstase în urma discuţiilor lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner şi Remus Truică privind cuantumul şi modul de plată a mitei către persoanele politice implicate.” (pg. 75)

„Acest contract a fost iniţiat şi controlat de Claudiu Florică, în perioada 2000  –  2002 cât acesta era angajat Compaq. Negocierile au fost purtate de Claudiu Florică (Compaq), împreună cu reprezentanţii IBM (Vladimir Aninoiu), HP (Radu Enache) şi Siveco (Irina Socol) cu Ecaterina Andronescu, Mihnea Costoiu şi ceilalţi angajaţi ai Ministerului Educaţiei implicaţi în procesul decizional în acest proiect.” (pg. 75)

„În anul 2002, Claudiu Florică s-a mutat de la Compaq la Fujitsu Siemens Computers şi ca urmare FSC a fost inclusă în contract în locul firmei Compaq şi a primit o comandă de echipamente de tehnică de calcul şi servicii în valoare de 8 milioane dolari, comandă condiţionată de cesionarea întregului contract  către firma Net Consulting, firmă deţinută de Dragoş Stan şi care avea acelaşi rol de a plăti mitele promise de Claudiu Florică persoanelor din anturajul lui Adrian Năstase, acesta fiind singurul care putea semna HG ce avea ca obiect atribuirea contractelor în mod direct prin negociere cu sursă unică.” (pg. 68) 

Prima informaţie de la care pot fi identificaţi unii dintre cei care au dat declaraţii la DNA în dosarul „Microsoft”, care au dus la punerea sub acuzare a nouă foşi miniştri, este următoarea:

„Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet,  suma de circa 20.000.000 USD.  Din contul firmei Profinet, pe care erau împuterniciţi Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu, au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane....” (pg. 16)

Primul martor identificat: Dragoş Şerban Stan

Declaraţia lui Dragoş Şerban Stan

”Mai întâi am înfiinţat societatea Profinet Aktiengesselschaft (domiciliu fiscal în Liechtenstein) în care eram asociaţi eu (n.m. - Dragoş Şerban Stan), Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel, societate care urma să primească în baza unui contract de Asistenţă Tehnică şi Consultanţă (negociat cu conducerea FSC Austria şi aprobat de FSC Austria şi FSC Germania) sumele de bani de la Fujitsu Siemens Austria, care la rândul ei primea sumele de bani de la Guvernul României. Dinu Pescariu a fost cooptat în Profinet la sugestia lui Khalil, omul prin care se păstra legătura cu Nicolae Dumitru (…) probabil pentru a garanta plata sumelor de bani către aceştia  iar Thomas Heinstchel a fost cooptat ca urmare a bunelor relaţii pe care le avea în lumea bancherilor din Elveţia cât şi cu Fujitsu Austria.” (pg. 17)

Al doilea martor identificat: Dinu Pescariu

Declaraţia lui Dinu Pescariu

„La scurt timp după semnarea contractului dintre Guvernul României şi firma Fujitsu Siemens Computers, m-am întâlnit ocazional cu  Dragoş Stan şi Florică Claudiu, care m-au invitat să sărbătorim împreună semnarea contractului la Zurich. Îmi amintesc că m-am deplasat la Zurich împreună cu Florică Claudiu. Aici i-am găsit pe Dragoş Stan şi un austriac pe nume Thomas. În prima seară m-am întâlnit cu Florică Claudiu, Dragoş Stan, Thomas şi încă două persoane din Fujitsu Siemens Computers al căror nume nu mi-l amintesc, la terasa hotelului în care eram cazaţi.

În seara respectivă în timp ce ne aflam la terasă, în prezenţa lui Claudiu Florică, Dragoş Stan mi-a spus că există o rugăminte comună a lor şi a celor de la Fujitsu Siemens Computers pentru a deschide o firmă de tip off-shore, în contul căreia Fujitsu Siemens Computers să transfere anumite sume de bani. La acel moment nu mi-a dat  detalii cu privire la motivul pentru care intenţionau să transfere aceste sume de bani în contul societăţii. 

A doua zi, Dragoş Stan şi Claudiu Florică mi-a spus că în contul firmei off-shore ce urma să fie înfiinţată, trebuiau să fie virate nişte sume de   bani de la Fujitsu Siemens Computers prin intermediari, sume de bani pe care eu la indicaţia celor doi să le plătesc altor persoane fizice sau juridice. Tot în aceste împrejurări Dragoş Stan mi-a spus că pot începe prin a retrage o sumă de bani pe care  să o dau lui Silviu Hotăran. Le-am precizat celor doi că am o prietenie veche şi foarte bună cu Silviu Hotăran şi că nu îndrăznesc să-i ofer acestuia vreo sumă de bani întrucât nu ar primi şi mi-aş strica şi prietenia. Florică Claudiu a replicat că Hotăran nici nu merită vreo sumă de bani întrucât i-a făcut el planul la Microsoft pe anul 2004.

Ne-am deplasat cu toţii la banca LEU din Zurich. Claudiu Florică şi cu Dragoş Stan mi-au spus că mai au nişte operaţiuni suplimentare de discutat iar ei împreună  cu Thomas au intrat în bancă. După câtva timp m-au chemat şi pe mine. Claudiu Florică, Dragoş Stan şi funcţionarul bancar mi-au explicat că nu se poate înfiinţa pe loc o firmă de tip off-shore. Mi-au explicat paşii ce trebuie urmaţi. Iniţial mi-a fost deschis un cont personal. Eu l-am întrebat pe funcţionarul bancar dacă înfiinţarea contului personal şi respectiv de înfiinţare a societăţii off-shore, este legală şi am fost asigurat de funcţionarul bancar că toate sunt operaţiuni legale.  Îmi amintesc că am lăsat o copie a paşaportului şi un specimen de semnătură. Tot atunci mi s-a comunicat de funcţionarul bancar că în contul personal mi-a fost transferată suma de 440.000 dolari, fără a mi se preciza cine a efectuat acest transfer. Seara am fost invitaţi  de reprezentanţii băncii la o terasă din Zurich, iar a doua zi ne-am întors în România. Precizez că toate cheltuielile aferente deplasării (transport, cazare) au fost suportate de persoanele care m-au invitat.

La circa o lună de la deplasarea la Zurich,  am fost contactat de Claudiu Florică care mi-a solicitat să vorbesc la bancă, să-i trimit lui Florin Pletea suma de 70.000 dolari. Mi-a spus să iau legătura cu funcţionarul bancar întrucât acesta ştie ce trebuie să facă. 

Îmi amintesc că m-am deplasat la Zurich pentru efectuarea acestei plăţi dar nu pot preciza dacă m-am deplasat singur sau împreună cu altă persoană. I-am spus funcţionarului bancar că Florică Claudiu mi-a solicitat să efectuez plata a 70.000 dolari din contul personal într-un cont a lui Pletea Florin, iar acesta mi-a precizat că ştie despre ce este vorba.

În aceleaşi împrejurări funcţionarul bancar mi -a spus că a efectuat toate demersurile pentru înfiinţarea societăţii de tip off-shore şi că are nevoie de o sumă de bani pentru achitarea taxelor aferente. Ştiu că era vorba de o sumă de circa 30.000 euro, dar nu pot preciza dacă am retras-o la acel moment sau am mai făcut o deplasare ulterioară.

Nu cunosc detalii cu privire la plata de 70.000 dolari efectuată către Pletea Florin. Nu cunosc dacă plata a fost efectuată într-un cont personal al acestuia sau în contul unei firme. Claudiu Florică nu mi-a precizat ce reprezintă această sumă.

Ulterior m-am deplasat împreună cu Mircea Săndulescu la Zurich şi am retras din cont o sumă de 50.000 dolari pe care i-am dat-o lui Mircea Săndulescu. Deplasarea la Zurich împreună cu Mircea Săndulescu am efectuat-o tot la solicitarea lui Claudiu Florică. Mircea Săndulescu era omul de casă al lui Claudiu Florică şi cred că lucra pentru Claudiu Florică la o  cafenea de lângă Biserica Armenească.”

Al treilea martor identificat: Doru Boştină

Declaraţia nr. 1 a lui Doru Boştină:

„Referitor la actul adiţional nr. 4 fac precizarea că acesta era ultimul act adiţional la contractul de furnizare de licenţe încheiat între Fujitsu Siemens România şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor. Prin contractul încheiat între societatea civilă de avocaţi „Boştină şi Asociaţii” şi Bell Communications Ltd, urma ca această societate să ne plătească în tranşe un onorariu de succes de 1.800.000 dolari. Am înţeles de la el că această firmă Bell Communications Ltd, fără a-mi da prea multe amănunte,  prin această firmă se făceau plăţi către oficialii români, însă la vremea respectivă nu mi-a menţionat nici un nume de oficial român.

A mai menţionat faptul că dorea ca acest onorariu de succes pe care noi urma să-l încasăm să fie împărţit între societatea noastră şi el personal, nemenţionând o proporţie anume, ci menţionând cuvântul „frăţeşte”, eu înţelegând  prin aceasta „50% – 50%”.

Întrucât relaţiile dintre Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor şi Fujitsu Siemens România erau blocate pe motiv de lisă fonduri la minister în vederea plăţii licenţelor Microsoft, cât şi datorită faptului că erau neconcordanţe între inventarul de la fiecare minister pentru licenţele Microsoft şi numărul specificat în anexa la HG,  domnul ministru Gabriel Sandu m-a invitat la o discuţie la minister în vederea rezolvării acestor probleme.

Nu-mi mai aduc aminte cu exactitate când am fost invitat de domnul ministru, Gabriel Sandu la minister, însă acest lucru s-a întâmplat la finalul anului 2009, am dat curs invitaţiei acestuia şi m-am prezentat singur la minister, unde am avut o discuţie în biroul acestuia, din incinta ministerului. În cadrul discuţiei domnul Gabriel Sandu mi-a comunicat faptul că dânsul poate rezolva atât problema bugetului pentru licenţe, urmând să promoveze un proiect de HG, cât şi problema neconcordanţelor între numărul licenţelor din inventarele făcute şi numărul prevăzut în HG.  Neconcordanţa consta în faptul că în anexa la HG era prevăzut un număr de licenţe şi în inventarele privind aceste licenţe, făcute de fiecare minister era un număr mai mic de licenţe.  Nu am cunoştinţă cine a sesizat aceste neconcordanţe, însă  îmi amintesc că la una din întâlnirile cu ministrul Gabriel Sandu, ni s -a comunicat despre acest aspect.

Domnul ministru mi-a comunicat la această întâlnire că el poate rezolva aceste probleme cu condiţia să fie plătit şi el, aşa cum ne plăteşte pe noi avocaţii firma Bell Communications Ltd, respectiv cu suma de 1.800.000 USD.

Nu ştiu de unde avea cunoştinţă despre faptul că societatea civilă de avocaţi „Boştină şi Asociaţii” urmă să fie plătită cu suma respectivă. Practic, a pretins suma de 1.800.000 USD pentru a promova HG şi a ignora neconcordanţele din procesele verbale, solicitându-mi să transmit pretenţiile sale reprezentanţilor Fujitsu Siemens România.

În foarte scurt timp, nu-mi mai amintesc cu exactitate, am transmis solicitarea domnului Gabriel  Sandu către Dragoş Nicolaescu, care a luat la cunoştinţă şi ulterior, în cadrul altei discuţii, mi-a spus faptul că a stabilit direct cu domnul ministru Sandu Gabriel un mecanism prin care să-i fie transferaţi direct banii solicitaţi. Nu mi-a precizat  valoarea transferului ci doar faptul că s-a efectuat plata într-o companie off-shore deţinută chiar de domnul Gabriel Sandu, fără să-mi dea vreun detaliu în acest sens.

Urmare acestei discuţii, prin care domnul Dragoş Nicolaescu îmi precizase faptul că a fost achitată suma de bani solicitată de domnul ministru Gabriel Sandu, am considerat faptul că ministrul va face demersuri pentru a-i ajuta să încaseze sumele din Actul adiţional nr. 4.

Domnul Dragoş Nicolaescu mi-a spus că nu mai este nevoie să mai discut aceste subiecte cu domnul Gabriel Sandu, aşteptând rezolvarea problemelor.

În legătură cu contractul încheiat între societatea civilă de avocatură „Boştină şi Asociaţii” şi Bell Communications Ltd, fac precizarea că acest contract nu a fost onorat din două motive, primul fiind faptul că Fujitsu Siemens România a renunţat în mod oficial la încasarea sumelor menţionate în Actual adiţional nr. 4, iar al doilea motiv a fost că Dragoş Nicolaescu a plecat, în locul acestuia venind Wolfgang Horak. La prima întâlnire oficială ce am avut-o cu domnul Wolfgang Horak, acesta mi-a menţionat că există o anchetă internă în cadrul Fujitsu Siemens România, anchetă care viza plata unor sume foarte mari de bani către oficiali români, prin intermediul unor subcontractori ai Fujitsu Siemens România.” (pp. 26 – 28).

Declaraţia nr. 2 a lui Doru Boştină:

„Prin toamna anului 2009, a avut loc întâlnirea cu domnii Florică Claudiu şi Dragoş Nicolaescu. În cadrul acestei întâlniri domnul Claudiu Florică mi-a propus încheierea unui contract  cu o firmă cu sediul în Saint Vincent, întrebându-mă dacă am în proprietate o companie off-shore care să încheie acest contract. I-am spus că avem un birou legal în Cipru şi contractul poate fi încheiat cu Boștină & Associates Limited (denumirea societăţi i din Cipru). În acest sens am încheiat în 15.11.2009 un contract între firmele Barringwood Investment Limited, cu sediul în Saint Vincent şi Boștină & Associates Limited.

Contractul avea valoarea de 700.000 euro, iar domnul Claudiu Florică mi-a menţionat în mod clar că aceşti bani urmau să -mi acopere toate cheltuielile fără a menţiona altceva în plus. Încasare acestor bani nu era condiţionată de contractul cu firma Bell Communications Ltd. Banii au fost plătiţi în contul din Cipru al Boștină & Associates Limited şi cea mai mare parte a lor, respectiv 595.000 euro au fost transferaţi prin contracte de împrumut firmei „Boştină şi Asociaţii” SRPL, din România, la prima jumătate a anului 2010.....

În acest context, pe măsură ce transferam bani din contul din Cipru al Boștină & Associates Limited în contul „Boştină şi Asociaţii” SPRL îi remiteam în cash domnului Șerban Tănăsescu cu ocazia întâlnirilor avute cu acesta. La fiecare dintre aceste întâlniri, când îşi primea banii, mă asigura că problemele vor fi rezolvate şi că a discutat şi cu domnul Gabriel Sandu, care îl asigura la rândul lui de rezolvarea problemelor.” (pp. 29 – 30).

Al patrulea martor identificat: Eugen Bejinariu

Declaraţia lui Eugen Bejinariu

„Personal nu am fost implicat în nici un fel în procesul de negociere sau pregătire a documentaţiei referitoare la procedura de achiziţie. În mod concret pot să declar că în săptămâna următoare numirii mele în funcţie s-a prezentat la mine la birou domnul Nica şi m-a informat că anterior numirii mele fuseseră demarate procedurile de achiziţionare a unor licenţe Microsoft şi se luase hotărârea că respectivul contract să fie semnat la SGG. Probabil pentru a fi mai  convingător la două trei zile a revenit la mine la birou împreună cu predecesorul meu în funcţie, domnul Şerban Mihăilescu care a confirmat cele anterior spuse de Nica.

Cred că domnul Şerban Mihăilescu mi-a spus că din partea SGG s-a ocupat domnul secretar de stat Ion Moraru, desemnat de mine prin dispoziţie verbală întrucât şi înainte de numirea mea se ocupase de această problemă împreună cu domnul Teodorescu şi alte persoane din cadrul SGG despre care nu avea cunoştinţă. Conform Regulamentului de Funcţionare şi Organizare toate documentele care îmi parveneau la semnat cu excepţia OP-urilor care aveau viza directorului economic şi a întâmpinărilor formulate în instanţă, purtau obligatoriu şi fără excepţie secretarului de stat Ion Moraru.

Domnul Ion Moraru a corespondat direct cu reprezentanţii celorlalte ministere implicate în aceste proceduri (din informaţiile pe care le deţin cu doamna Adriana Ţicău de la MCTI şi domnul Enache Jiru de la MFP) şi a participat la repetate întâlniri cu aceştia. Am aflat recent de la foştii subordonaţi dispuşi să depună mărturie în prezenta cauză despre faptul că mult anterior numirii mele la SGG domnul Moraru Ion participase repetat la întâlniri cu reprezentanţi ai companiei Fujitsu Siemens Computers România şi Microsoft,  în sediul Guvernului.

Precizez că niciodată nu mi s-a comunicat de către funcţionarii SGG şi nici de către colegii miniştri că ar exista impedimente de natură tehnică sau legală în ceea ce priveşte procedura de negociere şi încheiere a contractului. Mai  mult decât atât întreg contractul cu toate detaliile lui tehnice a fost aprobat ca atare în şedinţa de Guvern.  În ultimii ani, în cursul unor discuţii informale că Mihai Tănăsescu şi Dan Nica ar fi primit sume de bani sub formă de comisioane aferente acestui contract. Corelând comportamentul lor din perioada premergătoare contractului cu insistenţa de a aduce acest subiect pe agenda şedinţelor de Guvern şi graba de a finaliza acest contract, precum şi cu informaţiile pe care le-am obţinut ulterior, pot să mă gândesc că persoanele mai sus menţionate au obţinut foloase în urma semnării contractului.

Totodată din informaţiile aflate în ultimii ani, precum şi din informaţiile publice, am convingerea că sume de bani din acest contract au ajuns şi la angajaţii Fujitsu Siemens Computers.”

Despre Eugen Bejinariu a scris şi politicata.wordpress.com.

Al cincilea martor identificat: Claudiu Florică   martor identificat cu ajutorul următoarei declaraţii:

„În cursul anului 2008 sau 2009, în contextul finalizării contractului dintre Guvernul României şi Microsoft, Florică Claudiu a apelat la Dinu Pescariu, despre care era cunoscut că avea o relaţie bună cu Dorin Cocoş pentru a-l susţine în cadrul licitaţiei ce urma a se realiza.

Ştiu că Pescariu Dinu a intermediat legătura dintre Florică Claudiu şi Dorin Cocoş. În perioada respectivă au fost organizate diverse întâlniri între Florică Claudiu şi Gabriel Sandu, fie la Ministerul Comunicaţiilor, fie în alte locaţii. Aceste întâlniri au fost intermediate de Dorin Cocoş. La unele dintre întâlniri a participat şi Gheorghe Ştefan, despre care se discuta că avea o oarecare autoritate asupra lui Gabriel Sandu."

Declaraţia lui Claudiu Florică:

„În mod direct am fost implicat şi în procedura de achiziţii publice de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a  licenţelor Microsoft destinate utilizării în administraţia publică în anul 2009.

Având în vedere că începând cu anul 2009 (luna mai, pentru licenţele guvernamentale şi noiembrie, pentru licenţele educaţionale) administraţia publică românească nu mai avea  dreptul să utilizeze, legal licenţele Microsoft contractate în anul 2004 se previziona încheierea unui nou contract de achiziţie a acestor licenţe. 

În aceste condiţii am luat legătura din nou cu Dinu Pescariu pe care l-am rugat să caute relaţii în mediul guvernamental, cunoscând posibilităţile sale în acest sens. După un timp, în cursul lunii ianuarie 2009, Dinu Pecariu mi-a făcut cunoştinţă cu Dorin Cocoş, care m-a primit în biroul său din Euro Hotel, situat lângă Arcul de Triumf. Aici mai erau de faţă Gabriel Sandu, Ministrul Comunicaţiilor şi Gheorghe Ştefan, vicepreşedintele PDL. În cursul discuţiilor i-am informat despre intenţia mea de a participa la procedura de achiziţie a licenţelor Microsoft destinate administraţiei publice iar cei trei s-au arătat  dispuşi să se implice în această procedură în schimbul unor sume de bani. Chiar au fost interesaţi de marja de profit şi de procentul pe care urma să îl ofer.

Cu cei trei am avut mai multe întâlniri şi atunci când am cunoscut cifra aproximativă a marjei de profit (în mai 2009) am stabilit sumele pe care puteam să le ofer pentru influenţa pe care Cocoş şi Gheorghe Ştefan urmau să o exercite asupra funcţionarilor publici. În ceea ce-l priveşte pe Gabriel Sandu procedura depindea şi de el, astfel încât suma pe care a solicitat-o era cu titlu de mită. Am convenit  –  de fapt Dorin Cocoş a făcut repartizarea sumelor (ca suma de 2.300.000 euro să ajungă la Gabriel Sandu prin intermediul ESSIM Partners din Cipru, controlată de prietenul acestuia, un anume Dan),  suma de 4.000.000 la Gheorghe Ştefan (prin intermediul societăţii DD Land Oil din Cipru) iar diferenţa de circa 9.000.000 euro să fie transferată către Dinu Pescariu. Din această sumă urma ca Dinu Pescariu să-i dea lui Dorin Cocoş suma convenită între ei”. (pp. 45 – 46)