Patru instituţii de control financiar şi 30.000 de funcţionari adună cel mai nesigur buget din Europa

De astăzi am început să scriu pentru CursDeGuvernare.ro. Textele semnate de mine, analize politice, economice sau investigaţii, le veţi găsi de acum pe CursDeGuvernare.ro, însă vor fi preluate, evident, şi aici.

Criză economică, lipsă de bani la bugetul de stat, cel mai mare nivel de impozitare din Uniunea Europeană (113 impozite şi taxe), dar cea mai mică rată de colectare efectivă (doar 32% din PIB). Şi nu mai puţin de patru instituţii de control economico-fiscal, iar o a cincea luată în discuţie să se înfiinţeze. Acesta este cercul ineficienţei în care se învârt, de ani de zile, atât statul şi bugetul său, cât şi cetăţeanul şi afacerea sa. România, o ţară a extremelor fiscale: prima la impozite, ultima la colectarea lor.

Nu mai puţin de patru instituţii de control fiscal şi economic există în România – toate cu atribuţii în combaterea evaziunii fiscale şi identificarea banilor care evită bugetul de stat. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), Garda Financiară, Poliţia Economică şi Curtea de Conturi a României. În toate aceste instituţii lucrează, în total, 30.000 de persoane care se ocupă strict de tot ceea ce înseamnă controlul fiscal şi procesarea acestuia. La finalul anului 2009, la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) erau angajate, la nivelul întregii ţări, 25.000 de persoane, la Garda Financiară 1.400, la Poliţia Economică 1.800, iar la Curtea de Conturi 1.550.

Cu excepţia Curţii de Conturi, care poate controla societăţile comerciale private doar în anumite condiţiile – în care acestea au raporturi comerciale cu Statul sau cu societăţile la care Statul are participaţii, celelalte trei organisme au atribuţii de control similare:

* Control fiscal, preventiv sau operativ;
* Constatarea evaziunii fiscale;
* Stabilirea de panalităţi, amenzi sau instituirea de sechestru asigurator;
* Înaintarea unei sesizări penale către Parchet sau DNA.

Citeşte continuarea textului aici.