Încep prin a relata
o mică istorioară de acum câţiva ani - ca
punct de reper Emil Boc era premier -, când am cunoscut un funcţionar din
Guvernul României. Omul, angajat în perioada lui Călin Constantin Anton Popescu
Tăriceanu – ştiţi voi continuarea, trăia nişte nostalgii neexperimentate
personal legate de perioada în care Adrian Năstase era premier.
Din poveştile
angajaţilor de pe vremea lui Năstase, omul aflase despre circuitul şpăgilor în
Guvernul României, şi cum niciun buzunar sau portofel de angajat al guvernului nu
rămânea neumplut, mai mult sau mai puţin, la fiecare contract încheiat. „Contractele
alea mari, erau pentru ei, miniştri, secretari de stat, directori, pentru cei
şmecheri. Contractele mici, pentru tot felul de servicii, erau pentru ceilalţi.
Zece la sută era regula şi toată lumea o ducea bine. Chiar foarte bine”, îmi
spunea funcţionarul, cu un regret aproape nedisimulat pentru că la vremea aia
nu lucra şi el în guvern.
Nemulţumirea
majoră a omului când spunea asta era că după venirea lui Emil Boc în funcţia de
prim-ministru robinetul şpagilor pentru acordarea de contracte a fost redus
drastic, aproape închis. „Nu se mai poate învârti nimic. Şi pe vremea lui
Tăriceanu se puteau făce combinaţii, e adevărat, nu la nivelul la care îmi
povestau colegii care l-au prins pe Năstase”, mai spunea funcţionarul.
2000 – 2004 a
fost perioada marilor „tunuri” economico-financiare, pe care Adrian Năstase
le-a avizat personal. Totul trecea prin aprobarea sau semnătura lui Năstase. Lucrul
acesta reiese şi din declaraţiile martorilor din dosarul Sistemul Educaţional
Informatizat (SEI) – Microsoft.
Adrian Năstase nu
a fost pus sub acuzare în dosarul Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) –
Microsoft până „în acest moment”, pentru a folosi expresia Direcţiei Naţionale
Anticorupţie (DNA) în răspunsul dat celor de la EVZ când au întrebat dacă
Victor Ponta are calitatea de suspect sau inculpat. E adevărat, DNA mai trebuie să şi poată dovedi
cum au ajuns la Adrian Năstase mitele despre care vorbesc martorii.
Mărturiile care arată gradul de implicare a lui Adrian
Năstase dosarul Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) – Microsoft
“Conducerea Compaq de la acea vreme,
anume Mihai Pascali şi Călin Tatomir a aprobat derularea contractelor în
această manieră şi a acceptat adaosurile
comerciale exagerate ale firmei Technet Austria ştiind că din aceste adaosuri urma să fie plătită mita către persoanele
din anturajul lui Adrian Năstase.”
„Claudiu Florică a condiţionat şi prezenţa firmei
Siveco ca integrator în
acest contract de subcontractarea unei părţi din software şi servicii în valoare de 1,5 milioane dolari
firmei Kapraras Consulting condusă de Antonio Kapraras care urma să asigure la
rândul ei plata unei mite către persoane din anturajul lui Adrian Năstase.”
„În anul 2002, Claudiu Florică s-a mutat de la Compaq la
Fujitsu Siemens Computers şi ca urmare FSC a fost inclusă în contract în
locul firmei Compaq şi a primit o
comandă de echipamente de tehnică de calcul şi servicii în valoare de 8
milioane dolari, comandă
condiţionată de cesionarea întregului contract
către firma Net Consulting, firmă deţinută de Dragoş Stan şi care avea
acelaşi rol de a plăti mitele promise de Claudiu Florică persoanelor din
anturajul lui Adrian Năstase, acesta
fiind singurul care putea semna HG ce avea ca obiect atribuirea contractelor în
mod direct prin negociere cu sursă unică.”
„În perioada
2003 –
2005, Claudiu Florică a exercitat presiuni pe toate canalele oficiale şi
neoficiale pentru a fi reinclus în proiect, dar fără succes. Astfel, Claudiu Florică s-a întâlnit în primăvara
anului 2004 cu Alexandru Bittner care controla toate proiectele de IT în
perioada guvernării PSD-iste, 2000
– 2004, iar acesta i-a oferit lui
Claudiu Florică susţinerea pe lângă Adrian Năstase în proiectele sistemului de
securizare a frontierelor de stat şi
proiectul licenţierii Guvernului României pentru produse Microsoft cu condiţia
să renunţe să mai facă presiuni pentru a reintra în proiectului Sistemului
Educaţional Informatizat.”
„Au fost foarte
multe persoane implicate deoarece acest contract presupunea aprobări atât de la
nivelul cancelariei primului – ministru, MinisteruluiFinanţelor,
Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, Ministerului
Educaţiei şi Cercetării. Persoanele implicate
în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase,
prim –
ministru în perioada 2000 – 2004, Alexandru
Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase în acea
perioadă, Remus Truică, şeful
Cancelariei Primului – ministru în acea perioadă, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al Premierului în acea perioadă,
Ecaterina Andronescu –
ministru al Educaţiei 2000 – 2004, Cristina
Ghiţulică – şef de cabinet la Ecaterina Andronescu în
perioada 2000 – 2004, Mihnea
Costoiu - secretar general al ministerului în acea
perioadă, Traian Ionescu –
director în Ministerul Educaţiei, Valentin
Cotârţă – director în cadrul Ministerului Educaţiei, Gheorghe Dinu –
consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu – ministrul finanţelor la acea perioadă, Enache Jiru –
secretar de stat în Ministerul Finanţelor, Dan Nica – ministru MCTI, precum şi miniştrii PD numiţi
după Ecaterina Andronescu şi anume, Alexandru
Athanasiu, Mircea Miclăuş (n.m. – Mircea Miclea) şi ulterior, Andrei Marga.”
„Contractul a fost atribuit prin negociere cu
sursă unică, fără nici o justificare, această decizie fiind luată de guvern la
presiunea premierului Adrian Năstase în urma discuţiilor lui Claudiu Florică cu
Alexandru Bittner şi Remus Truică privind cuantumul şi modul de plată a mitei
către persoanele politice implicate.”
„În prima parte a anului 2004, Claudiu Florică a avut o întâlnire cu
Alexandru Bittner care în perioada respectivă controla în numele şi pentru
Adrian Năstase orice contract de tehnică de calcul şi software cu Guvernul
României şi inisterele sale, acestea solicitând un procent din respectivele
contracte prin firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea
semnăturilor la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.”
„În urma întâlnirii lui Claudiu Florică cu
Alexandru Bittner sumele destinate mitelor au crescut şi ca urmare managementul FSC a fost condiţionat
să semneze o creştere a preţului contractului de servicii fictive cu Profinet
de la 14 milioane dolari la 15,5 milioane dolari, sumă plătită de FSC
integral. Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau servicii
fictive, contractul fiind folosit
exclusiv pentru justificare scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare plăţii
mitelor către persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.”
Oare Cristina Ghitulica este ruda cu Maria Ghitulica, fost secretar PCR in jud. Iasi pana in 22 dec. 1989 ?. Loazele fostilor demnitari comunisti probabil sunt bine merci la butoanele Romaniei. Ce puteau sa invete de la niste parinti (rude) cu o educatie precara, dar mari demnitari comunisti? sa fure.
RăspundețiȘtergere