Iubita lui Andrei Năstase, afaceri cu bodyguarzi

La această poză (sursa: Libertatea) nu ne interesează ce marcă de ţigări fumează juniorul Andrei Năstase, ci cine este juna lui prietenă. Conform presei mondene, se numeşte Bianca Ciudovăţ. În acte se numeşte şi Cristina şi este născută în 1991. Şi este Berbec, dacă tot eraţi curioşi. La cei 19 ani ai ei, Bianca a luat viaţa în serios, viaţa profesională, evident, şi s-a apucat de afaceri alături de tatăl ei, George Ciudovăţ. Cei doi împart firma Invest Securitys Services SRL, unde tatăl are 90% din părţile sociale, iar Bianca 10%. Firma a fost înfiinţată de George Ciudovăţ în 2003, la acea vreme având un alt partener de afaceri. De altfel, până anul trecut, Ciudovăţ - tatăl a schimbat mai mulţi parteneri de afaceri, în final societatea ajungând în proporţie de 100% în proprietatea sa.

Firma a avut în trecut mai multe contracte cu statul pentru paza unor instituţii: Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare, Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României, Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru românii de pretutindeni. Alte licitaţii necâştigate au fost contestate, fără succes, însă. Ca multe dintre firmele de bodyguarzi, şi Invest Securitys Services SRL a fost prinsă de Inspecţia Muncii nu nişte evaziune fiscală. În 2006, când Bianca era cam pe-a noua, firma unde acum este asociată a fost amendată cu o jumătate de miliard de lei vechi pentru că 32 de bodyguarzi lucrau la negru.

În schimb, Andrei Năstase, luat la vizor de presă la pachet cu teresa de fiţe de pe malul Lacului Herăstrău pe care a concesionat-o pe nimic de la Primăria Capitalei, via Administraţia Lacuri Parcuri şi Agrement Bucureşti, şi-a plasat părţile sociale în acte vreunei mătuşe, ceva, însă, în continuare, se ocupă de Bonton by Marie Celeste şi nu cred că în calitate de angajat. De altfel, juniorul mai are trei firme, una de media, alte două de imobiliare, însă pe criza asta se pare că lumea vrea să stea la terasă, nu în cine ştie ce penthouse.

PS. Am uitat să spun cine e Andrei Năstase. Pentru necunoscători, contactaţi-mă pe mail. :)

Demisia, tovarăşi!

Cât de mare trebuie să fie numărul morţilor într-o tragedie în România ca cineva să considere că este decent, moral, responsabil să îşi dea demisia? Patru bebeluşi arşi de vii nu au fost suficienţi? Poate acum că numărul lor a crescut la cinci creşte şi responsabilitatea cuiva din sistemul public?

Există un lanţ întreg de responsabili de producerea acestui cumplit incident: conducerea maternităţii, firma de mentenanţă a instalaţiilor electrice (inclusiv aer condiţionat), conducerea Direcţiei Spitalelor din Primăria Capitalei, conducerea Primăriei care a numit direcţiunea de la această instituţie. Undeva pe acest lanţ al responsabilităţilor s-au produs fracturi de administrare, gestionare, respectare a procedurilor, aplicare a unor reguli, control. S-a luat vreo măsură după trei zile de la tragedie, când numărul morţilor a crescut de la trei la cinci? NU!

Ministrul Sănătăţii s-a spălat repede pe mâini, răsuflând uşurat că spitalul nu este în subordinea ministerului său, primarul este prea ocupat cu concediul acum (că în rest este ocupat cu timpul liber) ca să ia o decizie drastică, iar restul (prefectul, de exemplu, şeful de facto al primarului, primul-ministru, care ar trebui să aibă şi el ceva autoritate în ţărişoara asta) se fac că plouă. Şi-a dat cineva demisia? NU! Avem însă o suspendare, iar asta ar trebui să satisfacă pe toată lumea, nu?

Simulacrul suspendării conducerii Maternităţii Giuleşti este praf în ochii opiniei publice. Când ai o asemenea tragedie mai stai să aştepţi rezultatele unor anchete pentru a lua măsuri? Unde este responsabilitatea politică şi socială în cazul ăsta? Cât de liniştiţi s-au culcat în ultimele nopţi guvernanţii şi aleşii noştri? Mai ştie cineva în România mea şi a ta ce înseamnă, ce reprezintă onoarea?

De ce Sorin Oprescu nu-l va demite pe Marius Savu? Pentru că îi este partener de afaceri

În orice ţară normală, un eveniment atât de tragic precum cel de la Maternitatea Giuleşti se lăsa deja cu demisii sau demiteri. În România mea şi a ta, la 48 de ore după incident, NIMENI nu se consideră îndeajuns de vinovat pentru a face acest gest de onoare, care poate ar spăla măcar în faţa opiniei publice imaginea teribilă a evenimentului şi ar lăsa impresia că vinovăţia se plăteşte.

Dacă este să se facă o listă a vinovaţilor, a răspunzătorilor de tragedia de la Maternitatea Giuleşti, Marius Savu ar trebui să fie pus în capul ei. Nu trebuie să mai explic de ce: Marius Savu, domnul ăla la costum şi cu o figura de piţigoi alergat de uliu, care se învârtea luni seara, după incendiul de la Maternitatea Giuleşti, pe lângă Raed Arafat, mimând interesul şi competenţa, este directorul Direcţiei Spitalelor din cadrul Primăriei Bucureşti, instituţie în subordinea căreia se află spitalul în care 4 bebeluşi au murit, iar alţi şapte au fost arşi de vii, instituţie care răspunde de ce se întâmplă acolo, financiar, medical şi moral.

Marius Savu nu a avut demnitatea de a-şi da demisia până acum şi mi-e greu să cred că o va face. Iar Sorin Oprescu NU-l va demite, pentru că ar însemna să-şi "demită" propriile interese. Ce vreau să spun cu asta? Păi, haideţi să aflăm împreună.

Nu îi ştiu calităţile profesionale ale lui Marius Savu, care am înţeles că este de profesie medic, însă ceea ce l-a recomandat în faţa primarului Sorin Oprescu în momentul în care l-a numit la Direcţia Spitalelor din Primăria Capitalei a fost relaţia de afaceri a lui Marius Savu cu Sorin Oprescu însuşi, dar şi cu Mircea Oprescu, fiul lui Sorin Oprescu, cei trei derulând împreună afaceri în domeniul, da, aţi ghicit, medical!


Marius Savu deţine, potrivit propriei declaraţii, un cabinet medical oftalmologic deschis în interiorul Clinicii Academica, deţinută de Sorin Oprescu şi de fiul său, Mircea. La acest cabinet lucrează soţia lui Marius Savu, Mădălina Anca Savu. De altfel, doamna Savu deţine părţi sociale în două firme cu profil medical, Oftarom SRL şi Optilux SRL. Domnul Savu este şi el asociat în două firme, Optilux SRL, împreună cu soţia lui, şi în Resource Pharma SRL.

Am vrut să trec aici doar informaţiile indubitabile, de necontestat. Altfel, am şi alte date din perioada în care documentam acest subiect la Realitatea TV (subiect blocat de Mihai Tatulici din cauză că loveam crunt în interesele sale financiare cu lumea medicală), informaţii despre afacerile de milioane de euro derulate de familia Oprescu prin intermediul şi cu ajutorul lui Marius Savu, pe care însă nu am apucat să le tranform în vreo anchetă pentru că mi-am dat demisia de la RTV. Ăsta fiind unul dintre motive, pe care îl evoc public pentru prima dată.

PS. Apropo, de doctor aţi auzit ceva de două zile? Şi pe lună dacă era putea să trimită un comunicat, ceva.

Cum fosta blondă de la Cotroceni vrea să fie viitoarea blondă de la Cotroceni

Foto: www.newschannel.ro
Cel mai de încredere om al preşedintelui Băsescu, Elena Udrea, pare a se pregăti cu răbdare şi tact pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Ministrul Dezvoltării a ales calea bătută înainte de mentorul său politic, actualul preşedinte, care s-a dovedit a fi una de succes: mai întâi primăria, apoi preşedinţia. Dacă mulţi colegi de breaslă au văzut în funcţia de preşedinte al PDL Bucureşti, recent ocupată de Elena Udrea, drept o trambulină către Primăria Capitalei, eu o văd ca pe un pas intermediar către Cotroceni.

Întrebată acum fix o lună dacă România este pregătită pentru a avea o femeie preşedinte, Udrea declara că "în zece ani ţara ar putea fi pregătită, dar trebuie să apară şi femeia care să intre într-o cursă care se transformă adesea într-un război murdar". Zece ani, zice Udrea? Zece, dacă ne gândim că până la alegerile locale mai sunt doi ani, iar cercetările sociologice şi calculele sale arată probabil că dacă va ocupa timp de două mandate o funcţie foarte vizibilă, românii s-ar putea obişnui cu ideea de a avea lider o femeie. Iar Elena Udrea şi-a suflecat deja mânecile şi s-a apucat de campanie. Spre dezamăgirea unor membri PDL care se încălzeau pe margine de circa un an, lucrând chiar la proiecte de lege pentru dezvoltarea Bucureştiului.

Primăria Capitalei a fost o trambulină pentru preşedinţie şi în România, dar şi în alte ţări. Băsescu a câştigat alegerile din 2004 în faţa lui Adrian Năstase după ce fusese primar trimp de patru ani, iar în iunie 2004 câştigase un nou mandat. Jacques Chirac a fost timp de 18 ani primarul Parisului înainte de a deveni în 1995 preşedintele Franţei, iar exemplele pot continua.