EXCLUSIV. Oamenii care dau la partid mai mulţi bani decât câştigă. Finanţarea campaniilor electorale

Traian Băsescu propunea săptămâna trecută ca fiecare candidat la alegeri să fie finanţat cu 50.000 de lei din bani publici, astfel încât să fie adusă sub control mita electorală şi finanţările nejustificate. Cursdeguvernare.ro pune astăzi faţă în faţă cu propunerea preşedintelui realitatea din teren. Campaniile electorale sunt finanţate în România şi cu bani care nu pot fi justificaţi. De regulă, cu bani negri, intraţi în circuitul electoral prin donaţii. Prezentăm câteva exemple de donatori care au dat bani mai mulţi decât veniturile lor declarate. Toţi candidaţii importanţi au beneficiat de astfel de finanţări la ultimele alegeri prezidenţiale: de la Băsescu, la Geoană şi Antonescu.

Iată exemplele. Cel puţin 13 oameni politici au donat în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2009 sume de bani mai mari decât veniturile legal realizate şi făcute publice în declaraţiile de avere. Printre aceştia: un deputat, un primar de sector, un secretar de stat, un preşedinte de consiliu judeţean, consilierul unui deputat şi mai mulţi consilieri judeţeni sau locali. Şapte dintre ei au donat bani nejustificaţi candidatului PDL la prezidenţiale, Traian Băsescu, trei au făcut donaţii canditatului PSD, Mircea Geoană, iar alţi trei candidatului PNL, Crin Antonescu.

Suma totală suspectă de evaziune fiscală se ridică la aproape o jumătate de milion de lei (436.019 lei). Numărul celor care nu justifică banii donaţi în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale este mult mai mic decât cel înregistrat în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2008, când circa 100 de politicieni au donat aproape un milion şi jumătate de lei nejustificaţi.

Politicienii-donatori de bani nejustificaţi prin veniturile obţinute pot fi împărţiţi în trei categorii:

* Cei care au donat la partide sume de bani mai mari decât veniturile realizate în anul 2009.
* Cei care au donat toţi banii câştigaţi partidului şi care nu se ştie din ce bani au trăit/mâncat/plecat în concedii/plătit taxe şi impozite către stat timp de un an de zile.
* Cei care au donat sume comparabile cu câştigurile din 2009, dar care pe lângă donaţiile făcute şi-au mai deschis conturi şi/sau şi-au cumpărat proprietăţi, astfel încât sumele adunate depăşesc veniturile oficial menţionate în declaraţiile de avere.

Documentarea acestui subiect a avut la bază un principiu simplu: au fost comparate sumele de bani donate partidelor politice pentru a susţine campania electorală din 2009, publicate în Monitorul Oficial, cu declaraţiile de avere aferente anului 2009 ale persoanelor cu funcţii publice.

Numărul celor care au cotizat în campaniile electorale sume mai mari decât veniturile declarate este posibil să fie mai însă mai mare. Asta pentru că demnitarii şi funcţionarii publici şi-au declarat veniturile din 2009 abia la finele anului 2010: legea de funcţionare a ANI a fost declarată neconstituţională în aprilie anul trecut, în urmă contestării ei la Curtea Constituţională de către avocata Alice Drăghici. Iar noua lege a fost adoptată abia în toamna lui 2010.

Mai menţionăm un lucru: finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale este un subiect de permanentă actualitate pentru oameii politici. Săptămâna trecută, chiar preşedintele Traian Băsescu, pentru a cărui campanie s-au donat sume nejustificate prin venituri, a propus ca finanţarea campaniilor electorale să se facă de la bugetul de stat în cazul candidaţilor pentru Parlament sau de la bugetele locale pentru candidaţii la alegerile din teritoriu. „Trebuie să avem forţă să întrerupem mita electorală şi să curăţăm alegerile, asumându‑ne standarde de cost pe fiecare candidat şi dându-i bani de la bugetul de stat sau de la cel local”, a explicat şeful statului.

Dacă această propunere se va materializa, situaţiile în care unii politicieni donează bani pe care nu îi justifică nu vor mai exista, însă costurile de campanie vor fi preluate automat de întreaga populaţie.

Această situaţie este de competenţa a cel puţin trei instituţii: a Agenţiei Naţionale de Integritate, care poate să verifice legalitatea averilor donatorilor, a Parchetului General, care poate să verifice dacă în declaraţiile de avere s-a comis fals în declaraţii şi evaziune fiscală, şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), care are competenţe de verificare a veniturilor unei persoane fizice în cazurile suspecte de evaziune fiscală. De altfel, şeful ANAF a declarat recent că persoanele cu averi nejustificate vor fi controlate de Fisc, în această categorie putând fi verificaţi şi cei 13 politicieni-donatori.

Citiţi cine sunt cei care au donat sume de bani mai mari decât veniturile realizate şi menţionate în declaraţiile de avere, dar şi care sunt sumele nejustificate pe CursDeGuvernare.ro

Ce facem cu evaziunea fiscală?

În Statele Unite, dacă vreun personaj public, om politic sau vedetă apare în vreo fotografie în presă purtând un ceas scump la mână, IRS-ul, omologul ANAF-ului românesc, se autosesizează instantaneu pentru a verifica dacă acel ceas a fost cumpărat din venituri legale. O dată la câţiva ani, trei dacă îmi amintesc bine, ofiţerii IRS fac evaluări ale locuinţelor pentru a stabili dacă schimbă clasa de impozitare a acestora. Dacă, să spunem, stai la casă şi ai renovat-o din temelii, ţi-ai placat scările cu marmură şi ai pus gresie în băi, atunci impozitul plătit va fi mai mare. La ei, impozitul se plăteşte în funcţie de valoarea locuinţei şi nu de zona în care stai, cum e la noi.

Mi-am adus aminte de toate acestea după ce am citit interviul pe care Adevărul i l-a luat astăzi lui Andrei Gheorghe, meteoricul consilier de comunicare al ministrului Finanţelor, Sebastian Vlădescu. "La noi, în ministere, sunt prea multe ceasuri scumpe!", spunea Gheorghe. Sunt sigură că nu se referea la ceasurile de două, trei mii de euro ale unor funcţionăraşi obscuri, ci la ceasurile de zecii de mii de euro ale unor funcţionăraşi obscuri, cu salarii lunare de 800 - 1.000 de euro.

Nu mă aştept ca o armată de inspectori ANAF să-i caute la ceasuri şi venituri pe funcţionarii din Ministerul Finanţelor. Cum nu mă aştept ca ANAF să stârpească eveziunea fiscală în cazul produselor petroliere, a alcoolului, a ţigărilor, a zugravilor, florăreselor, maneliştilor şi vrăjitoarelor. Cum nu mă aştept nici la vreo verificare a donaţiilor făcute către cele trei partide importante de circa 100 de politicieni care, în mărinimia lor, au dat la partid mai mulţi bani decât au câştigat într-un an. Vreau să vă reamintesc un singur exemplu: Virgil Nicorescu, consilier în Consiliul General al Capitalei, nu a avut niciun venit în 2008, dar a donat la PSD o nimica toată: 700 de milioane de lei vechi. Detalii găsiţi aici.

O cerere de mărire de salariu

De câte ori nu v-aţi gândit, strângând din dinţi, să mergeţi la şeful vostru să-i cereţi o mărire de salariu? Şi v-aţi tot gândit cum să-i ziceţi boss-ului că meritaţi bani în plus, să îi explicaţi cât de mult munciţi, ce valoroşi sunteţi.... Şi când vă luaţi inima în dinţi şi ajungeaţi la el în birou vă trezeaţi vorbind despre o sarcină viitoare, nicidecum despre o mărire....

Cred că nu aţi ales reţeta perfectă. Cox, adică Adrian Albu de la Omul cu Şobolani, lucrează şi la agenţia de publicitate Propaganda. Cererea lui de mărire de salariu e clipul de mai jos, care a fost filmat şi montat de Călin Dinulescu. A, nu mai ştiţi cine e Călin? Este producătorul şi editorul filmului meu anchetă Donaţii fără acoperire .
Mă luasem cu vorba şi era să uit: cererea lui Cox a fost aprobată.

Cât a donat oficial Ana Birchall la PSD

Speculaţiile legate de femeia care îi dă cei 5.000 de euro lui Mircea Geoană în filmuleţul apărut astăzi pe internet se învârt în jurul Anei Birchall. O apropiată a lui Mircea Geoană până în vara anului trecut, Birchall a dispărut oarecum de pe scena publică după apariţia unui filmuleţ în care o femeie care semăna cu aceasta îi făcea sex oral unui bărbat într-o maşină. Atunci se vorbea de faptul că protagoniştii erau Ana Birchall si Mircea Geoană. Acele imagini au scos-o pe tuşă pe Ana Birchall, la acea vreme vorbindu-se de faptul că a fost lucrată de gruparea lui Marian Vanghelie care dorea postul de ministru al Educaţiei pentru Cati Andronescu, pentru că în partid se contura o susţinere tot mai puternică din partea lui Geoană ca Birchall să preia acel portofoliu.

Femeia a făcut o expertiză a filmului, care spune că nu ea este în acea scenă sexuale, însă asta nu i-a ajutat prea mult, fiind trasă pe linie moartă. Aflată în cărţi pentru un colegiu de deputat în judeţul Vaslui, Birchall a fost trimisă să candideze în dispora, unde se stie bine că PSD-ul nu are nicio şansă de câştig. Şi nu a avut nicio şansă. Cu toate acestea, Birchal a donat anul trecut, oficial, o sumă mai mult decât consistentă către PSD. Din datele de la Monitorul Oficial reiese că Ana Birchall a donat 90.000 de lei, într-o singură tranşă, în data de 25 iunie 2008. Cei 90.000 de lei sunt echivalentul a 25.000 de euro, având în vedere că un euro era în iunie anul trecut în jur de 3,6 - 3,7 lei.

Acum, dacă Birchall a dat partidului mai mulţi bani decât cei înregistraţi oficial, doar ea ştie. Având în vedere umilinţa publică la care a fost supusă din cauza jocurilor interne din PSD nu este exclus să fi decis să se răzbune sau să aibă şi ea un film cu care să-şi negocieze o în viitor o poziţie în partid. Evident, asta în varianta în care am presupune că ea este cea care îi dă cei 5.000 de euro lui Geoană în filmuleţul lansat azi pe piaţă. Cei 90.000 de lei donaţi oficial de Birchall sunt justificaţi de veniturile soţului său, un om de afaceri englez. Veniturile familiei Birchall au fost verificate de mine în cadrul documentării pentru filmul-anchetă "Donaţii fără acoperire".