Ca mulţi alţi jurnalişti, susţin şi eu că această campanie a fost cea mai dură şi murdară din câte am trăit. Cea din 2004 îmi pare acum cel mult incitantă. În afara celebrelor stenograme PSD, nimic nu a „tulburat” atunci o presă aservită şi îngenuncheată de PSD şi Adrian Năstase.
Traian Băsescu nu a fost un preşedinte comod, nici inspirat, poate prea impulsiv şi prea decis să-şi spună părerea despre orice. S-a expus excesiv de mult în cei cinci ani, fapt care într-o măsură destul de mare i-a dăunat pentru ca adversarii săi politici au speculat fiecare declaraţie, şi pentru care o anumită parte a presei l-a atacat constant. Au fost momente când nu a ştiut să tacă, când nu a avut tact, când a girat oameni care nu meritau asta. A greşit (cazul Ticu Dumitrescu –CNSAS), a deranjat (susţinerea şefului DNA), a atacat (mogulii şi o parte a presei), dar a jucat cartea omului politic.
Omul politic Traian Băsescu mi-a strârnit multe trăiri în ultimii cinci ani. De la respect la furie şi dezamăgire. În această campanie electorală mi-a câştigat aprecierea.
Cinci ani a avut împotriva lui o televiziune care a funcţionat precum picătura chinezească. După cinci ani în care a fost personaj principal negativ la Antena 3 la o oră de maximă audienţă, vara aceasta împotriva lui Băsescu s-au adăugat Realitatea TV, la modul vizibil, şi TVR, prin ignorarea preşedintelui şi apoi a candidatului Băsescu. Traian Băsescu a intrat în campania electorală având împotriva lui cea mai importantă parte a presei. A fost atacat cu cazul Hayssam, cu aşa-zisele afaceri cu armament ale fratelui său, membrii PDL apropiaţi preşedintelui au fost luaţi la rând de dezvăluiri de presă legitime sau nu chiar în campania electorală, iar ceea ce credeam că va fi lovitura de graţie, filmul cu copilul lovit, a fost plasat în penultima săptămână de campanie cu scopul de a-l scoate de pe scena politică.
În ciuda acestor lovituri devastatoare, Băsescu a ieşit preşedinte. Sper că lucrul ăsta va reprezenta o lecţie cel puţin pentru patronii şi şefii de presă: votul cetăţenilor decide preşedintele şi nu o televiziune sau un trust. Nimic nu va şterge comportamentul unor instituţii de presă şi al unor jurnalişti, însă sper şi cred că unele dintre ele vor reveni la decenţa profesională de dinainte de a se angaja în schimbarea preşedintelui.
De la Traian Băsescu aştept un singur lucru: să arate că a învăţat ceva din experienţă ultimilor cinci ani şi a campaniei electorale.
luni, 7 decembrie 2009
Teza fraudării alegerilor
Update2. Delegaţia OSCE anunţă că în turul doi al alegerilor prezidenţiale "în general s-au respectat angajamentele faţă de OSCE şi alte standarde internaţionale pentru alegeri democratice, libertăţile politice fundamentale, mediul de campanie competitiv şi administrarea eficientă a alegerilor".
Update 1. PSD contestă alegerile. Anunţul abia a fost făcut de Liviu Dragnea, vicepreşedinte PSD. Cred că lucrurile vor fi nu interesante, aşa cum spuneam la ora 11,00, ci vor lua o turnură, sper să nu fie un cuvânt mare, periculoasă.
De la ţopăiala lui Mircea Geoană de aseară până la fraudarea alegerilor pe care o va anunţa astăzi PSD nu e decât anunţul Biroului Electoral Central (BEC) cum că alegerile au fost câştigate de Traian Băsescu. La acest moment sunt deja centralizate voturile din 99,1% din secţiile de votare. După ora 14,00, când BEC va anunţa rezultatele, este de aşteptat ca PSD să facă o conferinţă de presă în care să anunţe fraudarea alegerilor.
De ce nu cred în această teză? Simplu, pentru că aseară Mircea Geoană şi liderii PSD nu au pomenit niciun cuvânt în discursurile lor de învingători despre fraudă. De ce Mircea Geoană nu a pomenit aseară nimic despre fraudă? De ce nu a spus că victoria sa ar fi fost şi mai categorică dacă alegerile nu ar fi fost fraudate de PDL? De ce Viorel Hrebenciuc, aflat la butoanele partidului şi ale campaniei lui Geoană, nu a pomenit aseară nimic despre fraudă?
E de aşteptat ca PSD-ul să marşeze puternic pe această teză. Probabil s-a dat deja comandă către reprezentanţi ai partidului în secţiile de votare să conteste anumite rezultate, să nu semneze procese verbale, şi nu ar fi exclus să fie depusă o contestaţie pentru anularea alegerilor la nivel naţional. Iar dacă se va face asta nu va fi de dragul jocului politic, ci pentru că anumite tabere din interiorul PSD au nevoie de timp să se regrupeze în condiţiile în care pierderea alegerilor va însemna retragerea unor lideri.
În acest moment, Cozmin Guşă dă declaraţii în faţa sediului PSD din Kiseleff. Anunţă, cum mă aştptam, fraudarea alegerilor: "Băsescu şi ai lui au lucrat la ce se pricep mai bine, fraudarea alegerilor". Ion Iliescu spune şi el că e ceva "suspect" cu diferenţa dintre rezultatul exit-poll-ului şi rezultatul anunţat de BEC! Şi, cu plăcere vă anunţ, Adrian Năstase vorbeşte acum, încâlcit, cu o faţă luminoasă, aproape radiind, în poarta din fier forjat a sediului din Kiseleff: "Acuzaţiile de fraudă sunt întemeiate"! A spus-o şi el!
Va fi o zi interesantă. Urmează zile interesante.
Update 1. PSD contestă alegerile. Anunţul abia a fost făcut de Liviu Dragnea, vicepreşedinte PSD. Cred că lucrurile vor fi nu interesante, aşa cum spuneam la ora 11,00, ci vor lua o turnură, sper să nu fie un cuvânt mare, periculoasă.
De la ţopăiala lui Mircea Geoană de aseară până la fraudarea alegerilor pe care o va anunţa astăzi PSD nu e decât anunţul Biroului Electoral Central (BEC) cum că alegerile au fost câştigate de Traian Băsescu. La acest moment sunt deja centralizate voturile din 99,1% din secţiile de votare. După ora 14,00, când BEC va anunţa rezultatele, este de aşteptat ca PSD să facă o conferinţă de presă în care să anunţe fraudarea alegerilor.
De ce nu cred în această teză? Simplu, pentru că aseară Mircea Geoană şi liderii PSD nu au pomenit niciun cuvânt în discursurile lor de învingători despre fraudă. De ce Mircea Geoană nu a pomenit aseară nimic despre fraudă? De ce nu a spus că victoria sa ar fi fost şi mai categorică dacă alegerile nu ar fi fost fraudate de PDL? De ce Viorel Hrebenciuc, aflat la butoanele partidului şi ale campaniei lui Geoană, nu a pomenit aseară nimic despre fraudă?
E de aşteptat ca PSD-ul să marşeze puternic pe această teză. Probabil s-a dat deja comandă către reprezentanţi ai partidului în secţiile de votare să conteste anumite rezultate, să nu semneze procese verbale, şi nu ar fi exclus să fie depusă o contestaţie pentru anularea alegerilor la nivel naţional. Iar dacă se va face asta nu va fi de dragul jocului politic, ci pentru că anumite tabere din interiorul PSD au nevoie de timp să se regrupeze în condiţiile în care pierderea alegerilor va însemna retragerea unor lideri.
În acest moment, Cozmin Guşă dă declaraţii în faţa sediului PSD din Kiseleff. Anunţă, cum mă aştptam, fraudarea alegerilor: "Băsescu şi ai lui au lucrat la ce se pricep mai bine, fraudarea alegerilor". Ion Iliescu spune şi el că e ceva "suspect" cu diferenţa dintre rezultatul exit-poll-ului şi rezultatul anunţat de BEC! Şi, cu plăcere vă anunţ, Adrian Năstase vorbeşte acum, încâlcit, cu o faţă luminoasă, aproape radiind, în poarta din fier forjat a sediului din Kiseleff: "Acuzaţiile de fraudă sunt întemeiate"! A spus-o şi el!
Va fi o zi interesantă. Urmează zile interesante.
Partitura zilei: fraudă!
Primul semn dinspre social-democraţi că ceva e în neregulă cu rezultatul alegerilor anunţat aseară de exit-poll-uri a venit la ora cinci azi dimineaţă. Toţii greii PSD, sub comanda lui Viorel Hrebenciuc, erau în şedinţă la sediul din Kiseleff, iar rezultate de la numărătoarea paralelă făcută de PSD nu mai fuseseră date publicităţii de la ora două. Ce puneau la cale şefii din PSD la ora cinci dimineaţa? Strategia de după, adică de după ce Biroul Electoral Central avea a anunţa că Traian Băsescu a ieşit învingător, ceea ce la acea oră era deja clar din numărătoarea păralelă. Frauda, fraudă, fraudă, fraudă. Asta se va "cânta" azi şi zilele viitoare la unison de ce cei care aseară clamau victoria lui Mircea Geoană. Fapt ce a început deja să se audă din vocea fiecărui membru PSD care apare la televizor.
duminică, 6 decembrie 2009
Votul ca o loterie
Am votat deja. Am fost cetăţean jucător. Apoi am jucat la 6/49. Era mai multă lume la secţia de votare decât la agenţia Loto de la parterul blocului meu. Aşa că mi-am zis să îmi încerc norocul, că deh, cine ştie? În plus, cine ştie ce va fi diseară, cine ştie ce va fi în următorii cinci ani? În tot cazul, votul de azi e ca o loterie. Iar motivele sunt, cred, destul de clare pentru toţi.
Nu am deschis încă televizorul şi aş vrea nici să nu o fac până pe la ora 21,00. Nu mai pot să văd că orice bâlbă a unui preşedinte de secţie de votare, că orice chefliu care l-a petrecut pe Moş în avans şi că orice babă analfabetă este contabilizată la tentativă de fraudă. Şi nu mai vreau să aud de la corespondenţii de la faţa locului că românii nu au votat încă pentru că sunt la biserică, că nu au votat după ce au ieşit de la biserică pentru că s-au dus să mănânce de prânz şi aşa mai departe.
Nu am deschis încă televizorul şi aş vrea nici să nu o fac până pe la ora 21,00. Nu mai pot să văd că orice bâlbă a unui preşedinte de secţie de votare, că orice chefliu care l-a petrecut pe Moş în avans şi că orice babă analfabetă este contabilizată la tentativă de fraudă. Şi nu mai vreau să aud de la corespondenţii de la faţa locului că românii nu au votat încă pentru că sunt la biserică, că nu au votat după ce au ieşit de la biserică pentru că s-au dus să mănânce de prânz şi aşa mai departe.
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Ancheta post factum, specialitatea justiţiei noastre
Când cineva ajută o persoană care a comis o infracţiune, se consideră că împiedică realizarea actului de justiţie. În termeni juridici, lucrul ăsta se numeşte favorizarea infractorului. Când nu declari informaţiile pe care le deţii despre comiterea unei infracţiuni se numeşte tăinuire. Ambele sunt prevăzute şi sancţionate de Codul Penal. Nicolae Popa s-a aflat timp de opt ani pe lista celor mai mari infractori căutaţi de poliţie. Astăzi, aflăm din Evenimentul zilei că Parchetul General a deschis joi un dosar de cercetare pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, dosar în care se va verifica modul în care Nicolae Popa a părăsit România, iar mai multe persoane urmează să fie audiate săptămâna viitoare.
Nu am îndoieli că informaţia dată de EVZ este corectă. Însă întrebarea mea este cum de un astfel de dosar se deschide post factum? Adică timp de opt ani de zile nu a existat un dosar care să ancheteze modul în care a plecat Nicolae Popa din ţară? Sinceră să fiu, în contextul în care la nivelul Poliţiei Române se ştia încă din 2002 că Popa se află în Jakarta, cred că şi nişte domni poliţişti ar cam trebui să fie invitaţi la audieri zilele viitoare la Parchetul General. Iar dacă lucrurile ar funcţiona corect în instituţiile statului, la nivelul Ministerului de Interne ar trebui să se constituie o comisie de cercetare a poliţiştilor care au anchetat cazul Popa şi care s-au făcut că nu ştiu că el se află în Indonezia. Nu de alta, însă noi contribuabilii, cei care îi plătim pe dumnealor, cred că trebui să ştim cum a fost instrumentat/gestionat cazul Nicolae Popa. Iar printre contribuabili se află şi vreo 300.000 de păgubiţi în dosarul FNI.
Nu am îndoieli că informaţia dată de EVZ este corectă. Însă întrebarea mea este cum de un astfel de dosar se deschide post factum? Adică timp de opt ani de zile nu a existat un dosar care să ancheteze modul în care a plecat Nicolae Popa din ţară? Sinceră să fiu, în contextul în care la nivelul Poliţiei Române se ştia încă din 2002 că Popa se află în Jakarta, cred că şi nişte domni poliţişti ar cam trebui să fie invitaţi la audieri zilele viitoare la Parchetul General. Iar dacă lucrurile ar funcţiona corect în instituţiile statului, la nivelul Ministerului de Interne ar trebui să se constituie o comisie de cercetare a poliţiştilor care au anchetat cazul Popa şi care s-au făcut că nu ştiu că el se află în Indonezia. Nu de alta, însă noi contribuabilii, cei care îi plătim pe dumnealor, cred că trebui să ştim cum a fost instrumentat/gestionat cazul Nicolae Popa. Iar printre contribuabili se află şi vreo 300.000 de păgubiţi în dosarul FNI.
vineri, 4 decembrie 2009
Poliţia Română s-a făcut că-l caută timp de şapte ani pe Nicolae Popa
O adresă semnată acum şapte ani de comisarul şef Jenică Arion, fostul şef al Direcţie de Cercetări Penale, făcută publică azi de Curentul, arată că la nivelul conducerii Poliţei Române se ştia încă din 2002 despre faptul că Nicolae Popa se afla în Indonezia. Şefii actuali ai Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) şi ai Biroului Naţional Interpol spun că poliţia şi-a făcut datoria şi l-au căutat pe Nicolae Popa. În alte state, însă. Dar nu în Indonezia, în condiţiile în care prezenţa sa certă fusese semnalată acolo încă din 2001, atunci când Popa a cerut personal prelungirea paşaportului la Ambasada României la Jakarta.
Aşa se face să adresele trimise de Interpolul românesc către organizaţia-mamă dădeau ca piste de căutare mai multe ţări. Mihai Friptu, şeful Biroului Naţional Interpol România susţine: „Acţiunea a fost făcută pe baza informaţiilor de la noi. Nu pot să vă spun mai multe. La nivelul anilor 2002 – 2007, la nivelul Interpol au existat mai multe informaţii că urmăritul internaţional Popa Nicolae se poate afla pe teritoriul mai multor state, nu numai în Indonezia. În momentul în care am avut aceste informaţii, Biroul Naţional Interpol a luat legătura cu birourile internaţionale corespondente, nu numai din Indonezia, semnalând posibila prezenţă a urmăritului pe teritoriul mai multor state, atât europene, cât şi de pe alte continente”.
Şi fostul şef de la Cercetări Penale, Jenică Arion, îşi aduce aminte tot de Suedia.
Rep: Cum aţi aflat că Popa se află în Indonezia?
J.A.: Mă credeţi că nu mai ţin minte? Sunt şapte ani. Probabil că a rezultat din anchetă. Ancheta nu o făceam singur, o făceam cu Parchetul General, cu un colectiv mai larg de ofiţeri.
Rep: Care a fost procedura urmată când aţi aflat că este în Jakarta?
J.A.: Am informat Interpolul ca să facă demersuri ca să îl găsească, să îl dea în urmărire internaţională, că aşa era procedura. Cred că adresa aceea era de natură să stabilească mai exact unde se află, pentru că la momentul respectiv se spunea ba că e in Suedia, ba că e nu ştiu unde, şi cred că a venit o informaţie că e la Jakarta şi i-am canalizat pe cei competenţi să desfăşoare activitaţile în zonă. Deci efectiv nu pot să vă spun cu certitudine ce s-a intâmplat atunci pentru ca au intervenit multe.
Rep: Nu e aşa mare întârzierea cu care a fost prins dacă se ştia din 2002 că e acolo?
J.A.: Şi ce dacă au trecut şapte ani? Alţii nu au fost prinşi niciodată.
Chiar aşa, Nicolae Popa a fost prins, în sfârşit, însă între timp ancheta şi procesul în dosarul FNI s-au încheiat, fără ca Nicolae Popa să fi fost audiat, iar Sorin Ovidiu Vîntu a fost scos de sub urmărire penală de procurorul Irinel Păun încă din 2004. Circumstanţele reţinerii lui Nicolae Popa la Jakarta nu sunt cunoscute de şeful IGPR, Petre Tobă, cel puţin la nivel declarativ: „Nu cunosc detaliile prin care domnul Popa a fost reţinut la Jakarta. Ştiu doar că am primit un mesaj de la Biroul Internaţional Interpol prin care eram anunţaţi că a fost depistat şi reţinut. În baza mesajului primit am sesizat Curtea de Apel şi Ministerul Justiţiei. De aici, misiunea nostră s-a cam încheiat. Aşteptăm să vedem ce se va decide la Tribunalul Municipiului Bucureşti şi la Ministerul Justiţiei”.
Este de aşteptat că până după alegeri să nu fie făcută nicio declaraţie referitoare la contribuţia concretă a Poliţiei Române în reţinerea lui Popa, dacă ea a existat, locul şi modul în care a fost reţinut acesta. În urmă cu câţiva ani, Sov spunea cu o mare siguranţă de sine că Popa nu va fi prins niciodată, dând de înţeles că bunul său prieten şi-ar fi schimbat înfăţişarea.
Aşa se face să adresele trimise de Interpolul românesc către organizaţia-mamă dădeau ca piste de căutare mai multe ţări. Mihai Friptu, şeful Biroului Naţional Interpol România susţine: „Acţiunea a fost făcută pe baza informaţiilor de la noi. Nu pot să vă spun mai multe. La nivelul anilor 2002 – 2007, la nivelul Interpol au existat mai multe informaţii că urmăritul internaţional Popa Nicolae se poate afla pe teritoriul mai multor state, nu numai în Indonezia. În momentul în care am avut aceste informaţii, Biroul Naţional Interpol a luat legătura cu birourile internaţionale corespondente, nu numai din Indonezia, semnalând posibila prezenţă a urmăritului pe teritoriul mai multor state, atât europene, cât şi de pe alte continente”.
Şi fostul şef de la Cercetări Penale, Jenică Arion, îşi aduce aminte tot de Suedia.
Rep: Cum aţi aflat că Popa se află în Indonezia?
J.A.: Mă credeţi că nu mai ţin minte? Sunt şapte ani. Probabil că a rezultat din anchetă. Ancheta nu o făceam singur, o făceam cu Parchetul General, cu un colectiv mai larg de ofiţeri.
Rep: Care a fost procedura urmată când aţi aflat că este în Jakarta?
J.A.: Am informat Interpolul ca să facă demersuri ca să îl găsească, să îl dea în urmărire internaţională, că aşa era procedura. Cred că adresa aceea era de natură să stabilească mai exact unde se află, pentru că la momentul respectiv se spunea ba că e in Suedia, ba că e nu ştiu unde, şi cred că a venit o informaţie că e la Jakarta şi i-am canalizat pe cei competenţi să desfăşoare activitaţile în zonă. Deci efectiv nu pot să vă spun cu certitudine ce s-a intâmplat atunci pentru ca au intervenit multe.
Rep: Nu e aşa mare întârzierea cu care a fost prins dacă se ştia din 2002 că e acolo?
J.A.: Şi ce dacă au trecut şapte ani? Alţii nu au fost prinşi niciodată.
Chiar aşa, Nicolae Popa a fost prins, în sfârşit, însă între timp ancheta şi procesul în dosarul FNI s-au încheiat, fără ca Nicolae Popa să fi fost audiat, iar Sorin Ovidiu Vîntu a fost scos de sub urmărire penală de procurorul Irinel Păun încă din 2004. Circumstanţele reţinerii lui Nicolae Popa la Jakarta nu sunt cunoscute de şeful IGPR, Petre Tobă, cel puţin la nivel declarativ: „Nu cunosc detaliile prin care domnul Popa a fost reţinut la Jakarta. Ştiu doar că am primit un mesaj de la Biroul Internaţional Interpol prin care eram anunţaţi că a fost depistat şi reţinut. În baza mesajului primit am sesizat Curtea de Apel şi Ministerul Justiţiei. De aici, misiunea nostră s-a cam încheiat. Aşteptăm să vedem ce se va decide la Tribunalul Municipiului Bucureşti şi la Ministerul Justiţiei”.
Este de aşteptat că până după alegeri să nu fie făcută nicio declaraţie referitoare la contribuţia concretă a Poliţiei Române în reţinerea lui Popa, dacă ea a existat, locul şi modul în care a fost reţinut acesta. În urmă cu câţiva ani, Sov spunea cu o mare siguranţă de sine că Popa nu va fi prins niciodată, dând de înţeles că bunul său prieten şi-ar fi schimbat înfăţişarea.
joi, 3 decembrie 2009
Duminică voi fi cetăţean jucător
Mircea Geoană a declarat în seara asta că nu-şi mai aduce aminte de Revoluţie pentru că era prea tânăr. În 1989, Mircea Geoană avea 31 de ani, o facultate terminată şi era însurat deja. Avea şi o mamă soacră care se pretinde chiar a fi fost revoluţionară. Cu toate acestea, Mircea Geoană nu îşi mai aduce aminte de Revoluţie.
Eu aveam 13 ani în 1989 şi îmi amintesc prea bine acele zile şi nopţile pline de bucurie şi de tristeţe. Şi îmi aduc aminte de sutele de morţi din acele zile, iar cel mai bine îmi aduc aminte de mărturiile tatălui meu care în acele zile s-a aflat, întâmplător, în Timişoara. Pentru că intrarea în şi din Timişoara a fost blocată în 15, 16 şi 17 decembrie, tatăl meu a fost nevoit să mai rămână câteva zile acolo. În crucea dimineţii, mergea la gară să vadă dacă s-a dat drumul la trenuri să iasă din oraş. Pe străzi, când oraşul se odihnea sub ploaia de gloanţe, pompierii şi soldaţii spălau străzile de sânge cu furtunurile cu apă.
Probabil că discuţiile lui Mircea Geoană cu mama sa soacră, cea care posedă un certificat de revoluţionar, nu au inclus şi amintiri legate de Revoluţie. Probabil alte lucruri au fost mai importante pentru cei doi: casele obţinute de Margareata Costea de la stat, susţinerea lui Mircea Geoană pentru a obţine un mandat de ambasador, accederea în funcţii cît mai importante în partid şi guvern.
Duminică voi fi cetăţean jucător şi voi vota, iar ştampila o voi pune cu gândul la Revoluţie, la ceea ce a fost acum 20 de ani la Timişoara şi Bucureşti.
Eu aveam 13 ani în 1989 şi îmi amintesc prea bine acele zile şi nopţile pline de bucurie şi de tristeţe. Şi îmi aduc aminte de sutele de morţi din acele zile, iar cel mai bine îmi aduc aminte de mărturiile tatălui meu care în acele zile s-a aflat, întâmplător, în Timişoara. Pentru că intrarea în şi din Timişoara a fost blocată în 15, 16 şi 17 decembrie, tatăl meu a fost nevoit să mai rămână câteva zile acolo. În crucea dimineţii, mergea la gară să vadă dacă s-a dat drumul la trenuri să iasă din oraş. Pe străzi, când oraşul se odihnea sub ploaia de gloanţe, pompierii şi soldaţii spălau străzile de sânge cu furtunurile cu apă.
Probabil că discuţiile lui Mircea Geoană cu mama sa soacră, cea care posedă un certificat de revoluţionar, nu au inclus şi amintiri legate de Revoluţie. Probabil alte lucruri au fost mai importante pentru cei doi: casele obţinute de Margareata Costea de la stat, susţinerea lui Mircea Geoană pentru a obţine un mandat de ambasador, accederea în funcţii cît mai importante în partid şi guvern.
Duminică voi fi cetăţean jucător şi voi vota, iar ştampila o voi pune cu gândul la Revoluţie, la ceea ce a fost acum 20 de ani la Timişoara şi Bucureşti.
Despre averea cumnatului lui Mircea Geoană, pe Hotnews.ro
Articolul pe care l-am publicat ieri despre impresionanta avere a lui Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, a fost preluat azi de Hotnews.ro. Articolul este publicat sub titlul "Declaraţia de avere a lui Ionuţ Costea: Cât câştigă, cu cât se împrumută şi cât a agonisit cumnatul lui Geoană". Informaţiile despre averea considerabilă adunată de fratele Mihaelei Geoană sunt publicate în premieră, ieri pe blogul meu, azi, preluate de Hotnews.ro.
miercuri, 2 decembrie 2009
Update. Băsescu boicotat de televiziunile de ştiri?
Luni, pe 30 noiembrie, după ce conferinţa de presă a lui Traian Băsescu nu a fost transmisă în direct nici de Antena 3, nici de Realitatea TV, scriam despre un posibil boicot al celor două televiziuni la adresa candidatului PDL, şi chiar de o posibilă înţelegere a conducerii celor două trusturi de a nu mai transmite live declaraţiile lui Băsescu. Articolul îl puteţi citi aici.
Evenimentul zilei scrie şi el despre un boicot politic al celor două televiziuni de ştiri îndreptat împotriva lui Traian Băsescu, care este tratat diferit de candidatul Mircea Geoană. "Jurnaliştii de la Realitatea TV şi Antena 3 au primit ordin ca, până pe 6 decembrie, mediatizarea lui Traian Băsescu să fie redusă la minimum, susţin surse din cele două televiziuni", scrie EVZ. Întreg articolul poate fi citit aici.
Evenimentul zilei scrie şi el despre un boicot politic al celor două televiziuni de ştiri îndreptat împotriva lui Traian Băsescu, care este tratat diferit de candidatul Mircea Geoană. "Jurnaliştii de la Realitatea TV şi Antena 3 au primit ordin ca, până pe 6 decembrie, mediatizarea lui Traian Băsescu să fie redusă la minimum, susţin surse din cele două televiziuni", scrie EVZ. Întreg articolul poate fi citit aici.
Datoriile şi restituirile suspecte ale lui Ionuţ Costea
Ionuţ Costea (49), cumnatul lui Mircea Geoană, plătit de statul român cu un salariu de 20.760 de euro lunar ca preşedinte al Eximbank, deţine o avere impresionantă, dobândită în decursul unei perioade de timp în care mai mult a fost angajat la stat decât la privat. Înainte de anii 2000, acesta a ocupat funcţii publice, fiind secretar de stat in Ministerul Finanţelor, din 2000 până în 2004 a fost director adjunct la BERD, după care până în 2008 a fost preşedintele Raiffeisen Banca pentru Locuinţe, o scurtă perioadă din 2008 a lucrat la Emporiki Bank, iar la începutul acestui an a fost numit preşedinte al Eximbank.
Costea (49) a fost numit preşedinte al Eximbank în luna februarie, la cererea expresă a lui Mircea Geoană, după ce PSD a intrat la guvernare alături de PDL în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2008. Eximbank este deţinută şi controlată de stat prin AVAS. În calitatea de preşedinte şi CEO al Eximbank, Costea a fost nevoit să-şi facă publică declaraţia de avere. Acesta a completat formularul, aşa cum prevede legea, însă declaraţia sa de avere şi a celorlalţi membri din conducerea Eximbank nu au fost postate pe site-ul băncii, aşa cum prevede legea Agenţiei Naţionale de Integritate. Ionuţ Costea nu a putut fi contactat. Biroul de presă al Eximbank a refuzat să pună la dispoziţie o copie a declaraţiilor de avere a lui Ionuţ Costea şi a celorlalţi membri ai Consiliului de Administraţie al Eximbank.
Totuşi, am reuşit să obţin o copie a acesteia, care este ştampilată cu ştampila Eximbank şi conţine menţiunea conform cu originalul. Potrivit declaraţiei sale de avere, Ionuţ Costea, fratele mai mic al Mihaelei Geoană, deţine o avere impresionantă. Acesta are în proprietate 1.000 de metri pătraţi pe strada Drum Vadu Moţilor din Bucureşti încă din 1996. Zece ani mai târziu, Costea devenea alături de alte trei persoane proprietar peste 31.200 de metri pătraţi de teren în comuna Dascălu de lângă Bucureşti, zonă care s-a dezvoltat puternic în ultimii ani din punct de vedere imobiliar. La capitolul imobile, Ionuţ Costea stă chiar mai bine. În 1988, părinţii săi, Ion şi Margareta Costea, i-au donat acestuia, dar şi surorii sale, Mihaela, apartamentul în care familia a locuit în perioada comunistă. Locuinţa este plasată într-un bloc pe strada Brâncuţei, devenită între timp Uruguay, situată lângă Parcul Herăstrău. Din 1994, actualul preşedinte al Eximbank este proprietarul unui apartament de 80 de metri aflat pe strada Doctor Felix, situată lângă Paiţa Victoriei.
În familia Geoană-Costea, afacerile s-au făcut cel mai bine în... familie. Aşa se face că Ionuţ Costea a cumpărat în 1996 un alt apartament, de 150 de metri pătraţi, împreună cu Andrei Barba, vărul său, şi cu Octavian Barba. Anul trecut, acesta şi-a mărit colecţia de proprietăţi cu încă două imobile. A cumpărat o vilă pe strada Sandu Aldea, la numărul 25, stradă situată într-o altă zonă de lux a Bucureştiului, undeva între Arcul de Triumf şi Universitatea de Agronimie. Ce-a dea doua proprietate achiziţionată anul trecut este o vilă de vacanţă în Năvodari, în complexul Coral Beach.
Ionuţ Costea este şi un pasionat de automobile, fiind proprietarul unor maşini de lux: un Audi A6, un BMW şi un Porsche Cayenne. Colecţia de ceasuri şi bijuterii a preşedintelui Eximbank se ridică la 50.000 de euro, potrivit declaraţiei sale de avere. La capitolul conturi sau depozite bancare, cumnatul lui Geoană stă foarte bine. Acesta deţine 90.000 de lire sterline depuse într-un fond de pensii la Barcleys Bank, circa 850.000 de euro, peste 400.000 de dolari şi 92.000 de lire sterline, bani depuşi în diverse conturi în ţară şi în străinătate. Acestor sume li se adaugă şi 570.000 de lei aflaţi într-un cont de la o bancă din România. Proprietar al mai multor firme în anii trecuţi, Ionuţ Costea a preferat să-şi mute afacerile în străinătate. Acesta susţine că este proprietarul a trei companii pe care le deţine în proporţie de sută la sută, acţiunile acestora valorând în parte câte 1.000 de lire sterline.
Preşedintele Eximbank are şi datorii destul de mari, angajate pe termene scurte de timp, de unul sau doi ani. Acesta a făcut în 2008 un împrumut de 1.477.500 de euro, bani luaţi de la Unicredit Ţiriac Bank şi pe care trebuie să-i restituie până în 2010. Un alt împrumut, de 342.000 de euro făcut la aceeaşi bancă, are un termen mai lung de restituire. Creditul a fost făcut tot în 2008 şi va trebui returnat în 2018. Tot în favoarea Unicredit Ţiriac Bank, Ionuţ Costea are depuse două garanţii bancare, una în valoare de 340.000 de euro şi o alta de 56.000 de euro. Cumnatul lui Mircea Geoană a mai făcut două împrumuturi anul trecut, unul de 1.168.000 de euro şi altul de 200.000 de euro. Banii au fost luaţi de la societăţi nebancare şi au ca termen de rambursare anul 2009.
Din ce bani au fost restituite toate aceste împrumuturi este greu de precizat, deoarece Ionuţ Costea nu precizează valoarea sumelor care reprezintă veniturile sale, în dreptul acestora fiind trecut „conform fişă fiscală”. Acesta a încasat anul trecut venituri ca preşedinte al Reiffeisen Banca pentru Locuinţe, de la Emporiki Bank, unde a lucrat câteva luni, şi a primit îndemnizaţii pentru consiliile de adminsitraţie de la Romgaz şi Cuprom, iar soţia sa a avut venituri ca director adjunct la Deutsche Bank. Despre numirea lui Ionuţ Costea în Consiliile de Administraţie ale Romgaz şi Transgaz, companii strategice din sistemul energetic naţional, am scris ieri, aici.
Recent, Hotnews.ro a intrat în poseisia contractului de mandat al lui Ionuţ Costea ca preşedinte al Eximbank. Din documente rezultă că acesta câştigă 89.062 de lei pe lună fără alte stimulente, adică 20.760 de euro. Contractul a fost semnat în aprilie 2009 de fostul preşedinte AVAS, Mircea Ursache, membru PSD. Potrivit specialiştilor contactaţi de Hotnews.ro, salariul preşedintelui Eximbank, de 20.760 de euro este considerat la nivelul pieţei bancare, unde există chiar şi venituri de 25.000 sau 30.000 de euro în cazul bancilor de top. Diferenţa ar fi că toate celelalte bănci funcţionează într-o piaţă concurenţială dură, în timp ce Eximbank e o banca de stat, finantata de la buget, cu o cota de piata de sub 1%, potrivit datelor de la Banca Naţională, preciza recent site-ul de ştiri.
Chiar şi cu acest salariu foarte mare, la care dacă ar fi să se adauge unul la fel de consistent încasat de soţia sa, Ionuţ Costea nu ar avea cum să acopere împrumuturile făcute pe un an sau pe doi, a căror valoare totală se ridică la 2.845.500 de euro. Cel puţin nu din veniturile afişate, de director de bancă şi din îndemnizaţiile încasate pentru participarea la cele două consilii de administraţie.
Costea (49) a fost numit preşedinte al Eximbank în luna februarie, la cererea expresă a lui Mircea Geoană, după ce PSD a intrat la guvernare alături de PDL în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2008. Eximbank este deţinută şi controlată de stat prin AVAS. În calitatea de preşedinte şi CEO al Eximbank, Costea a fost nevoit să-şi facă publică declaraţia de avere. Acesta a completat formularul, aşa cum prevede legea, însă declaraţia sa de avere şi a celorlalţi membri din conducerea Eximbank nu au fost postate pe site-ul băncii, aşa cum prevede legea Agenţiei Naţionale de Integritate. Ionuţ Costea nu a putut fi contactat. Biroul de presă al Eximbank a refuzat să pună la dispoziţie o copie a declaraţiilor de avere a lui Ionuţ Costea şi a celorlalţi membri ai Consiliului de Administraţie al Eximbank.
Totuşi, am reuşit să obţin o copie a acesteia, care este ştampilată cu ştampila Eximbank şi conţine menţiunea conform cu originalul. Potrivit declaraţiei sale de avere, Ionuţ Costea, fratele mai mic al Mihaelei Geoană, deţine o avere impresionantă. Acesta are în proprietate 1.000 de metri pătraţi pe strada Drum Vadu Moţilor din Bucureşti încă din 1996. Zece ani mai târziu, Costea devenea alături de alte trei persoane proprietar peste 31.200 de metri pătraţi de teren în comuna Dascălu de lângă Bucureşti, zonă care s-a dezvoltat puternic în ultimii ani din punct de vedere imobiliar. La capitolul imobile, Ionuţ Costea stă chiar mai bine. În 1988, părinţii săi, Ion şi Margareta Costea, i-au donat acestuia, dar şi surorii sale, Mihaela, apartamentul în care familia a locuit în perioada comunistă. Locuinţa este plasată într-un bloc pe strada Brâncuţei, devenită între timp Uruguay, situată lângă Parcul Herăstrău. Din 1994, actualul preşedinte al Eximbank este proprietarul unui apartament de 80 de metri aflat pe strada Doctor Felix, situată lângă Paiţa Victoriei.
În familia Geoană-Costea, afacerile s-au făcut cel mai bine în... familie. Aşa se face că Ionuţ Costea a cumpărat în 1996 un alt apartament, de 150 de metri pătraţi, împreună cu Andrei Barba, vărul său, şi cu Octavian Barba. Anul trecut, acesta şi-a mărit colecţia de proprietăţi cu încă două imobile. A cumpărat o vilă pe strada Sandu Aldea, la numărul 25, stradă situată într-o altă zonă de lux a Bucureştiului, undeva între Arcul de Triumf şi Universitatea de Agronimie. Ce-a dea doua proprietate achiziţionată anul trecut este o vilă de vacanţă în Năvodari, în complexul Coral Beach.
Ionuţ Costea este şi un pasionat de automobile, fiind proprietarul unor maşini de lux: un Audi A6, un BMW şi un Porsche Cayenne. Colecţia de ceasuri şi bijuterii a preşedintelui Eximbank se ridică la 50.000 de euro, potrivit declaraţiei sale de avere. La capitolul conturi sau depozite bancare, cumnatul lui Geoană stă foarte bine. Acesta deţine 90.000 de lire sterline depuse într-un fond de pensii la Barcleys Bank, circa 850.000 de euro, peste 400.000 de dolari şi 92.000 de lire sterline, bani depuşi în diverse conturi în ţară şi în străinătate. Acestor sume li se adaugă şi 570.000 de lei aflaţi într-un cont de la o bancă din România. Proprietar al mai multor firme în anii trecuţi, Ionuţ Costea a preferat să-şi mute afacerile în străinătate. Acesta susţine că este proprietarul a trei companii pe care le deţine în proporţie de sută la sută, acţiunile acestora valorând în parte câte 1.000 de lire sterline.
Preşedintele Eximbank are şi datorii destul de mari, angajate pe termene scurte de timp, de unul sau doi ani. Acesta a făcut în 2008 un împrumut de 1.477.500 de euro, bani luaţi de la Unicredit Ţiriac Bank şi pe care trebuie să-i restituie până în 2010. Un alt împrumut, de 342.000 de euro făcut la aceeaşi bancă, are un termen mai lung de restituire. Creditul a fost făcut tot în 2008 şi va trebui returnat în 2018. Tot în favoarea Unicredit Ţiriac Bank, Ionuţ Costea are depuse două garanţii bancare, una în valoare de 340.000 de euro şi o alta de 56.000 de euro. Cumnatul lui Mircea Geoană a mai făcut două împrumuturi anul trecut, unul de 1.168.000 de euro şi altul de 200.000 de euro. Banii au fost luaţi de la societăţi nebancare şi au ca termen de rambursare anul 2009.
Din ce bani au fost restituite toate aceste împrumuturi este greu de precizat, deoarece Ionuţ Costea nu precizează valoarea sumelor care reprezintă veniturile sale, în dreptul acestora fiind trecut „conform fişă fiscală”. Acesta a încasat anul trecut venituri ca preşedinte al Reiffeisen Banca pentru Locuinţe, de la Emporiki Bank, unde a lucrat câteva luni, şi a primit îndemnizaţii pentru consiliile de adminsitraţie de la Romgaz şi Cuprom, iar soţia sa a avut venituri ca director adjunct la Deutsche Bank. Despre numirea lui Ionuţ Costea în Consiliile de Administraţie ale Romgaz şi Transgaz, companii strategice din sistemul energetic naţional, am scris ieri, aici.
Recent, Hotnews.ro a intrat în poseisia contractului de mandat al lui Ionuţ Costea ca preşedinte al Eximbank. Din documente rezultă că acesta câştigă 89.062 de lei pe lună fără alte stimulente, adică 20.760 de euro. Contractul a fost semnat în aprilie 2009 de fostul preşedinte AVAS, Mircea Ursache, membru PSD. Potrivit specialiştilor contactaţi de Hotnews.ro, salariul preşedintelui Eximbank, de 20.760 de euro este considerat la nivelul pieţei bancare, unde există chiar şi venituri de 25.000 sau 30.000 de euro în cazul bancilor de top. Diferenţa ar fi că toate celelalte bănci funcţionează într-o piaţă concurenţială dură, în timp ce Eximbank e o banca de stat, finantata de la buget, cu o cota de piata de sub 1%, potrivit datelor de la Banca Naţională, preciza recent site-ul de ştiri.
Chiar şi cu acest salariu foarte mare, la care dacă ar fi să se adauge unul la fel de consistent încasat de soţia sa, Ionuţ Costea nu ar avea cum să acopere împrumuturile făcute pe un an sau pe doi, a căror valoare totală se ridică la 2.845.500 de euro. Cel puţin nu din veniturile afişate, de director de bancă şi din îndemnizaţiile încasate pentru participarea la cele două consilii de administraţie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
