Ministerul Muncii este unul dintre cele mai complicate ministere din guvern. Gestionează programele şi politicile publice în domeniul muncii, familiei şi protecţiei sociale, elaborează şi stabileşte salariul minim pe economie, negocieză cu sindicatele fiecare pretenţie sau nemulţumire a acestora, este, după caz, „mumă” sau „ciumă” pentru bugetari şi pensionari. Este ministerul de unde se împart bani, nu unul care are sume impresionante de băgat în programe şi proiecte.
Mihai Şeitan a apărut în ecuaţia guvernamentală pentru prima dată la sfârşitul anului trecut, fiind propus ca ministru al Muncii de primul-ministru desemnat Lucian Croitoru. Cum cabinetul Croitoru a fost respins de parlament, numele lui Mihai Şeitan a fost inclus pe lista noului premier desemnat, Liviu Negoiţă. Acest guvern nu a mai apucat să se constituie, pentru că primarul Sectorului 3 şi-a depus mandatul după ce Traian Băsescu a câştigat alegerile prezidenţiale. Aşa se face că la a treia încercare, Mihai Şeitan a ajuns ministru în guvernul Boc IV.
Actualul ministru al Muncii s-a apucat de afaceri în 1991, când, împreună cu alte 12 persoane, a înfiinţat firma Proco SRL. Societatea se ocupa cu comerţul cu amănuntul, predominant de produse nealimentare. În august 1993, Şeitan s-a retras din Proco SRL. Un an mai târziu a intrat ca asociat într-o altă firmă, Zeuss SRL, din Constanţa, partenerul său în această afacere fiind Sandu Motroc. Compania, care se ocupa de întreţinerea şi repararea autovehiculelor, a fost radiată în 2002.
Între septembrie 1999 şi februarie 2005, Mihai Şeitan a fost preşedintele Consiliului de Administraţie al Sintofarm SA, una dintre cele mai mari companii farmaceutice autohtone. Tot preşedinte al CA a fost şi în firma Generalcom SA în perioada 2001 – 2005. Fostă firmă de stat, Generalcom SA se ocupă cu închirierea spaţiilor proprii şi ale altor companii fiind deţinuţă de un off-shore din Luxemburg, Iberestate International Holding SA şi de fondul de investiţii înregistrat în Cipru Broadhurst Investments Limited.
După ce a plecat de la conducerea Casei Naţionale de Pensii şi alte Asigurări Sociale (CNPAS) în luna mai 2007, actualul ministru al Muncii a fost numit administrator în Aldot Management SRL, deţinută de o altă societate comercială, Finkop Broker de Asigurare SRL, fimă licenţiată să opereze de piaţa pensiilor private. Finkop este deţinută la rândul ei de Salve Group LTD, înregistrat în Marea Britanie, grup financiar cu operaţiuni extinse în Slovacia, Cehia şi Ucraina. De altfel, şi Aldot Management SRL opera pe acelaşi segment de business, având ca obiect de activitate „alte activităţi auxiliare de asigurări şi fonduri de pensii”.
În acest moment, potrivit declaraţiei sale de avere, Mihai Şeitan deţine acţiuni, cumpărate de pe bursă, la Antibiotice SA, Petrom SA, Impact Bucureşti, Socep Constanţa. Ministrul mai deţine şi 12,24% părţi sociale la Guild Broker SRL. Firma se ocupă cu ”activităţi ale agenţiilor şi brokerilor de asigurări” şi este controlată cu 49% de Popescu Holding BV, firmă înregistrată în Olanda. Asociaţi cu Şeitan în Guild Broker SRL, pe lângă alţi foşti colegi de la Finkop, se mai numără şi doi specialişti pe piaţa pensiilor private, Romeo Jantea, fostul director de la BCR Asigurări şi Ioan Petru Căprariu, director executiv la Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Despre firmele miniştrilor din guvernul Boc IV am scris şi aici.
Primul ministru ale cărui afaceri le-am trecut în revistă pe larg este Cătălin Predoiu. Articolul poate fi citit aici. Au urmat cei patru miniştri ai UDMR, despre care am scris aici. Am continuat cu Vasile Blaga, iar zilele viitoare vor urma şi ceilalţi miniştri.
Se afișează postările cu eticheta Mihai Seitan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mihai Seitan. Afișați toate postările
duminică, 10 ianuarie 2010
vineri, 8 ianuarie 2010
De salutat: pensii decente pentru jurnalişti
UPDATE 1. Aproximativ 80.000 de angajaţi din România sunt plătiţi prin drepturi de autor, potrivit lui Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa.
Update 2. Antena 3 s-a pronunţat deja violent împotriva proiectului care prevede suspendarea excepţiei plăţii CAS la contractele de drepturi de autor. Încă o dată se vede cum unii jurnalişti din trustul Intact, în acest caz Dana Grecu, ştiu să slujească interesele patronatului.
Update 3. Şi Clubul Român de Presă, o organizaţie bicefală, a patronatului şi jurnaliştilor, s-a pronunţat împotriva propunerii, susţinând că salariile jurnaliştilor vor fi reduse de această măsură.
Tocmai scriam despre afacerile trecute ale ministrului Muncii, Mihai Şeitan, când am citit pe Hotnews.ro despre faptul că acesta urmează să trimită în parlament un proiect de lege prin care vrea să suspende excepţia de neplată a contribuţiei de asigurări sociale (CAS) la contractele de drepturi de autor.
Vestea este minunată pentru miile de jurnalişti români care sunt plătiţi în acest moment pe contracte de drepturi de autor, sume de bani ce nu vor fi luate în calcul în momentul pensionării lor. Scriu aceste rânduri din perspectiva jurnaliştilor pentru că situaţia lor, şi a mea, îmi este mult mai bine cunoscută, însă şi alte categorii profesionale sunt plătite la "dreptul de autor": actori, cântăreţi, graficieni, artişti plastici etc.
Cum se realiza şi se realizează încă plata salariilor jurnaliştilor? O parte din bani era trecută pe cartea de muncă, iar "grosul" sumei era trecut pe un contract separat, de drepturi de autor. Până prin 2007, când sindicatul jurnaliştilor MediaSind a reuşit să negocieze contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, salariile de pe cartea de muncă erau aproape simbolice: trei, patru milioane de lei. Dacă aveai şase milioane erai foarte tare! După aplicarea acestui contract, angajatorii au fost obligaţi să treacă pe cartea de muncă 1.100 de lei în cazul jurnaliştilor cu studii superioare şi 550 de lei a celor fără studii superioare. În aceste condiţii, majoritatea "pălmaşilor" din presă primeau circa o jumătate sau o treime din salariu, pe cartea de muncă, iar restul banilor pe drepturile de autor.
"Grosul" banilor cu care jurnaliştii au fost plătiţi în ultimii 15 ani nu vor fi contabilizaţi la calcularea pensiilor, atunci când va fi cazul. Astfel că, în lipsa unei măsuri ca cea pe care intenţionează să o aplice ministrul Muncii, după ce va fi votată de parlament, mii de jurnalişi vor trăi în mizerie la ieşirea la pensie, iar ca să îl citez pe ministru: „Ziariştii nu sunt oameni care să facă averi în urma practicării meseriei". Evident, ministrul se referea la infinita mare majoritate a jurnaliştilor, şi nu la cei din „liga” lui Roşca Stănescu sau Bogdan Chirieac.
Cum s-a ajuns la o astfel de situaţie, ca banii jurnaliştilor să fie împărţiţi pe două contracte separate? Răspunsul este unul singur şi unul simplu: la presiunea patronatelor din presă, care au reuşit astfel să scutească sume imense de bani pe care ar fi trebuit să le plătească statului, pentru viitoarea protecţie socială a angajaţilor săi. Banii respectivi s-au transformat în ceea ce şi-au dorit patronii: în profit pentru ei, în investiţii, în marirea salariilor aceloraşi jurnalişti cărora cu câteva milioane de lei le-au închis gura pentru a nu cere o majorare pe cartea de muncă. Presiunea patronatelor a fost exercitată în perioada anilor ’90 pe lângă clasa politică, decizia de scutire a CAS la contractele de drepturi de autor fiind una eminamente politică.
Iar acum, în 2010 ne întoarcem tot la decizia politică pentru a se renunţa la această scutire de la plata CAS-ului la contractele de drepturi de autor. După ce ministrul Şeitan va introduce propunerea de lege în parlament, ea urmează să fie supusă analizei comisiile de specialitate şi apoi votată sau respinsă de parlament. Acesta va fi practic momentul decisiv. Altfel, noi jurnaliştii, vom rămâne cu impresia că cineva a încercat să facă ceva pentru noi, dar nu s-a reuşit din cauza parlamentarilor.
PS. Ce va însemna scutirea de la plata CAS la contractele de drepturi de autor? În primul rând că întreg salariul jurnaliştilor va fi plătit pe cartea de muncă, dar este de aşteptat şi la o scădere a salariilor motivată de patronat prin faptul că nenorocitul de stat l-a împovărat cu taxe noi, pe care va încerca să le scoată tot de pe pielea, a se citi venitul, jurnalistului.
Update 2. Antena 3 s-a pronunţat deja violent împotriva proiectului care prevede suspendarea excepţiei plăţii CAS la contractele de drepturi de autor. Încă o dată se vede cum unii jurnalişti din trustul Intact, în acest caz Dana Grecu, ştiu să slujească interesele patronatului.
Update 3. Şi Clubul Român de Presă, o organizaţie bicefală, a patronatului şi jurnaliştilor, s-a pronunţat împotriva propunerii, susţinând că salariile jurnaliştilor vor fi reduse de această măsură.
Tocmai scriam despre afacerile trecute ale ministrului Muncii, Mihai Şeitan, când am citit pe Hotnews.ro despre faptul că acesta urmează să trimită în parlament un proiect de lege prin care vrea să suspende excepţia de neplată a contribuţiei de asigurări sociale (CAS) la contractele de drepturi de autor.
Vestea este minunată pentru miile de jurnalişti români care sunt plătiţi în acest moment pe contracte de drepturi de autor, sume de bani ce nu vor fi luate în calcul în momentul pensionării lor. Scriu aceste rânduri din perspectiva jurnaliştilor pentru că situaţia lor, şi a mea, îmi este mult mai bine cunoscută, însă şi alte categorii profesionale sunt plătite la "dreptul de autor": actori, cântăreţi, graficieni, artişti plastici etc.
Cum se realiza şi se realizează încă plata salariilor jurnaliştilor? O parte din bani era trecută pe cartea de muncă, iar "grosul" sumei era trecut pe un contract separat, de drepturi de autor. Până prin 2007, când sindicatul jurnaliştilor MediaSind a reuşit să negocieze contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, salariile de pe cartea de muncă erau aproape simbolice: trei, patru milioane de lei. Dacă aveai şase milioane erai foarte tare! După aplicarea acestui contract, angajatorii au fost obligaţi să treacă pe cartea de muncă 1.100 de lei în cazul jurnaliştilor cu studii superioare şi 550 de lei a celor fără studii superioare. În aceste condiţii, majoritatea "pălmaşilor" din presă primeau circa o jumătate sau o treime din salariu, pe cartea de muncă, iar restul banilor pe drepturile de autor.
"Grosul" banilor cu care jurnaliştii au fost plătiţi în ultimii 15 ani nu vor fi contabilizaţi la calcularea pensiilor, atunci când va fi cazul. Astfel că, în lipsa unei măsuri ca cea pe care intenţionează să o aplice ministrul Muncii, după ce va fi votată de parlament, mii de jurnalişi vor trăi în mizerie la ieşirea la pensie, iar ca să îl citez pe ministru: „Ziariştii nu sunt oameni care să facă averi în urma practicării meseriei". Evident, ministrul se referea la infinita mare majoritate a jurnaliştilor, şi nu la cei din „liga” lui Roşca Stănescu sau Bogdan Chirieac.
Cum s-a ajuns la o astfel de situaţie, ca banii jurnaliştilor să fie împărţiţi pe două contracte separate? Răspunsul este unul singur şi unul simplu: la presiunea patronatelor din presă, care au reuşit astfel să scutească sume imense de bani pe care ar fi trebuit să le plătească statului, pentru viitoarea protecţie socială a angajaţilor săi. Banii respectivi s-au transformat în ceea ce şi-au dorit patronii: în profit pentru ei, în investiţii, în marirea salariilor aceloraşi jurnalişti cărora cu câteva milioane de lei le-au închis gura pentru a nu cere o majorare pe cartea de muncă. Presiunea patronatelor a fost exercitată în perioada anilor ’90 pe lângă clasa politică, decizia de scutire a CAS la contractele de drepturi de autor fiind una eminamente politică.
Iar acum, în 2010 ne întoarcem tot la decizia politică pentru a se renunţa la această scutire de la plata CAS-ului la contractele de drepturi de autor. După ce ministrul Şeitan va introduce propunerea de lege în parlament, ea urmează să fie supusă analizei comisiile de specialitate şi apoi votată sau respinsă de parlament. Acesta va fi practic momentul decisiv. Altfel, noi jurnaliştii, vom rămâne cu impresia că cineva a încercat să facă ceva pentru noi, dar nu s-a reuşit din cauza parlamentarilor.
PS. Ce va însemna scutirea de la plata CAS la contractele de drepturi de autor? În primul rând că întreg salariul jurnaliştilor va fi plătit pe cartea de muncă, dar este de aşteptat şi la o scădere a salariilor motivată de patronat prin faptul că nenorocitul de stat l-a împovărat cu taxe noi, pe care va încerca să le scoată tot de pe pielea, a se citi venitul, jurnalistului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)