Ziariştii nu sunt supermani

Pe cât de mult iubesc meseria de jurnalist pe atât de mult o urăsc câteodată. Iar acum o urăsc. A murit Mile Cărpenişan. Un ziarist pe care nu l-am cunoscut niciodată, dar pe care l-am respectat mult. Nu a fost nevoie să-i strâng mâna vreodată pentru a aprecia felul curajos în care îşi făcea meseria. 34 de ani. Atât avea Mile.

În spatele morţii lui se ascunde drama unei întregi bresle. Mulţi nu înţeleg meseria asta. Mircea Badea este doar exponentul celor care în niciun caz nu o înţeleg şi nu o respectă. Ba el o mai şi tăvăleşte nedrept seară de seară la televizor. În sptele unor articole de ziar luate la mişto de Badea sau a unor informaţii prezentate de nişte „fătuci”, aşa cum miştocăreşte le numeşte pe prezentatoarele de ştiri, există imens de multă muncă, sacrificii nemăsurate şi o viaţă care trece mult prea repede pe lângă ziarist.

Gazetarii nu au timp să-şi facă o familie, femeile care lucrează în acesată breaslă fac copii la vârste tot mai înaintate, dacă îi fac, cei mai mulţi sunt divorţaţi sau necăsătoriţi, iar marea majoritate suferă de câte ceva. O boală pe care nu au timp niciodată să o investigheze măcar, pentru că întotdeauna e mai important să ajungi la o conferinţă, la un interviu sau la redacţie, iar un covrig rece şi întărit este suficient să îţi potolească foamea. Nu degeaba se spune că jurnaliştii suferă de două boli profesionale: divorţul şi ulcerul.

Săptămâna de muncă a unui ziarist de presă scrisă începe duminica şi se terimină vineri seara. La televiziune e la fel. Niciodată nu se munceşte opt ore. Întotdeauna sunt cel puţin zece ore petrecute zilnic la muncă, şase zile pe săptămână. Iar sâmbăta rămâne pentru curăţenie, cumpăraturi, mâncare. Şi asta săptămână de săptămână, lună de lună, an de an. Mulţi intră în acest ritm infernal încă de pe băncile facultăţii şi ajung să nu ştie că viaţa înseamnă şi altceva decât informaţie.

PS. Mogulii şi comenzile lor către ziariştii-tonomat nu intră în această discuţie. Moguli nu există în toate instituţiile de presă din România, centrale sau locale, iar mogulii nu există de când e presa. Iar dincolo de ei şi de interesele lor, mulţi ziarişti îşi fac onest meseria şi fac sacrifcii imense de dragul ei, cele mai multe fiind de ordin personal. Poate şi ăsta e motivul pentru care breasla asta a noastră este atât de dezbinată, de măcinată de ură şi invidie. Nemulţumirile şi frustrările acumulate răbufnesc şi ele... Nedrept. Viaţa e nedreaptă.
Dumnezeu să-l odihnească pe Mile!