Ministerul Transporturilor are bugete uriaşe pentru construcţia şi întreţinerea infrastructurii rutiere. Pe spatele său mulţi „băieţi deştepţi” au devenit milionari în euro. Totul cu un sprijin susţinut, dar discret, venit din partea unor politicieni influenţi. Din mormanul de bani încasaţi pentru a acoperi hectarele de gropi de pe şoselele României, „regii asfaltului” au direcţionat sume importante şi spre binefăcătorii lor politici. Despre astfel de practici se vorbeşte de ani de zile, însă până acum niciun procuror nu a reuşit să treacă dincolo de legendă.
Importanţa Ministerului Transporturilor s-a văzut în timpul negocierilor dintre PDL şi PSD din decembrie 2008 pentru formarea guvernului. Atunci, pentru că PDL a dat premierul, celor de la PSD le-a revenit dreptul de a face prima alegere. Au luat Ministerul de Interne. Motivele erau lesne de înţeles: bugete imense, o întreagă armată de funcţionari publici răspândiţi în toată ţara, poliţia, jandarmeria, plus un serviciu secret (DGIPI) care nu intră sub control parlamentar. Primul minister ales de PDL, când le-a venit rândul, a fost cel al Transporturilor, adjudecat de Radu Berceanu, cel care mai ocupase acelaşi portofoliu pentru o perioada de aproape doi ani, în perioada Alianţei DA.
Radu Berceanu poate fi considerat un om de afaceri extrem de versat. S-a apucat imediat după Revoluţie de câteva afaceri, una dintre ele fiind extrem de profitabilă. Prima firmă înfiinţată de Radu Berceanu s-a numit Parky SRL. Actualul ministru al Transporturilor a fost asociat unic în această societate până în momentul dizolvării firmei, în 2004.
În 1994, Radu Berceanu a înfiinţat firma Rhea Prod SRL împreună cu Marian-Jean Marinescu, actualmente eurodeputat PDL. Berceanu avea 51% din păriţe sociale ale companiei, iar Marinescu 49%. Firma, care se ocupa de „intermedierea cu produse diverse”, şi-a schimbat asociaţii în 1998. Berceanu şi-a înstrăinat părţile sociale soţilor Tatiana şi Etienne Francois Rougier, iar Marian-Jean Marinescu a făcut aceeaşi mişcare, însă a mai păstrat pentru o vreme 2,4% din părţile sale sociale.
Tot în 1994, Radu Berceanu a înfiinţat firma AVI SRL împreună cu Adriean Videanu, colegul său de partid. Berceanu a luat partea leului, 99% din părţile sociale ale firmei, restul de 1% revenindu-i lui Videanu.
În 1998, Videanu se retrage din firmă. În acelaşi timp, administratorul de până atunci al firmei, Daniel Nedelcuţ, a devenit asociat cu 5% în AVI SRL. În 2001, Radu Berceanu îi cedează 5% din părţile sale sociale Mihaelei Berceanu, soţia sa. În acelaşi an, firma, înfiinţată în Bucureşti, este radiată şi reînfiinţată în Craiova sub aceeaşi denumire.
În 2003, Berceanu a mai rupt câte 5% din părţile sociale din AVI SRL pe care le-a împărţit fiilor săi, Victor şi Andrei. Obiectul principal de activitate al firmei este „fabricarea fibrelor din sticlă”, iar potrivit site-ului companiei, firma se ocupă şi cu „producţia unei game largi şi variate de produse industriale destinate celor mai variate domenii: industria constructoare de tramvaie, trenuri, metrouri”. Adică produse tocmai pentru zona economică pe care Berceanu o controlează din poziţia de ministru.
Surse din interiorul CFR mi-au declarat că AVI SRL furnizează piese pentru CFR, dar nu o face direct. Potrivit surselor mele, AVI SRL are contract cu diverse firme care se ocupă de mentenanţa sau reparaţia de vagoane sau locomotive de tren. Cam acelaşi mecanism a fost folosit de Adriean Videanu în cazul bordurilor pe care le aducea din China şi pe care le livra primăriilor de sectoare, dar prin intermediul unor firme şi nu direct. În cazul firmei lui Berceanu, având în vedere profilul companiei sale, este clar că piesele pe care le produce firma sa au ca destinatar final CFR-ul, regiile de transport local care deţin tramvaie sau Metrorex-ul. Întâmplător sau nu, CFR şi Metrorex se află în subordinea Ministerului Transporturilor.
Soţia lui Radu Berceanu, Mihaela, a fost şi ea implicată în firmele Pietra SRL şi Piscine Solare SRL, afaceri trase acum pe linie moartă. Acum, frâiele afacerilor în familia Berceanu au fost luate de cei doi copii, Andrei şi Victor, asociaţi în şase firme: Avi SRL, Vaber Invest Group SRL, La Birotique & Co SRL, Oto Engineering SRL şi Sphinx Millenium Grup, înfiinţată anul trecut.
Despre firmele miniştrilor din guvernul Boc IV am scris şi aici.
Primul ministru ale cărui afaceri le-am trecut în revistă pe larg este Cătălin Predoiu. Articolul poate fi citit aici. Au urmat cei patru miniştri ai UDMR, despre care am scris aici. Am continuat cu Vasile Blaga, Mihai Şeitan, Gabriel Oprea şi Daniel Funeriu, iar zilele viitoare vor urma şi ceilalţi miniştri.
marți, 9 martie 2010
Berceanu, afaceri indirecte cu CFR-ul. Despre afacerile trecute şi prezente ale noilor miniştri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu