Ţigara de după

(Foto: Adevarul)

Privirea furiei

(foto: Hotnews)

O altfel de "Culoarea banilor"

Speculator fără şcoală, cu un renume nemeritat de investitor pe Bursa românească, cinic, dar cu un orgoliu nemăsurat. Cam aşa este arată, în linii sumare, portretul pe care i-l creionează Cristi Sima, om de afaceri, investitor la Bursă şi acţionar la Hotnews, lui Sorin Ovidiu Vîntu într-un excelent text publicat pe Hotnews. Sima face şi o dezvăluire spectaculoasă. Lansarea ziarului "Gândul", în 2005, s-a făcut cu un milion de euro, bani puşi la dispoziţie de Sorin Ovidiu Vîntu prin intermediul lui Mircea Dinescu, cel care l-a reprezentat ca acţionar în acte.

Dincolo de informaţiile de culoare pe care Cristi Sima le aduce în atenţia opiniei publice, şi care mi-au amintit de portretul făcut de Cornel Nistorescu acum 13 ani lui Vîntu, acesta pune în discuţie şi o problemă jenantă şi apăsătoare pentru presă: incultura crasă a unora dintre cei care se numesc jurnalişti. Trist este că nici ce vine din urmă nu reprezintă vreo speranţă. Săptămâna trecută am avut restanţă cu studenţii mei şi am fost dezamăgită să constat că mulţi dintre ei nu au ştiut ce înseamnă "off the record" la finalul anului II de studiu. Cristi Sima spunea "moderatori tineri, în permanent război cu limba română, au realizat că poţi să faci carieră în televiziune fără să citeşti nimic altceva decât câteva ziare şi pagini web". Tot din experienţa cu studenţii mei - am constatat că tinerii aspiranţi la o carieră jurnalistică nu citesc nici măcar ziarele.

În acest context al relaţiei dintre educaţia personală şi jurnalism, Sima îşi încheie textul aducând în discuţie o temă la care ţin foarte mult: presa de investigaţie. "Investigaţia afacerii Watergate nu ar fi dus la demisia unui preşedinte american dacă Bernstein şi Woodward ar fi fost tupeişti dar inculţi iar la noi nu se va putea face jurnalism de investigaţie de calitate decât după ce toţi ziariştii noştri vechi sau noi vor fi citit "Toţi oamenii preşedintelui" şi multe alte cărţi din lista de lecturi obligatorii". În acest punct de vedere se poate regăsi una dintre explicaţiile faptului de ce în presa românească sunt din ce în ce mai puţine investigaţii redutabile.

Chirieac, finanţatorul lui SOV în vremuri de criză

Bogdan Chirieac poate să le ia oricând locul avocaţilor lui Sorin Ovidiu Vîntu şi în faţa instanţei dacă prestaţia sa ar fi la fel de plină de patos ca cea avută ieri la Realitatea TV. După ce două zile acesta a trecut prin toate registrele posibile ale arestării lui Vîntu, de la comanda politică primită de Parchetul General de la Cotroceni până la distragerea atenţiei opiniei publice de la adevăratele probleme ale patriei, Bogdan Chirieac şi-a îmbunătăţit consistent unghiul abordării, cu o declaraţie halucinantă: "Văzând imaginile tulburatoare ale invaziei (din timpul percheziţiei de la casa lui SOV - n.m.) mă pot gândi pentru prima dată că se vrea eliminarea fizică a lui Sorin Ovidiu Vîntu".

Astăzi am înţeles şi motivele lui Chirieac de a-l apăra în faţa naţiunii pe Vîntu mai abitir ca orice echipă de avocaţi. Omul are de recuperat nişte bani de la mogul, iar cu cât mogulul stă mai mult după gratii, cu atât îi va fi mai greu să şi-i recupereze - bănuiesc că în aceşti termeni îşi face calculele Chirieac. Potrivit celor de la Cancan, Chirieac l-ar fi împrumutat pe SOV cu o sumă cuprinsă între 500.000 şi un milion de euro. "Nu i-am dat bani lui Sorin Ovidiu Vîntu, ci trustului Realitatea-Caţavencu. Este vorba despre o sumă confidenţială, prevăzută într-un contract confidenţial, cunoscut doar de mine şi domnul Vîntu. Perioada de restituire a banilor nu a expirat, nu este nicio problemă", a declarat Chirieac pentru Cancan.

Odată cu apartiţia acestei informaţii găsesc şi explicaţia pentru care interdicţia de a mai apărea la RTV a lui Bogdan Chirieac şi Sorin Roşca Stănescu, după scandalul şantajului la preşedintele Agenţiei Naţionale de Intergritate, Cătălin Macovei, a durat doar câteva ore, deşi ea fusese anunţată pompos, sub forma unui manifest închinat jurnalismului onest. Dacă vreţi să vă amintiţi despre ce era vorba, detaliile sunt aici. Ba dacă stau şi mă gândesc bine, după acel incident puţine au fost zilele în are Bogdan Chirieac a lipsit de pe sticla RTV. Probabil în asta s-a calculat dobânda la respectivul împrumut.

Dan Diaconescu, asul din mâneca lui Vîntu

Adelin Petrişor se întreabă într-o postare de pe blogul lui cum se face că Dan Diaconescu a devenit o prezenţă tot mai frecventă în studioul Realitatea TV, la ceas de seară şi la oră de maximă audienţă. "De ce DD a devenit brusc frecventabil?", se întreabă Adelin în finalul postării. Eu aş avea o explicaţie, care nu este bazată pe nicio informaţie concretă, ci pe un soi de intuiţie a modului de lucru al mogulului SOV. Deci, cele ce urmează sunt doar tuşele unui scenariu şi nimic mai mult.

Dan Diaconescu a apărut prima dată la RTV după arestarea şi eliberarea sa, atunci când a anunţat că va înfiinţa Partidul Poporului. De atunci, deşi au trecut numai două luni, presupusul partid al acestuia a început să adune procente serioase în sondaje. Lucru remarcat de partenerul său de afaceri, Sorin Ovidiu Vîntu, un speculator de profesie, aşa cum îi place să se numească, şi, atenţie, nu doar un speculator financiar. Cine îl ştie pe Vîntu ştie că acesta este un maestru al loviturilor politice, al jocurilor de culise, al numirilor în funcţii, al demisiilor, al modificărilor legislative, al combinaţiilor politico-financiare.

A făcut asta mai ales după 2000, când a fost la un pas să fie arestat în cazul FNI şi când a realizat câtă nevoie are de protecţie politică. Iar costurile acestei investiţii nu au contat. Timp de trei - patru ani (perioada 2001 - 2004) a lucrat la recăpătarea influenţei politice, la cumpărarea liniştii sale juridice, la reaşezarea şi relansarea afacerilor sale. Revenirea sa în forţă a însemnat cumpărarea postului de televiziune Realitatea TV de la interpuşii lui Alexandru Bittner şi Adrian Petrache, un post de ştiri obscur la acea dată, care avea să însemne legitimizarea sa publică în anii următori. Vîntu a fost tot timpul fascinat de presă, de puterea presei şi a fost extrem de conştient ce înseamnă să fii patron de presă, dar şi câtă putere înseamnă informaţia şi mai ales controlul ei.

Nivelul la care joacă Vîntu pe scena politică poate fi dedus din două episoade: întâlnirea dintre el şi Traian Băsescu, viitorul preşedinte al României, în campania electorală din 2004, şi chemarea lui Mircea Geoană, pierzătorul campaniei prezidenţiale din 2009, la "spa"-ul din Paris 34 cu o seară înainte de dezbaterea televizată dintre el şi Băsescu şi cu numai câteva zile înainte de primul tur de scrutin.

Acum, influenţa lui Vîntu este puternic zdruncinată. Afectat într-un mod devastator de criză, aflat în pragul falimentului şi ameninţat cu grevă de proprii angajaţi, jurnalişti la RTV, Vîntu este într-o situaţie poate mai disperată decât în 2000 - 2001, când era "alergat de Adrian Năstase cu cătuşele prin Bucureşti pentru a fi arestat" (potrivit unei declaraţii de-ale sale), când îşi pitise o parte din avere pe numele unor diverşi prieteni, iar o partea a văzut-o pierdută la divorţul de Angelica.

Vîntu are nevoie acum de un as pe care să-l joace pentru a putea reintra în joc, iar asul lui pare a fi Dan Diaconescu. "Senzaţionalul" de la OTV îi este partener de afaceri, Vîntu deţinând 20% din OTV. Mai mult, cei doi au relaţie mai mult decât amicală. Acum, când Diaconescu este pe val, iar tot mai mulţi români (întregi la cap, oare?) par a fi dispuşi să-l voteze, Vîntu, expertul în maşinaţiuni politice, a mirosit posibilitatea de a juca nesperata cartea Diaconescu şi pare determinat să investească în mai micul mogul de la OTV.

Ascensiunea lui Dan Diaconescu se petrece într-un moment în care niciunul din partide nu stă grozav în sondaje, iar partidul aflat la guvernare s-a prăbuşit la 15%. Nu departe de ieri, Sebastian Lăzăroiu spunea că în 2012, dacă niciunul din partidele ştiute azi nu va reuşi să se impună, atunci partidul care ar putea decide parlamentarele ar putea fi un partid încă neînfiinţat, partid care ar putea fi Partidul Poporului din ceea ce lăsa să se înţeleagă consilierul prezindeţial. În condiţiile astea, Vîntu are tot interesul să intre în jocul politic, iar lui Diaconescu îi poate oferi, din start, două facilităţi deloc de neglijat.

1. Traiectul lui Diaconescu ar putea fi atent monitorizat de Insomar, una din afacerile la care mogulul nu va renunţa niciodată, institut care poate să realizeze nenumărate sondaje pentru DDD.

2. Ce-i lipseşte lui Diaconescu în acest moment? Expunerea într-o zonă credibilă a media care îi este oferită pe tavă de Realitatea TV, loc unde, de altfel, în ultimele două luni a fost foarte des invitat.

Frunza brandului de ţară, aleasă de omul lui Vîntu

Realitatea TV a fost vitriolantă la adresa brandului turistic de ţară şi a ceea ce presupune el. Zile în şir discuţiile au fost purtate astfel încât de-acum celebrul logo cu frunza cea controversată a ajuns să se confunde în mintea telespectatorului cu însuşi brandul de ţară. Discuţiile purtate în jurul asemănării frunzei cu unele ce se găsesc de cumpărat pe internet au fost un prilej minunat de a ni se aduce în atenţie "viaţa şi opera" Elenei Udrea, gafele sale, declaraţiile neinspirate făcute de-a lungul vremii, lipsa de cultură politică, scandalurile în care a fost implicată, dar şi faptul că are "spate" la Cotroceni.

După ce Udrea a fost tocată binişor, aflăm că logo-ul, sloganul şi brandul de ţară nu au fost alese de "blonda de la Cotroceni" în persoană, ci de un consiliu de brand, care a votat în "majoritate covârşitoare" pentru controversata frunză şi sloganul "Explore the Carpathian Graden". Consiliul de brand a fost format din 33 de membri, reprezentanţi ai autorităţilor sau persoane din mediul privat, directorii celor mai importante agenţii de turism, hoteluri, dar şi oameni de media, PR şi publicitate, potrivit Ziarului Financiar.

Primul pe lista publicată de Ziarul Financiar este nimeni altul decât Lucian Boronea, unul dintre vechii parteneri de afaceri ai lui Sorin Ovidiu Vîntu. Boronea şi SOV deţin împreună compania de turism Accent Travel & Events SRL, care în momentul înfiinţării, în 1999, purta numele de Gelsor Travel & Events SRL. Lucian Boronea deţine în jur de 14% din părţile sociale ale firmei, pe când SOV controlează 80%, nu direct, ci prin Comac Ltd., un off-shore din Cipru, folosit de Sorin Ovidiu Vîntu pentru a-şi masca anumite afaceri derulate în România.


Accent Travel & Events SRL este firma care oferă servicii turistice Realitatea TV, fiind şi partenerul televiziunii de ştiri în realizarea emisiunii Relitatea All Inclusiv, difuzată anii trecuţi în sezonul estival în fiecare zi, iar anul acesta doar în week-end.

Anul trecut, când relaţiile RTV cu Partidul Democrat Liberal nu erau deteriorate, Ministerul Turismului, condus pe atunci tot de Elena Udrea, era partenerul oficial al emisiunii Realitatea All Inclusiv. Partenerit de vreo 200.000 de euro suspendat în toamna anului trecut, după care s-a suspinat din greu.

Dacă primul nume pe lista membrilor consiliului de brand este al unei persoane care are legături puternice cu patronul Realitatea TV, ultimul nume care închide lista îi aparţine chiar celui care conduce postul de ştiri. Este vorba de Emil Hurezeanu, preşedintele a ceea ce a mai rămas din Grupul de Presă Realitatea - Caţavencu.

Unde a avut loc întâlnirea dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Vlad Filat?

Într-un interviu pe care Vlad Filat, premierul Republicii Moldova, i l-a acordat lui Dan Tapalagă pentru Hotnews, politicianul susţine că la începutul anului s-a întâlnit cu omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu.

Iată un scurt fragment din interviul cu Vlad Filat:
"Rep: Apropo de investiţii. Unul din investitorii români pe piaţa media omul de afaceri Sorin Ovidu Vîntu, cu Publika TV. Aţi vorbit vreodată cu el?
VF: Personal, am vorbit cu domnul Sorin Ovidiu Vîntu, dar a fost o discuţie care a vizat probleme la general. Eu, aceasta investiţie pe care a făcut-o - nu ştiu sigur că dânsul, că nu am vorbit direct de această investiţie.

Rep: Dar în ce context aţi ajuns să vorbiţi cu domnul Vîntu?
VF: Într-un context general, vis a vis de evenimentele care au loc în Republica Moldova. Din câte cunosc eu, dânsul a avut întâlniri practic cu toţi liderii politici din Republica Moldova.

Rep: Când s-a întâmplat asta?
VF: A fost ceva timp în urmă. N-o să vă dau exact timpul.

Rep: Anul acesta?
VF: În acest an. În acest an, probabil. La început de an, dacă nu mă înşeală memoria, sau la sfârşit de anul trecut".

Având în vedere această mărturisire a premierului moldovean, sunt câteva întrebări care mi-au răsărit în minte:
1. Faptul că întâlnirea a fost una faţă în faţă este întărită şi de afirmaţia lui Filat, potrivit căreia "dânsul a avut întâlniri practic cu toţi liderii politici din Republica Moldova". În acest context, nu pot să nu mă întreb - unde a avut loc întâlnirea dintre Vîntu şi Filat?

2. Dacă a fost la sfârşitul anului trecut, ar fi putut avea loc la Bucureşti, în intervalul 13 - 14 noiembrie, atunci când premierul moldovean a vizitat România. Totuşi, mi-e fooooooarte greu să cred că printre nenumăratele întâlniri oficiale pe care Filat le-a avut în cele două zile la Bucureşti a putut ajunge şi pe strada Paris 34. Vorba aia, Filat nu juca rolul lui Geoană.

3. Dacă întâlnirea a avut loc anul acesta, "la început de an, dacă nu mă înşeală memoria", aşa cum susţine Filat, atunci ea nu putea avea loc decât în Republica Moldova. În aceste condiţii cum o fi ieşit Vîntu din ţară, în condiţiile în care încă de la începutul lunii decembrie 2009 are interdicţie de a părăsi ţara, interdicţie aplicată în dosarul privind fuga din ţară şi finanţarea "în exil" a lui Nicolae Popa?

O decizie simpatică

În septembrie 2009, conducerea Realitatea TV decidea rărirea invitaţiilor făcute lui Cozmin Guşă la emisiunile postului. Astăzi, Guşă a devenit consilierul pe probleme de dezvoltare media a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Potrivit deciziei de azi, sfaturile lui Guşă vor ajunge la cei care îl doreau cât mai rar la Realitatea TV.

Cozmin Guşă a încheiat azi un contract cu Sorin Ovidiu Vîntu, potrivit Mediafax, devenind consilierul acestuia pe probleme de dezvoltare media, printre atribuţiile acestuia intrând şi dezvoltarea internaţională a trustului Realitatea-Caţavencu.

Pentru o corectă informare, decizia din septembrie 2009 viza o serie de oameni politici, şi nu numai, care erau interzişi total la Realitatea TV (Gigi Becali, Lavinia Şandru, Corneliu Vadim Tudor, Marius Marinescu, Aurelian Pavelescu) şi pe unii care erau doar "răriţi" (Cozmin Guşă, Nicu Bănicioiu, Bogdan Chirieac). Decizia a fost respectată vreo câteva săptămâni.

Am apărut la Radio Erevan, în ştirea cu bicicleta

Mulţi prieteni m-au întrebat dacă îi voi da o replică lui Cătălin Prisacariu la episodul "dezvăluit" pe blogul său despre trandafirii şi vinul pe care mi le-a trimis Sorin Ovidiu Vîntu în noiembrie 2005. Nu am o replică personalizată la memoria selectiva a lui Prisacariu, ci vreau să clarific o situaţie de tip Radio Erevan. Pentru că dacă se înlocuieşte celebra "bicicletă", cu nişte trandafiri atunci e chiar ca la radio...

Nu era ziua mea, era ziua lui Sorin Ovidiu Vîntu, florile pe care mi le-a trimis nu erau trandafiri, ci orhidee şi crini, iar sticlele alea nu erau cu vin, ci erau şase sticle cu şampanie Dom Perignon (200 de euro bucata). Iar coşul (unul imens, fie vorba între noi, abia a intrat pe bancheta din spate a maşinii cu care m-am dus să i-l returnez) şi şampania nu au fost lăsate la intrarea în redacţie, ci au fost puse direct la mine pe birou de un domn şi o doamnă, care s-au făcut nevăzuţi până am apucat eu să mă dezmeticesc.

Apoi, după ce m-am dezmeticit, mi s-a părut indecent să păstrez nişte orhidee, eu, care eram obişnuită să primesc cel mult lalele. Ca să nu zic că ar fi fost o adevărată blasfemie să beau, împreună cu colegii, în redacţie, şampanie Dom Perignon din pahare La Fântâna. În concluzie, coşul şi şampania au fost lăsate portarului din Paris 34 de un coleg care a venit în acea seară cu mine.

PS1: Florile şi şampania au fost reacţia lui Vîntu la faptul că o echipă de reporteri şi fotoreporteri de la EVZ i-au supravegheat încă de dimineaţă casa din Paris 34 pentru a surprinde cine vine să-l felicite de ziua lui.

PS2: Banii primiţi de mine cât am lucrat la Realitatea TV au reprezentat salariu, nu şpagă. Şi Cătălin Prisacariu, cel care se împiedică de salariul meu de la RTV, a încasat tot un salariu în fiecare lună, şi nu şpagă, de la acelaşi mogul. Că au fost bani mulţi sau puţini, nu este treaba lui sau a altora.

PS3: Cred că doar salariul Andreei Esca a suscitat un interes la fel de mare până acum. :-))

PS4: Nu îmi voi transforma blogul într-un spaţiu de dat replici sau de plătit poliţe. Nu am făcut-o până acum, nu o voi face nici de acum înainte.

Caţavencu se rupe. O fi mâna lui SOV?

Nu mai citeam Academia Caţavencu de vreo trei ani, poate şi mai bine. Nu mi-a plăcut ceea ce devenise: un tabloid cu pretenţii de caterincă smart, în care Moni, Iri, Bote erau personaje săptămânale, o revistă în care primau zvonurile şi bârfele. Nici nu mai ştiu când am citit ultima anchetă care să nu însăileze lucruri scrise deja de alte publicaţii. În plus, umorul devenise fără perdea, grosolan, ieftin. Nu ştiu din ce cauză se ajunsese aici: strategie asumată, lipsă de viziune, neputinţă a redacţiei de a produce mai mult?

Cu toate astea, Caţavencu încă făcea bani. E adevărat că pentru redacţie a fost frustrant să preia datoriile altor "găuri negre" din trust. După închiderea ziarelor şi înstrăinarea revistelor, grupul Realitatea-Caţavencu rămăsese în zona de print doar cu Academia Caţavencu şi Money Express. Nu m-ar surprinde ca în spatele scindării redacţiei să se afle Sorin Ovidiu Vîntu, care poate că vrea să scape, uşor, uşor, fără scandal şi mai ales fără să fie el responsabil de asta, de tot ceea ce nu este TV şi on-line. Faptul că singurul senior care se află alături de răzvrătiţi este Mircea Toma mie îmi spune multe. Este singurul care ar fi putut "seduce" redacţia. Toma poate să înflăcăreze sau să pondereze o masă critică. În plus, din ceea ce ştiu eu, el este în relaţii foarte bune cu SOV.

La ce ar putea duce această mişcare dacă ea este dirijată din umbră de SOV? Redacţia pleacă în bloc având în spate un finanţator pe care l-a furnizat tot el. Rămas fără echipă, Doru Buşcu, directorul Academiei Caţavencu şi membru al bordului Realitatea-Caţavencu, anunţă că va închide săptămânalul până la angajarea unei echipe. Care nu va fi angajată în următoarele luni, iar Caţavencu rămâne în aer, la fel cum s-a întâmplat cu Cotidianul. Sigur, este doar un scenariu, însă nu m-am putut abţine să nu-l scriu.

De ce nu cred în solidaritatea de breaslă a jurnaliştilor

Nu cred în organizaţiile profesionale ale jurnaliştilor de pe la noi. Senzaţia pe care mi-au lăsat-o a fost că luptă doar pentru un anumit gen de interese, că sprijină anumiţi jurnalişti, că se concentrează asupra unor mize mici sau neimportante. Poate că într-o bună măsură ele reflectă şi breasla, cred eu, una dintre cele mai fărâmiţate şi dezbinate cu putinţă. Orgolii şi ură mai mai mare ca printre jurnalişti rar mi-a fost dat să văd.

Până anul trecut în septembrie nu m-am înscris în nicio asociaţie profesională din multe motive, unele dintre ele trecute mai sus. Nu am participat nici la concursuri de presă pentru că am avut toate motivele să nu cred în onestitatea împărţirii premiilor.

Însă anul trecut, în septembrie, m-am văzut nevoită să mă afiliez unei organizaţii de jurnalişti ca să pot primi acreditare ca freelancer la Camera Deputaţilor. Cei de la Biroul de Presă al Camerei mi-au cerut asta, spunând că aşa aş face dovada (sic!) că sunt jurnalist. Am ales Asociaţia Jurnaliştilor din România (AJR) pentru că printre membrii ei se află gazetari care şi-au individualizat vocile în chestiunile legate de problemele presei. În luna noiembrie, la trei luni de la refuzul Camerei Deputaţilor de a mă acredita, am trimis o scrisoare deschisă către membrii Consiliului de Conducere al AJR în care le expuneam problema mea, până la urmă problema oricărui freelancer care ar fi dorit să se acrediteze la Camera Depuţilor. Şi, din păcate, sunt cam mulţi freelanceri în ultima vreme.

Niciunul din membrii Consiliului de Conducere al AJR nu mi-a trimis macar un replay la mailul meu. Ce sa mai zic de vreo reacţie de genul, am primit, ne implicăm, facem....Le spuneam în acea scrisoare, parafrazându-l pe mogulul Vîntu care spunea "întăriţi-vă statul", că trebuie să ne întărim breasla. Însă liderii breslei tac, iar breasla se ruinează în tăcere. O să explic mâine pe larg de ce spun că breasla se ruinează.

PS: Refuzul Camerei Deputaţilor de a acredita un freelancer nu a fost considerat subiect de presă de niciun ziar sau site de ştiri de pe la noi, deşi în conducerea organizaţiilor semnatare a scrisorii deschise înaintate miercuri Robertei Anastase se află mai mulţi şefi de publicaţii. Atât am avut de zis!

Geoană, de la "spa-ul" lui Vîntu la cel al lui Patriciu

Mircea Geoană a petrecut câteva zile de vacanţă la vila lui Dinu Patriciu din Caraibe, scrie impactnews.ro. Tradusă, informaţia sună aşa: Mircea Geoană, preşedintele PSD, a petrecut o vacanţă, gratis, împreună cu familia, la vila omului de afaceri Dinu Patriciu, membru PNL. După ce i-a dat un consistent "pumn" de ajutor lui Geoană în campania electorală, încercând să-l facă preşedinte spunând la TV la o oră de maximă audienţă că Traian Băsescu ar fi lovit un copil în 2004, Patriciu i-a mai făcut o favoare lui Geoană: i-a pus la dispoziţie vila din Atlantic să-şi revină după pierderea alegerilor.

Preşedintele PSD a beneficiat de un alt moment de "relaxare" la vila celuilalt mogul, Sorin Ovidiu Vîntu. În chiar seara de dinaintea dezbaterii finale cu Traian Băsescu, Mircea Geoană a fost fotografiat de o echipă de paparazzi intrând în casa lui SOV, care ulterior a declarat la Realitatea TV că Geoană venise la el la 12,00 noaptea să se relaxeze. Mulţi comentatori politici au pus eşecul lui Geoană de la prezidenţiale pe seama vizitei la "spa"-ul SOV.

Cătălin Predoiu - despre afacerile trecute şi prezente ale noilor miniştri

Ministerul Justiţiei este unul dintre cele mai importante portofolii din guvern având în vedere că justiţia este domeniul cu cea mai greoaie reformă, în care percepţia asupra gradului de corupţie este foarte mare, iar Uniunea Europeană încă stă cu ochii aţintiţi pe acest capitol.

Prieten şi fost partener de afaceri cu Sorin Marin, fost avocat al lui Dinu Patriciu, fost administrator al unei firme suspectate de spălare de bani în dosarul Rompetrol. Acesta este pe scurt CV-ul neoficial al lui Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei din noul cabinet Boc.

Cătălin Predoiu a devenit ministru al Justiţiei în februarie 2008 fiind numit în funcţie de premierul de la acea vreme, liberalul Călin Popescu Tăriceanu. Numirea sa a reprezentat o surpriză doar pentru cei care nu-i cunoşteau relaţiile din interiorul PNL şi conexiunile de afaceri. Avocat de profesie, Predoiu nu era membru PNL când a fost propus să preia Justiţia, însă avea o altă calitate importantă: s-a bucurat de susţinerea lui Dinu Patriciu, cu care s-a intersectat în zona afacerilor. Predoiu este cel care i-a vândut lui Patriciu cota de acţiuni în societatea SG Internaţional, prin care Patriciu avea să devină câteva luni mai târziu patronul Rompetrol. De afltfel, Predoiu a fost avocatul Rompetrol.

Cariera de avocat şi-a clădit-o în paralel cu cea de om de afaceri. La doar 24 de ani, Cătălin Predoiu a înfiinţat două firmă, ambele în oraşul său natal, Buzău. Prima s-a numit 101 Internaţional Import Export SRL şi a fost făcută împreună cu alţi şapte prieteni din Buzău. Societatea se ocupa cu închirierea bunurilor personale şi gospodăreşti. Viitorul ministru s-a retras din această firmă în 2000. Ce-a de-a doua societate s-a numit Prebo Comerţ SRL, luând primele litere din numele celor doi patroni: Cătălin Predoiu şi Doru Boştină. Acesta din urmă este un cunoscut avocat, cu relaţii bine conturate în zona politică şi de afaceri, fiind asociatul lui Bogdan Buzăianu - mogulul energiei - în Energy Holdyng, dar şi avocatul personal al lui Buzăianu. Firma Prebo Comerţ SRL, de a cărei administrare s-a ocupat tatăl lui Cătălin Predoiu, a fost lichidată în 2001.

Afacerile de anvergură le-a început devreme, la 27 de ani, în acelaşi timp deschizând şi cabinetul de avocatură Racoţi-Predoiu în care a avut-o ca partener pe avocata Ioana Racoţi. În 1995 s-a asociat cu Jean Valvis, patronul societăţii Dorna Lactate şi partenerul de mai târziu al lui George Copos la Clubul Rapid. În Apedor SA, Predoiu era partener cu Jean Valvis, Ioana Racoţi şi cu tatăl său, Gheorghe Predoiu, firma ocupându-se de comercializarea produselor cu amăuntul, în special a apelor minerale şi a lactatelor pe care celelalte firme din Vatra Dornei ale lui Valvis le produceau. Firma, în care majoritari erau Valvis, cu 51%, şi Cătălin Predoiu, cu 46% din acţiuni, a intrat în faliment anul trecut.

Un an mai târziu, Predoiu avea să intre în afaceri cu Sorin Marin, partenerul de afaceri şi bunul prieten al lui Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu. În mai 1996, Cătălin Predoiu devine administrator în SG International SA în acelaşi timp cu Sorin Marin, cel care are în acest moment probleme cu justiţia, alături de Dinu Patriciu, fiind suspectaţi de spălare de bani şi de alte infracţiuni economice în dosarul „Rompetrol”. În decembrie 1996, Predoiu a ajuns acţionar la SG International, cu un procent de 1% din acţiuni, pe care i le-a vândut lui Dinu Patriciu în februarie 1998. Patriciu şi-a consolidat poziţia în firmă, devenind acţionar majoritar cu 49% prin Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare. Potrivit rechizitoriului dosarului „Rompetrol”, la sfârşitul anului 1998, Dinu Patriciu reuşea preluarea Rompetrol prin intermediul SG International SA cu ajutorul lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Nicolae Popa, patronul respectiv administratorul Gelsor SA. Compania lui Vîntu deţinea un pachet de acţiuni la Rompetrol pe care i l-a vândut lui Patriciu, votând în acelaşi timp şi pentru preluarea controlului asupra companiei de către acesta.

În 1997, Cătălin Predoiu deschide o nouă societate cu Sorin Marin: Cine Video Orent Unu SA, firmă al cărei obiect de activitate era editarea suporţilor pentru înregistrări audio. Pe lângă calitatea de acţionar, Predoiu a fost şi cenzor al societăţii intrate în lichidare judiciară în 2005. În iulie 1998, Predoiu împreună cu Sorin Marin întră în firma Dal Beton SA, fiecare cu câte 1%. Firma, care avea ca obiect de activitate comerţul cu ridicata al produselor textile, este mutată în 1999 în Vaslui. Predoiu s-a retras din firmă în 2001, în acelaşi timp cu Sorin Marin.

Tot în 1998, viitorul ministru al Justiţiei este numit administrator la Dorna Lactate SA, firma care produce lactate sub brandul „Dorna” şi care este controlată de Jean Valvis. Mandatul său de administrator durează cinci ani, până în 2003. Doar opt luni a fost Predoiu acţionar în Roact Consulting & Management, firmă în care i-a avut parteneri de afaceri între martie şi noiembrie 1998 pe Ioana Racoţi, pe fratele său Cosmin Predoiu, pe Mihaela Maria Dinu şi pe Bogdan Constain Ţenea. Firma avea ca obiect de activitate comerţul cu ridicata al produselor textile.

Firma Expres Distribuţie SRL a fost înfiinţată de Cătălin Predoiu şi de tatăl său, Gheorghe, în 2000 şi avea ca obiect de activitate intermedieri în comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun. În 2007 firma a fost dizolvată. În 2001, Cătălin Predoiu intră în firma RPT Consulting SRL, înfiinţată de Ioana Racoţi şi al cărei obiect de activitate era "activităţile de servicii prestate în principal întreprinderilor". Predoiu şi Racoţi şi-au cedat părţile sociale în acelaşi timp, în 2006, avocatului Gheorghe Piperea şi omului de afaceri Florian Mateiţă.

Poate cea mai interesantă prezenţă a ministrului Justiţiei într-o societate comercială este cea ca administrator în Prin Invest SA, firmă controlată începând cu 1996 de Sorin Marin. În anul 2004, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT), din cadrul Parchetului General, a deschis dosarul cu numărul 111/D/P/2004 în care Dinu Păatriciu şi Sorin Marin erau cercetaţi pentru infracţiuni economice în dosarul Rompetrol. În 2006, DIICOT a cerut Oficiului Român pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor date despre operaţiunile financiare derulate de mai multe persoane fizice şi societăţi comerciale, printre care şi Prin Invest SA. Perioada pentru care DIICOT cerea verificarea conturilor companiei Prin Invest SA se suprapune peste perioada în care Cătălin Predoiu a fost administrator al acestei firme. Este ştiut că legea prevede că răspunderea penală revine administratorului unei companii şi nu acţionarului acestuia. La sfârşitul lui 2005, Prin Invest SA a fost readiată.

2007 a fost ultimul an în care Cătălin Predoiu s-a implicat în afaceri. În noiembrie a fost propus de PNL în Consiliul de Administratie al CEC Bank, din care a fost nevoit să se retragă după ce a fost numit ministru.

Mergers&Acquisitions International a fost înfiinţată în 2007 de Cătălin Predoiu împreună cu bancherii de investiţii Marius Mănoiu şi Armand Luis Henri Raymond Weisheimer. Predoiu s-a retras din firma axată pe activităţi de consultanţă şi management după ce a fost numit ministru. Ultima firmă înfiinţată de Cătălin Predoiu a fost P&R Forus Strategies SRL, în care l-a avut partener pe Radu Cosntatin Ragea, cel pe care l-a numit secretar de stat în ministrerul Justiţiei. Ambii şi-au cedat acţiunile după ce au ajuns la minister, Predoiu cumnatei sale, Diana Florentina Predoiu, Ragea fratelui său Mihai Gheorghe Ragea.

Ajuns ministru în februarie 2008, Predoiu s-a retras din Cabinetul de Avocatură Zamfirescu, Racoţi, Predoiu, dar şi din firmele în care era acţionar sau administrator. După instalarea guvernului Boc I în decembrie 2008, Predoiu a fost păstrat la Justiţie, acesta fiind preferat şi în guvernul nou instalat săptămâna trecută.

Despre firmele miniştrilor din guvernul Boc IV am scris şi aici.