Jurnalul Naţional mă plagiază din nou!

Pentru a doua oară într-o jumătate de an. Furtul cel nou va putea fi citit în ediţia tipărită de mâine, 25 noiembrie, a Jurnalului Naţional, însă eu l-am descoperit pe ediţia on-line a ziarului. Şi uite aşa, în seara asta am o nouă confirmare că unele persoane care se folosesc fraudulos de titulatura de jurnalişti şi care s-au specializat să semneze cu pseudonime în Jurnalul Naţional nu numai că îmi citesc blogul, dar continuă să îl plagieze cu o nesimţire infinită.

Ce plagiază de data asta Jurnalul Naţional? Nişte informaţii exclusive pe care le-am obţinut acum două săptămâni din interiorul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) despre sumele de bani plătite în decursul acestui an către 16 avocaţi sau case de avocatură, informaţii pe care le-am publicat marţea trecută sub forma unui top al avocaţilor plătiţi de CNADNR. Datele primare obţinute de mine fac referire la mai multe plăţi făcute de CNADNR în 2010 către diverse companii, printre care şi Spedition UMB, Euroconstruct Trading 98, Bechtel sau Search Corporation (date pe care le voi folosi în curând pentru nişte mici anchete), însă conţineau şi sumele plătite către avocaţii care au avut contracte cu CNADNR-ul. Din acele liste de plăţi am scos doar sumele de bani încasate de avocaţi, după care m-am apucat de adunat. După cum se vede, în topul meu sumele sunt cu virgulă.


Captură foto după furăciunea Jurnalului Naţional

Topul publicat de mine pe blog

Hoţul de la Jurnalul Naţional, cel care a furat informaţiile, susţine cu neruşinare şi inconştienţă că a preluat datele din raportul Curţii de Conturi despre instituţiile care au cumpărat servicii juridice, deşi aveau mii de jurişti angajaţi, făcut public la începutul lunii. Oricine poate verifica faptul că datele invocate de hoţul de la Jurnalul Naţional nu figurează în raportul Curţii de Conturi. Hoţul însuşi o putea face, nu-i aşa? Deci, domnule Tucă, domnule Ciutacu, vorbim de dubla doi, de plagiat cu repetiţie, de plagiatul de la Jurnalul Naţional se întoarce?

Şi cealaltă bucată a articolului din Jurnalul Naţional este plagiată

Sperând să scape de o eventuală plângere penală sau de un proces civil, Jurnalul Naţional a publicat o precizare de vreo 400 de semne în ediţia de print de ieri, cam tot atât de mare ca număr de semne cât recomandă Clubul Român de Presă să fie un pasaj citat din textul altcuiva. Precizarea lor, de care am scris aici, nu a fost pusă şi pe pagina lor de internet.

Felul în care este scrisă precizarea denotă cel puţin rea-credinţă. Se zice că: „...autorul (pseudonimul Gabi Golea - n.m.) nu a precizat sursa informaţiilor referitoare la firmele şi partenerii de afaceri ai lui Gabriel Oprea de-a lungul timpului, informaţii pe care le-a preluat de pe blogul ziaristei Emilia Şercan. Prezentăm scuze pentru această eroare".

Nu domnilor de la Jurnalul Naţional, pseudonimul Gabi Golea nu a preluat de pe blogul meu nişte informaţii, ci a furat toată ancheta, cuvânt cu cuvânt, mai puţin introducerea, şi finalul în care dădeam linkuri către anchetele despre afacerile celorlalţi miniştri din guvernul Boc IV.

Şi acum, haideţi să facem noi dezvăluiri interesante şi despre restul anchetei care nu a fost scrisă de mâna pseudonimului Gabi Golea, ci a fost furată tot de pe internet, de data asta nu de pe un blog, ci de pe site-ul http://www.agentia.org. Iar faţă de ei nu v-aţi cerut scuze! Compilaţia cu titlul „Oprea, ministrul Apărării Intereselor Personale”, începe cu un mic intro ce îi aparţine celui care cu trudă a răscolit net-ul pentru a produce nişte dezvăluiri împotriva aliatului lui Traian Băsescu, duşmanul de moarte al unei mari părţi a şefilor din trustul Intact.

Compilaţia, căci asta se dovedeşte a fi respectivul articol, începe cu un citat consistent din Dan Mihalache, pe care nu l-a sunat cineva de la Jurnalul Naţional pentru a-l întreba ce crede despre Gabriel Oprea. Pseudonimul Gabi Golea a luat un fragment dintr-o postare pusă de Mihalache pe blogul său personal în data de 24 octombrie 2009. Urmează un paragraf ce îmi aparţine, după care este intercalat un fragment din articolul „Gabriel Oprea: “Am achiziţionat doar o parte din imobilele şi terenurile dorite”, publicat de www.agentia.org în data de 9 noiembrie 2009, sub semnăturile lui Mihnea Talau şi Ion Teleanu. Restul conţine bucăţi consistente din ancheta mea, iar finalul le aparţine lui Talau şu Teleanu.

Cifrele cred că vorbesc cel mai bine în acest caz. Întreg articolul din Jurnalul National, varianta de pe net, are 9.641 semne. Din acest întreg, 4.313 semne au fost preluate din ancheta mea, adică 44,7%. Citatul din Dan Mihalache are 888, deci 9,2%. Bucata de text luată de pe site-ul www.agentia.org are 3.264 semne şi reprezintă 33,8%. Măreaţa contribuţie a pseudonimului Gabi Golea la articolul pus vinerea trecută pe prima pagină de Jurnalului Naţional, la care am socotit şi titlul şi intertitlurile, este de ............1.174 semne, ceea ce reprezintă 12,3%, adiacă puţin mai mult de o zecime!

Jurnalul Naţional cică şi-a cerut scuze

Acum vreo oră am ajuns la un chioşc de ziare şi am cumpărat Jurnalul Naţional de ieri pentru a vedea dacă ziarul a făcut vreo referire la plagiatul din ziarul de vineri. Spre surpinderea mea, am găsit în pagina opt următoarea precizare: "Dintr-o regretabilă eroare, în articolul intitulat "Gabriel Oprea, ministrul Apărării Intereselor Personale", apărut în ediţia de vineri, 23 aprilie, autorul nu a precizat sursa informaţiilor referitoare la firmele şi partenerii de afaceri ai lui Gabriel Oprea de-a lungul timpului, informaţii pe care le-a preluat de pe blogul ziaristei Emilia Şercan. Prezentăm scuze pentru această eroare".

Prin această precizare, Jurnalul Naţional recunoaşte furtul anchetei mele, ceea ce va uşura foarte mult procesul pe care îl voi intenta publicaţiei, un proces civil, aşa cum am decis azi cu avocatul care mă va reprezenta. Deşi au recunoscut plagiatul, articolul este încă bine mersi pe site-ul lor.

Precizarea arată în continuare reaua-credinţă a şefilor de la Jurnalul Naţional. Ce vreau să spun cu asta? Şi cealaltă jumătate a articolului din Jurnalul Naţional este plagiată, fiind luată de pe un site care a publicat-o anul trecut în luna noiembrie. Staţi pe aproape pentru a afla despre ce site este vorba şi cât de mică este contribuţia Jurnalului Naţional la articolul care a fost, insist pe acest aspect, deschidere de ziar în ziua de vineri, 23 aprilie. Cum ceilalţi ziarişti furaţi nu au luat poziţie publică, şefii de la Jurnalul Naţional nu s-au obosit să le ceară şi lor scuze.

Cine-i hoţul?

Nu, nu este un concurs cu premii pe care îl lansez, ci este întrebarea firească pe care mi-am pus-o încă de vineri, atunci când am constatat că plagiatul celor de la Jurnalul Naţional a fost semnat cu "pseudonimul lor de serviciu", Gabi Golea.

Dincolo de cine este autorul plagiatului, faptul că el este acoperit de toţi şefii lui mi se pare mult mai grav decât plagiatul în sine. În aceste condiţii, autorul plagiatului se dovedeşte a fi unul colectiv, format din autorul propriu-zis, şeful de secţie, redactorul-şef şi directorul ziarului. Asta nu înseamnă că nu este relevant cine este cel care a călcat în picioare deontologia profesională, care a propus articolul sau poate a executat o comandă a unui şef.

Din câte am aflat, articolul a fost propus de secţia "Politic - Eveniment" a Jurnalului Naţional, care este gestionată de Gabriela Antoniu, cea care ocupă şi funcţia de redactor-şef adjunct, dar şi pe cea de şef la "Politic - Eveniment". Am aflat că articolul fusese anunţat în şedinţă cu câteva zile înainte în şedinţa de sumar, însă a fost amânat.

Gabriela Antoniu, cea care a fost pusă ieri de mai marii de la Jurnalul Naţional să mă sune, şi care îmi spunea că sursa anchetei a fost tăiată la editare dintr-o "regretabilă eroare", are în subordinea ei 9 ziarişti (asta reiese din căsuţa redacţională). Motiv pentru care vă provoc pe toţi cei interesaţi să avem o presă onestă: dacă aveţi informaţii despre cine a comis-o, cine este făptaşul, haideţi să îl dăm în fapt. Propun asta pentru că este nedrept ca o astfel de întâmplare să arunce o umbră asupra întregii bresle.

Cât despre "regretabila eroare", eu nu pot să cred că s-a întâmplat asta pentru următorul motiv: în urmă cu câţiva ani, Clubul Român de Presă a reglementat procedura citării în presa scrisă, şi anume preluarea unui paragraf de circa 500 de semne, cu citarea sursei şi a autorului. Iar o astfel de reglementare ar trebui să fie cunoscută de orice editor sau şef de secţie a unui ziar. Ei bine, ei nu au luat circa 500 de semne, ci 4.313 semne din cele 5.005 semne pe care le conţinea ancheta mea.

Vă place plagiatul, domnule Ciutacu?

Vreau să le mulţumesc celor care au preluat povestea plagiatului ruşinos comis de Jurnalul Naţional, în special redacţiei Hotnews.ro, ziarului Adevărul şi lui Zoso. În egală măsură vreau să le mulţumesc celor care m-au sunat sau mi-au scris pentru a-mi transmite susţinerea lor, morală, evident.

Dacă mai aveam vreo îndoială, cât de mică, despre calitatea morală a lui Victor Ciutacu, unul din cei patru redactori-şefi ai Jurnalului Naţional, aceasta mi-a fost spulberată total. Ziarul Adevărul, care preia subiectul, l-a sunat pe Victor Ciutacu pentru a-i cere un punct de vedere despre plagiatul pus vineri pe prima pagină a ziarului. Iar Ciutacu spune, atenţie, că nu ştie nimic!!!! "Contactat de „Adevărul", Victor Ciutacu a declarat că nu ştie nimic despre acest caz", scrie ziarul. Asta în condiţiile în care l-am sunat încă de vineri, la ora 18,02. Ciutacu, care s-a arătat de-a dreptul oripilat la telefon, mi-a spus "este oribil ce-mi spui, dacă aşa stau lucrurile". Aproape am crezut în acel moment că ani de zile am trăit într-o mare eroare în legătură cu omul, având o falsă impresie, el fiind în realitate un mare deontolog.

Mi-a cerut să-i trimit link-ul către articolul meu pe adresa de e-mail victor.ciutacu@gmail.com, lucru pe care l-am şi făcut la ora 18,13 minute.

Mi-a spus că mă sună după ce se pune la curent şi după ce "vorbesc şi eu cu ai mei ca să mă lămuresc despre ce este vorba". Nu m-a sunat nici vineri seară, nici sâmbătă, nici duminică până la prânz, motiv pentru care, la 13,07 minute (când şedinţa de sumar de dimineaţă este încheiată în orice redacţie), l-am sunat pe Marius Tucă. Iar azi, cu un tupeu de neînchipuit, Ciutacu declară în Adevărul că nu are habar de furtul pus pe prima pagină în ziarul de vineri.

Mi se pare absolut INCREDIBILĂ făţărnicia şi laşitatea omului! Şi dacă tot spunea că nu ştia de caz până să fi fost sunat de cei de la Adevărul, Victor Ciutacu, sau de ce nu, Tucă, cel care ştia de la prânz de poveste, nu au luat o minimă măsură: să retragă articolul de pe site. Cum nu au făcut-o, mai multe persoane au postat comentarii la respectivul articol în care scriu despre faptul că reprezintă un furt.

De ce am ales să fac publice toate aceste lucruri? Este foarte important pentru cei care practică în presă furtul de articole sau de informaţii de pe bloguri şi site-uri să înţeleagă că blogurile, paginile personale ale unor ziarişti şi site-urile nu sunt un fel de youtube de pe care poţi lua orice, gratis, fără să ceri permisiunea sau fără să citezi. Nu sunt singurul ziarist căruia i-au fost furate articole de pe blog. Însă cazul de faţă este poate cel mai flagrant furt de proprietate intelectuală comis în presa ultimilor ani, în condiţiile în care vorbim despre o anchetă, un text de autor.

Şi nu vreau să închei această postare fără să amintesc faptul că Jurnalul Naţional este iniţiatorul Mişcării de Rezistenţă. Ia uitaţi câteva mici pasaje din Invitaţia la rezistenţă semnată Marius Tucă:

"Dragi cititori,
Acum patru ani am decis că nu trebuie să fim indiferenţi. Am închis ochii pur şi simplu şi am căutat să uităm toate cutumele, prejudecăţile, clişeele şi modelele. Am uitat să facem presă după televizor şi după agenţiile de ştiri, iar agenda noastră zilnică nu mai e făcută de politicieni sau de faptul divers. Am renunţat să mai căutăm haotic întâmplări, să colecţionăm ştiri, să le căutăm în coarne politicienilor sau vedetuţelor vremelnice....

Astfel am ajuns ca din aproape în aproape să facem lucruri care nu sunt neapărat apanajul ziariştilor. Iar Jurnalul Naţional devine, azi mai mult ca ieri şi mâine mai mult ca azi, promotorul modelelor culturale. Şi făcător de cultură, la urma urmei, dacă "a face" este totuna cu "a descoperi" şi "a împărtăşi", spre desfătarea şi instruirea publicului, produse spirituale care altfel ar fi rămas ascunse în întunericul timpului....

În calitate de susţinator şi promotor al adevăratelor valori, vă invităm să faceţi parte din mişcarea de rezistenţă a Jurnalului Naţional, într-o încercare onestă, chiar disperată de a readuce în România bunul simţ, moralitatea, educaţia, corectitudinea şi excelenţa. Până nu e prea târziu".
Fără comentarii!

Un plagiat perfect, marca Jurnalul Naţional

În data de 23 aprilie 2010 cotidianul Jurnalul Naţional a plagiat o anchetă pe care am postat-o pe blogul meu în data de 22 februarie 2010. Sub titlul „Oprea, ministrul Apărării Intereselor Personale”, cotidianul Jurnalul Naţional a plagiat ancheta mea, publicată sub titlul „Gabriel Oprea, afaceri cu fraţii Creştin şi Dorin Cocoş – despre afacerile trecute şi prezente ale noilor miniştri”.


Plagiatul în acest caz este desăvârşit. Sub semnătura „pseudonimului lor de serviciu”, Gabi Golea, un nume inventat şi folosit de redacţia Jurnalul Naţional de ani de zile atunci când nu vrea să-şi asume prin identitatea unui ziarist anumite articole, cotidianul a publicat ca deschidere de ziar un text din care jumătate este copiat cuvânt cu cuvânt, inclusiv ghilimelele şi parantezele, după ancheta mea referitoare la afacerile derulate în trecut de ministrul Apărării, Gabriel Oprea. Ancheta mea a făcut parte dintr-o serie de investigaţii care vizau afacerile foste sau prezente ale miniştrilor din cabinetul Boc IV, serie inaugurată în data de 26 decembrie 2009.

Această întâmplare mă aduce în faţa celei mai ciudate situaţii pe care am trăit-o vreodată în cei 14 ani de când lucrez în presă. Dacă până acum mi s-a întâmplat ca un fost subordonat să publice două subiecte pe care eu personal le aveam în lucru după ce a plecat de la ziar, să nu fie citate anchetele mele, să mi se copieze fraze întregi într-un articol care ulterior a fost premiat de Clublul Român de Presă, să îmi fie preluate subiectele fără să fie citată sursa, vineri s-a petrecut cel mai mizerabil lucru cu putinţă care i se poate întâmpla unui ziarist.

Jurnalul Naţional este ziarul cu cei mai mulţi redactori-şefi din presa centrală şi, cu toate acestea, o astfel de „scăpare” a fost posibilă. Am plecat de la premisa de bună-credinţă a şefilor păcăliţi de un ziarist care a copiat ancheta altcuiva. Motiv pentru care am considerat că este normal să-i anunţ, iar ei, mai departe, să ia măsurile de bun-simţ într-un astfel de caz. Reacţiile şefilor de la Jurnalul Naţional, spun însă totul.

Vineri, l-am sunat pe Victor Ciutacu pentru a-i spune despre plagiatul făcut de ziarul pe care-l conduce din postura de redactor-şef. I-am spus că am şi anumite pretenţii: ca ziarul să retragă articolul de pe site, să-şi ceară scuze faţă de mine şi de cititorii lor şi pe site şi în ediţia de print, şi să ia anumite măsuri împotriva persoanei care a furat textul cu pricina. Când i-am spus lucrurile astea, Victor Ciutacu m-a întrebat dacă îl ameninţ. A rămas că mă sună după ce se uită peste cele două articole. Nu a făcut-o, iar articolul, în momentul în care scriu aceste rânduri, încă există pe site-ul lor.

Acum două ore l-am sunat pe Marius Tucă explicându-i şi lui situaţia. Îmi spune să îl sun luni. Îl întreb de ce luni, având în vedere că azi se lucrează la ziar. Îmi răspunde: ”Atunci nu mă mai sunaţi niciodată!”. Nu o să-l mai deranjez niciodată pe Marius Tucă, însă nu pot să nu mă gândesc că o anchetă furată a fost deschidere de ziar în cotidianul pe care îl conduce, a fost "articolul emblemă" al zilei de vineri, o zi în care orice ziar are vânzări mult mai mari pentru că ziarul este însoţit şi de ghidul TV. Iar dincolo de faptul că m-au furat pe mine şi-au minţit cititorii, zecile de mii, care au cumpărat vineri ziarul.

După nici o jumătate de oră m-a sunat Gabriela Antoniu, a cărei funcţie nu o ştiu, din păcate, şi care mi-a spus că: „Dintr-o regretabilă eroare, la editarea textului s-a tăiat sursa de unde a fost preluat”. I-am spus că, având în vedere că articolul este copy/paste după al meu, explicaţia asta nu ţine. Eu nu am mai văzut nicăieri în presa asta ca o anchetă, preluată integral, chiar dacă se citează undeva sursa, să fi fost publicată cuvânt cu cuvânt, sub semnătura altcuiva. În plus, despre ce editare mai vorbim aici? Ce editare a făcut cel care a luat decizia ca acel articol să intre în ziar? În tot cazul, Gabriela Antoniu m-a anunţat că mâine va apărea o precizare în Jurnalul Naţional că le-a scăpat sursa anchetei.

Cu toate precizările pe care le vor face, avem de-a face cu un furt de cea mai joasă speţă, motiv pentru care mâine dimineaţă voi sta de vorbă cu nişte avocaţi pentru a stabili ce am de făcut: plângere penală pentru furt intelectual, plângere la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor sau proces direct. Sau poate toate trei.

EXPLICAŢIE FOTO. Am pus textul celor de la JN într-un document word. Ce este însemnat cu roşu şi are aplicată peste ştampila PLAGIAT este ceea ce au luat din ancheta mea.