Vă place plagiatul, domnule Ciutacu?

Vreau să le mulţumesc celor care au preluat povestea plagiatului ruşinos comis de Jurnalul Naţional, în special redacţiei Hotnews.ro, ziarului Adevărul şi lui Zoso. În egală măsură vreau să le mulţumesc celor care m-au sunat sau mi-au scris pentru a-mi transmite susţinerea lor, morală, evident.

Dacă mai aveam vreo îndoială, cât de mică, despre calitatea morală a lui Victor Ciutacu, unul din cei patru redactori-şefi ai Jurnalului Naţional, aceasta mi-a fost spulberată total. Ziarul Adevărul, care preia subiectul, l-a sunat pe Victor Ciutacu pentru a-i cere un punct de vedere despre plagiatul pus vineri pe prima pagină a ziarului. Iar Ciutacu spune, atenţie, că nu ştie nimic!!!! "Contactat de „Adevărul", Victor Ciutacu a declarat că nu ştie nimic despre acest caz", scrie ziarul. Asta în condiţiile în care l-am sunat încă de vineri, la ora 18,02. Ciutacu, care s-a arătat de-a dreptul oripilat la telefon, mi-a spus "este oribil ce-mi spui, dacă aşa stau lucrurile". Aproape am crezut în acel moment că ani de zile am trăit într-o mare eroare în legătură cu omul, având o falsă impresie, el fiind în realitate un mare deontolog.

Mi-a cerut să-i trimit link-ul către articolul meu pe adresa de e-mail victor.ciutacu@gmail.com, lucru pe care l-am şi făcut la ora 18,13 minute.

Mi-a spus că mă sună după ce se pune la curent şi după ce "vorbesc şi eu cu ai mei ca să mă lămuresc despre ce este vorba". Nu m-a sunat nici vineri seară, nici sâmbătă, nici duminică până la prânz, motiv pentru care, la 13,07 minute (când şedinţa de sumar de dimineaţă este încheiată în orice redacţie), l-am sunat pe Marius Tucă. Iar azi, cu un tupeu de neînchipuit, Ciutacu declară în Adevărul că nu are habar de furtul pus pe prima pagină în ziarul de vineri.

Mi se pare absolut INCREDIBILĂ făţărnicia şi laşitatea omului! Şi dacă tot spunea că nu ştia de caz până să fi fost sunat de cei de la Adevărul, Victor Ciutacu, sau de ce nu, Tucă, cel care ştia de la prânz de poveste, nu au luat o minimă măsură: să retragă articolul de pe site. Cum nu au făcut-o, mai multe persoane au postat comentarii la respectivul articol în care scriu despre faptul că reprezintă un furt.

De ce am ales să fac publice toate aceste lucruri? Este foarte important pentru cei care practică în presă furtul de articole sau de informaţii de pe bloguri şi site-uri să înţeleagă că blogurile, paginile personale ale unor ziarişti şi site-urile nu sunt un fel de youtube de pe care poţi lua orice, gratis, fără să ceri permisiunea sau fără să citezi. Nu sunt singurul ziarist căruia i-au fost furate articole de pe blog. Însă cazul de faţă este poate cel mai flagrant furt de proprietate intelectuală comis în presa ultimilor ani, în condiţiile în care vorbim despre o anchetă, un text de autor.

Şi nu vreau să închei această postare fără să amintesc faptul că Jurnalul Naţional este iniţiatorul Mişcării de Rezistenţă. Ia uitaţi câteva mici pasaje din Invitaţia la rezistenţă semnată Marius Tucă:

"Dragi cititori,
Acum patru ani am decis că nu trebuie să fim indiferenţi. Am închis ochii pur şi simplu şi am căutat să uităm toate cutumele, prejudecăţile, clişeele şi modelele. Am uitat să facem presă după televizor şi după agenţiile de ştiri, iar agenda noastră zilnică nu mai e făcută de politicieni sau de faptul divers. Am renunţat să mai căutăm haotic întâmplări, să colecţionăm ştiri, să le căutăm în coarne politicienilor sau vedetuţelor vremelnice....

Astfel am ajuns ca din aproape în aproape să facem lucruri care nu sunt neapărat apanajul ziariştilor. Iar Jurnalul Naţional devine, azi mai mult ca ieri şi mâine mai mult ca azi, promotorul modelelor culturale. Şi făcător de cultură, la urma urmei, dacă "a face" este totuna cu "a descoperi" şi "a împărtăşi", spre desfătarea şi instruirea publicului, produse spirituale care altfel ar fi rămas ascunse în întunericul timpului....

În calitate de susţinator şi promotor al adevăratelor valori, vă invităm să faceţi parte din mişcarea de rezistenţă a Jurnalului Naţional, într-o încercare onestă, chiar disperată de a readuce în România bunul simţ, moralitatea, educaţia, corectitudinea şi excelenţa. Până nu e prea târziu".
Fără comentarii!