Copiat şi anti-copiat

Când vine vorba de a promova examenele fără prea mare efort, imaginaţia studenţilor pare să nu aibă limite. De la clasica copiuţă gen armonică, ţinută în podul palmei, multe alte metode de fraudare a examenelor au fost născocite, unele dintre ele în pas cu evoluţia Hi-Tech.

Înlocuirea foilor de examen cu altele pegătite de acasă este clasică, dar încă se aplică cu succes în multe facultăţi. Însă de câţiva ani tehnologia este la putere. Copiatul prin hands-free-ul telefonului, când cineva dictează subiectul la telefon, este aproape demodat pentru că acum există alte variante: introducerea cursului în documente ataşate pe e-mail care pot fi citite lejer cu telefoane care deschid documente word, cum ar fi Blackberry sau Nokia din generaţia E şi N, sau prin căştile wireless introduse în ureche.

Credeţi că profesorii nu au şi ei imaginaţie? Ei bine, profesorii de la Facultatea de Drept şi de la Academia de Studii Economice din Bucureşti pun în practică, cred, cele mai bune metode anti-copiat. În primul rând, eşti scos afară din examen fără nici o discuţie dacă mişti "în front". Identitatea studentului este verificată la predarea lucrării ca nu cumva examenul să fi fost susţinut în locul lui de altcineva mai bine pregătit.

Însă şi acestea sunt metode anti-fraudare oarecum clasice. La cele două instituţii examenele se suţin pe foi date de profesor care sunt ştampilate şi semnate de acesta, deci adio înlocuit lucrări. Alţi profesori le şi capsează, fără să îţi permită să le desfaci. Evident, la aceste examene se intră în sală doar cu carnetul de student şi pixul. Nu tu haină, nu tu geantă, nu tu telefon. Alţi profesori sunt însoţiţi la examene de un batalion de supraveghetori, de şase, opt persoane, care supraveghează orice mişcare.

Vigileţa merge şi mai departe. Pentru a combate copiatul cu ajutorul tehnologiei sunt profesori care vin la examene cu dispozitive de bruiat telefoanele, care chiar dacă ar fi bine ascunse de student pe cine ştie unde nu ar putea fi folosite pentru că semnalul lor este blocat de acel aparat.

La astfel de metode anti-copiere nemulţumirea şi mai ales indignarea studentului român a atins cote impresionante. În SUA, de exemplu, pentru plagiat eşti exmatriculat fără drept de reînscriere vreodată la o facultate, iar pentru copiat la examene eşti exmatriculat din facultate. Dacă ai depăşit un dead-line, nimeni nu îţi mai ia în considerare lucrarea. Şi în regulamentele universităţilor noastre există prevederi care includ exmatricularea pentru situaţii ca cele descrise mai sus, însă s-au aplicat de prea puţine ori pentru a avea forţa exemplului. În condiţiile astea, studenţii sunt încă obişnuiţi să negocieze tot: înţelegerea, bunăvoinţa şi chiar răbdarea profesorilor.

Până la urmă tind să îi dau dreptate unui profesor care îmi spunea că el are cea mai bună metodă anti-copiat care îl scuteşte de orice discuţie şi bătaie de cap: examenul oral.