Acreditare la Camera Deputaţilor ca freelancer? Precedent periculos zice Adrian Năstase

Se întâmplă în România, ţara în care accesul la informaţii este, încă, o chestie relativă, iar solidaritatea de breaslă, la fel. Dacă eşti jurnalist freelancer nu poţi fi acreditat la Camera Deputaţilor pe motiv că regulamentul instituţiei nu prevede asta. În schimb, în cinci minute, pentru a le arăta stimabililor aleşi aberaţia prevederii, m-am acreditat la Parlamentul European. Am trimis un singur e-mail pentru asta.

Dar să explic pe larg cum au stat lucrurile. Acum mai bine de cinci luni, pe vremea când mă documentam pentru filmul-anchetă Donaţii fără acoperire, am depus o cerere de acreditare la Camera Deputaţilor. Cererea de acreditare a fost trimisă în data de 20 august doamnei Roberta Anastase, Preşedintele Camerei Deputaţilor, domnului Gheorghe Barbu, Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi la Biroul de Presă. Iniţial, refuzul l-am primit telefonic. Mi s-a explicat că nu voi fi acreditată pentru că regulamentul de funcţionare al instituţiei parlamentare nu prevede acreditarea jurnaliştilor freelanceri.

Evident, am susţinut că regulamentul este aberant, abuziv şi că el ar trebui modificat în funcţie de realităţile actuale ale presei. După acea discuţie, reprezentanţii Biroului de Presă mi-au cerut, la solicitarea conducerii Camerei Deputaţilor, să fac dovada că sunt jurnalist prin afilierea mea la o organizaţie de presă. Tot la solicitarea conducerii Camerei Deputaţilor mi-au cerut să fac dovada că îmi plătesc taxele şi impozitele către stat prin munca prestată în calitate de jurnalist freelancer, motiv pentru care mi-am înfiinţat un PFA. Activitatea lui a fost zero în 2009 şi, cu siguranţă, va fi la fel şi în 2010. Dar am înfiinţat PFA-ul pentru că mi s-a cerut. Toate documentele solicitate de oficialii Camerei Deputaţilor au fost puse la dispoziţia acestora, inclusiv o mapă de presă, un CV detaliat, declaraţii pe proprie răspundere etc.

În data de 9 septembrie, în şedinţa Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, s-a pus în discuţie un memorandum intern pentru Modificarea Regulamentului privind acreditarea ziariştilor la Camera Deputaţilor.
Vă readau câteva fragmente din declaraţiile susţinute de domnul deputat Adrian Năstase, profesor universitar de drept internaţional şi fost prim-ministru al României, membru al Biroului Permenent al Camerei Deputaţilor: „Nu mai există nici un fel de control şi, dacă deschidem un astfel de precedent, eu cred că putem să ajungem să trebuiască să acceptăm aici sute, mii de persoane care vor veni cu statutul de ziarist independent. Oricine poate să fie ziarist independent, nu?”

Adrian Năstase: „Cred însă că, creăm un precedent periculos. Până la urmă, relaţia noastră este cu instituţiile de presă, nu cu nişte persoane ca atare. Eu cred că în definitiv, lucrul acesta ar fi foarte simplu, cred că, formal, ziaristul respectiv se poate angaja să spunem la România Mare sau dacă este vorba de ziarişti sub acoperire pot şi ei găsi anumite ziare la care să se angajeze. Deci, nu trebuie neapărat să se prezinte în acest mod şi atunci lucrurile se pot rezolva foarte rapid. De aceea, eu cred că este bine să rămânem la Regulamentul actual şi din acest motiv aş susţine păstrarea lui aşa cum este el acum. Evident, că nu m-am referit la cineva anume, să nu înţelegeţi greşit.” No comment!

În urma acelei şedinţe s-a stabilit ca Direcţia pentru Relaţii Publice a Camerei Deputaţilor să ceară o opinie Clublului Român de Presă în legătură cu acreditarea jurnaliştilor freelanceri, dar să ceară şi de la Biroul de Presă al Parlamentului European regulile de acreditare folosite la Bruxelles. Deşi termenul de prezentare a acestor informaţii era de o săptămână, ele nu au fost furnizate încă într-o şedinţă a Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor. Pentru a demonstra cât de aberant este regulamentul Camerei, m-am acreditat la Parlamentul European. Am trimis un singur e-mail, cum spuneam, iar al doilea a fost pentru a le mulţumi pentru promptitudine.

Tot în 20 august 2009 am făcut o solicitare de acreditare şi la Senatul României care mi-a fost aprobată în doar câteva zile.

Având în vedere că refuzul de acreditare s-a prelungit excesiv de mult, în luna noiembrie am trimis o scrisoare de protest către mai multe organizaţii media internaţionale, dar şi Asociaţiei Jurnaliştilor din România din care fac parte. Nu am avut nicio reacţie din partea colegilor români nici până azi, deşi printre membrii organizaţiei se numără voci puternice, care intervin imediat în chestiunile legate de problemele breslei. În schimb, abuzul celor de la Camera Deputaţilor a ajuns în atenţia celor de la Reporters sans frontières (RSF), care au trimis membrilor săi din România - Agenţiei Active Watch AMP - protestul meu. Se întâmpla, cum spuneam, în noiembrie. Astăzi, la trei luni distanţă, după ce săptămâna trecută RSF i-a mai întrebat pe colegii de la Bucureşti despre acreditarea mea, există prima reacţie a unei organizaţii profesionale din România.

Agenţia Active Watch AMP a transmis o scrisoare deschisă Robertei Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor. Aceasta poate fi citită aici.

Nu am făcut publică această poveste până acum şi nici nu doream să o fac. Însă prin scrisoarea deschisă trimisă Robertei Anastase, a devenit deja. Motiv pentru care am vrut să vă spun eu cum stau lucrurile şi cum o instituţie a statului care legiferează nu poate să stabilească un Regulament rezonabil pentru ea însăşi. Cât despre poziţia profesorului de drept internaţional Adrian Năstase, nu pot să spun decât că nu m-a surprins deloc. Adrian Năstase este neschimbat. Urăşte presa cu aceaşi sinceritate.