Blaga a scos Poliţia Rutieră în stradă

De câteva zile se vede primul semn că Blaga s-a apucat de treabă. Cel puţin în Bucureşti. Cred că toţi şoferii bucureşteni îşi aduc aminte cu groază de anii 2006, 2007 şi prima parte a lui 2008. Eu făceam în acea perioadă între o oră şi un sfert şi o oră şi jumătate dimineaţa de acasă la serviciu şi două ore seara de la serviciu înapoi casă. Ziua, dacă aveam vreo întâlnire prin oraş, era de coşmar. Toate drumurile erau blocate, se mergea bară la bară, iar în intersecţii nu vedeai urmă de caschetă de poliţist.

Frustrarea mea era legată nu numai de faptul că eu plăteam taxe din care ei, poliţiştii de la Rutieră, îşi încasau salariile, ci şi pentru că vedeam maşini de poliţie trase pe dreapta, aflate probabil "în misiune", cu poliţiştii stând înăuntru, deşi în intersecţii era haos. Ca să nu mai amintesc de secvenţele în care pasageri sau unii şoferi disperaţi coborau din maşini şi dirijau ei înşişi circulaţia în intersecţii. Era până la urmă vorba de timpul liber al fiecăruia, pe care în loc să-l petrecem acasă, noi, şoferii bucureşteni, îl petreceam în maşini.

Cum ziceam, de ceva vreme văd zilnic poliţişti de la Rutieră în stradă, acolo unde le e locul, de altfel. Şi nu numai într-o intersecţie, ci în tot oraşul. Şi nu doar dimineaţa când se circulă cu probleme, ci şi în timpul zilei. Sper să-l ţină pe Blaga, să nu fie doar o decizie de început de mandat, ca să ne arate că face treabă.

Mihai Şeitan - despre afacerile trecute şi prezente ale noilor miniştri

Ministerul Muncii este unul dintre cele mai complicate ministere din guvern. Gestionează programele şi politicile publice în domeniul muncii, familiei şi protecţiei sociale, elaborează şi stabileşte salariul minim pe economie, negocieză cu sindicatele fiecare pretenţie sau nemulţumire a acestora, este, după caz, „mumă” sau „ciumă” pentru bugetari şi pensionari. Este ministerul de unde se împart bani, nu unul care are sume impresionante de băgat în programe şi proiecte.

Mihai Şeitan a apărut în ecuaţia guvernamentală pentru prima dată la sfârşitul anului trecut, fiind propus ca ministru al Muncii de primul-ministru desemnat Lucian Croitoru. Cum cabinetul Croitoru a fost respins de parlament, numele lui Mihai Şeitan a fost inclus pe lista noului premier desemnat, Liviu Negoiţă. Acest guvern nu a mai apucat să se constituie, pentru că primarul Sectorului 3 şi-a depus mandatul după ce Traian Băsescu a câştigat alegerile prezidenţiale. Aşa se face că la a treia încercare, Mihai Şeitan a ajuns ministru în guvernul Boc IV.

Actualul ministru al Muncii s-a apucat de afaceri în 1991, când, împreună cu alte 12 persoane, a înfiinţat firma Proco SRL. Societatea se ocupa cu comerţul cu amănuntul, predominant de produse nealimentare. În august 1993, Şeitan s-a retras din Proco SRL. Un an mai târziu a intrat ca asociat într-o altă firmă, Zeuss SRL, din Constanţa, partenerul său în această afacere fiind Sandu Motroc. Compania, care se ocupa de întreţinerea şi repararea autovehiculelor, a fost radiată în 2002.

Între septembrie 1999 şi februarie 2005, Mihai Şeitan a fost preşedintele Consiliului de Administraţie al Sintofarm SA, una dintre cele mai mari companii farmaceutice autohtone. Tot preşedinte al CA a fost şi în firma Generalcom SA în perioada 2001 – 2005. Fostă firmă de stat, Generalcom SA se ocupă cu închirierea spaţiilor proprii şi ale altor companii fiind deţinuţă de un off-shore din Luxemburg, Iberestate International Holding SA şi de fondul de investiţii înregistrat în Cipru Broadhurst Investments Limited.

După ce a plecat de la conducerea Casei Naţionale de Pensii şi alte Asigurări Sociale (CNPAS) în luna mai 2007, actualul ministru al Muncii a fost numit administrator în Aldot Management SRL, deţinută de o altă societate comercială, Finkop Broker de Asigurare SRL, fimă licenţiată să opereze de piaţa pensiilor private. Finkop este deţinută la rândul ei de Salve Group LTD, înregistrat în Marea Britanie, grup financiar cu operaţiuni extinse în Slovacia, Cehia şi Ucraina. De altfel, şi Aldot Management SRL opera pe acelaşi segment de business, având ca obiect de activitate „alte activităţi auxiliare de asigurări şi fonduri de pensii”.

În acest moment, potrivit declaraţiei sale de avere, Mihai Şeitan deţine acţiuni, cumpărate de pe bursă, la Antibiotice SA, Petrom SA, Impact Bucureşti, Socep Constanţa. Ministrul mai deţine şi 12,24% părţi sociale la Guild Broker SRL. Firma se ocupă cu ”activităţi ale agenţiilor şi brokerilor de asigurări” şi este controlată cu 49% de Popescu Holding BV, firmă înregistrată în Olanda. Asociaţi cu Şeitan în Guild Broker SRL, pe lângă alţi foşti colegi de la Finkop, se mai numără şi doi specialişti pe piaţa pensiilor private, Romeo Jantea, fostul director de la BCR Asigurări şi Ioan Petru Căprariu, director executiv la Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Despre firmele miniştrilor din guvernul Boc IV am scris şi aici.
Primul ministru ale cărui afaceri le-am trecut în revistă pe larg este Cătălin Predoiu. Articolul poate fi citit aici. Au urmat cei patru miniştri ai UDMR, despre care am scris aici. Am continuat cu Vasile Blaga, iar zilele viitoare vor urma şi ceilalţi miniştri.

De sâmbăta asta

De salutat: pensii decente pentru jurnalişti

UPDATE 1. Aproximativ 80.000 de angajaţi din România sunt plătiţi prin drepturi de autor, potrivit lui Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa.
Update 2. Antena 3 s-a pronunţat deja violent împotriva proiectului care prevede suspendarea excepţiei plăţii CAS la contractele de drepturi de autor. Încă o dată se vede cum unii jurnalişti din trustul Intact, în acest caz Dana Grecu, ştiu să slujească interesele patronatului.
Update 3. Şi Clubul Român de Presă, o organizaţie bicefală, a patronatului şi jurnaliştilor, s-a pronunţat împotriva propunerii, susţinând că salariile jurnaliştilor vor fi reduse de această măsură.

Tocmai scriam despre afacerile trecute ale ministrului Muncii, Mihai Şeitan, când am citit pe Hotnews.ro despre faptul că acesta urmează să trimită în parlament un proiect de lege prin care vrea să suspende excepţia de neplată a contribuţiei de asigurări sociale (CAS) la contractele de drepturi de autor.

Vestea este minunată pentru miile de jurnalişti români care sunt plătiţi în acest moment pe contracte de drepturi de autor, sume de bani ce nu vor fi luate în calcul în momentul pensionării lor. Scriu aceste rânduri din perspectiva jurnaliştilor pentru că situaţia lor, şi a mea, îmi este mult mai bine cunoscută, însă şi alte categorii profesionale sunt plătite la "dreptul de autor": actori, cântăreţi, graficieni, artişti plastici etc.

Cum se realiza şi se realizează încă plata salariilor jurnaliştilor? O parte din bani era trecută pe cartea de muncă, iar "grosul" sumei era trecut pe un contract separat, de drepturi de autor. Până prin 2007, când sindicatul jurnaliştilor MediaSind a reuşit să negocieze contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, salariile de pe cartea de muncă erau aproape simbolice: trei, patru milioane de lei. Dacă aveai şase milioane erai foarte tare! După aplicarea acestui contract, angajatorii au fost obligaţi să treacă pe cartea de muncă 1.100 de lei în cazul jurnaliştilor cu studii superioare şi 550 de lei a celor fără studii superioare. În aceste condiţii, majoritatea "pălmaşilor" din presă primeau circa o jumătate sau o treime din salariu, pe cartea de muncă, iar restul banilor pe drepturile de autor.

"Grosul" banilor cu care jurnaliştii au fost plătiţi în ultimii 15 ani nu vor fi contabilizaţi la calcularea pensiilor, atunci când va fi cazul. Astfel că, în lipsa unei măsuri ca cea pe care intenţionează să o aplice ministrul Muncii, după ce va fi votată de parlament, mii de jurnalişi vor trăi în mizerie la ieşirea la pensie, iar ca să îl citez pe ministru: „Ziariştii nu sunt oameni care să facă averi în urma practicării meseriei". Evident, ministrul se referea la infinita mare majoritate a jurnaliştilor, şi nu la cei din „liga” lui Roşca Stănescu sau Bogdan Chirieac.

Cum s-a ajuns la o astfel de situaţie, ca banii jurnaliştilor să fie împărţiţi pe două contracte separate? Răspunsul este unul singur şi unul simplu: la presiunea patronatelor din presă, care au reuşit astfel să scutească sume imense de bani pe care ar fi trebuit să le plătească statului, pentru viitoarea protecţie socială a angajaţilor săi. Banii respectivi s-au transformat în ceea ce şi-au dorit patronii: în profit pentru ei, în investiţii, în marirea salariilor aceloraşi jurnalişti cărora cu câteva milioane de lei le-au închis gura pentru a nu cere o majorare pe cartea de muncă. Presiunea patronatelor a fost exercitată în perioada anilor ’90 pe lângă clasa politică, decizia de scutire a CAS la contractele de drepturi de autor fiind una eminamente politică.

Iar acum, în 2010 ne întoarcem tot la decizia politică pentru a se renunţa la această scutire de la plata CAS-ului la contractele de drepturi de autor. După ce ministrul Şeitan va introduce propunerea de lege în parlament, ea urmează să fie supusă analizei comisiile de specialitate şi apoi votată sau respinsă de parlament. Acesta va fi practic momentul decisiv. Altfel, noi jurnaliştii, vom rămâne cu impresia că cineva a încercat să facă ceva pentru noi, dar nu s-a reuşit din cauza parlamentarilor.

PS. Ce va însemna scutirea de la plata CAS la contractele de drepturi de autor? În primul rând că întreg salariul jurnaliştilor va fi plătit pe cartea de muncă, dar este de aşteptat şi la o scădere a salariilor motivată de patronat prin faptul că nenorocitul de stat l-a împovărat cu taxe noi, pe care va încerca să le scoată tot de pe pielea, a se citi venitul, jurnalistului.

Donaţie pentru PDL de la avocatul Autostrăzii Transilvania

EXCLUSIV. Aproape o jumătate de miliard de lei vechi a donat Partidului Democrat Liberal o avocată care derulează contracte privilegiate cu statul. Este vorba depre Cecilia Popa, partener al Casei de Avocatură Cecilia Popa şi Asociaţii. În data de 3 martie 2008, Cecilia Popa a făcut o donaţie către PDL în nume personal în valoare de 49.000 de lei, echivalentul a circa 13.500 de euro.

Având în vedere că donaţia către PDL a fost făcută de Cecilia Popa într-un an electoral, nu poţi să nu te întrebi dacă e vorba de bani întorşi paridului sau de bani daţi pentru o bună colaborare viitoare. Greu de spus care din cele două variante este cea corectă, însă clar este că în 2008 şi 2009 Casa de Avocatură Cecilia Popa şi Asociaţii a încasat aproape zece milioane de euro de la CNADNR pentru exproprieri.

Casa de Avocatură Cecilia Popa şi Asociaţii are în derulare mai multe contracte cu instituţii ale statului, cele mai multe fiind încheiate cu Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR). Cel mai important contract este cel de reprezentare juridică pentru exproprierea terenurilor de pe traseul Autostrăzii Transilvania, contract încheiat în 2004. Un alt contract cel puţin la fel de important este cel pentru exproprierea unor porţiuni de teren de pe traseul autostrăzii Bucureşti – Braşov, încheiat în 2005. Până în 2007, Casa de Avocatură Cecilia Popa şi Asociaţii a încasat de la Compania de Autostrăzi peste 16 milioane de euro pentru „servicii juridice”.

2008, anul în care a făcut donaţia către PDL, s-a dovedit a fi extrem de bun pentru Cecilia Popa şi Asociaţii, chiar dacă la conducerea Ministerului Transporturilor şi a CNADNR se aflau liberalii Ludovic Orban, respectiv Dorin Debucean. Pentru serviciile de asistenţă juridică pentru Autostrada Transilvania şi pentru Autostrada Bucureşti – Braşov oferite CNADNR, cabinetul a încasat peste 6,1 milioane de euro, potrivit Registrului de plăţi al Companiei. Alte 300.000 de euro au intrat în conturile avocaţilor sub formă de penalităţi pentru plata întârziată a unor facturi.

Afectat puternic de criză, anul 2009 a dus la o scădere consistentă a plăţilor pe care CNADNR le-a făcut către Casa de Avocatură Cecilia Popa şi Asociaţii. Cu toate acestea, peste 2,3 milioane de euro le-au intrat în conturi pentru serviciile juridice aduse, iar peste 10.000 de euro au reprezentat penalizări la întârzierea plăţii unor facturi, potrivit aceluiaşi Registru.

Deşi sumele de bani prevăzute în contractele încheiate cu CNADNR sunt foarte mari, acestea nu includ şi costurile deplasărilor pe care le fac avocaţii în teren. Astfel, în 2008 CNADNR a decontat Casei de Avocatură Cecilia Popa şi Asociaţii peste 12.000 de euro pentru deplasările făcute, iar în 2009 circa 6.000 de euro.

Alin Goga, directorul Direcţiei Juridice din CNADNR, susţine că în acest moment Casa de Avocatură Cecilia Popa şi Asociaţii are un singur contract în derulare, cel pentru Autostrada Transilvania, încheiat în 2004: „Pentru Bucureşti - Braşov nu cred că e vreun contract. Iar cel pentru Autostrada Bucureşti – Constanţa este suspendat în acest moment din cauza unor probleme topo”. Actele CNADNR îl contrazic pe directorul juridic al CNADNR, cel care avizează toate plăţile, inclusiv pe cele pentru contractul Autostrăzii Bucureşti – Braşov.

„Contractul pentru Autostrada Transilvania nu are o durată anume, ci este încheiat pentru exproprierea suprafeţelor de teren necesare construirii autostrăzii. La sfârşitul anului trecut erau expropriaţi circa 30% din cei 415 kilometri ai autostrăzii. S-au plătit nişte milioane de euro până acum, însă nu pot să vă spun acum cu exactitate”, a mai declarat Alin Goga.

Doar 30 la sută din suprafaţa Autostrăzii Transilvania a fost expropriată, după cum susţine directorul juridic al Companiei. Surse din interiorul Ministerului Transporturilor susţin că pe lângă lipsa banilor, care este motivul principal pentru care este întârziată construcţia autostrăzii, şi ritmul extrem de încet al exproprierilor reprezintă un impediment, dar şi faptul că aceste exproprieri s-au făcut haotic, pe bucăţi discontinue, fără a se urma o logică a traseului.

Cecilia Popa nu a putut fi contactată pentru a explica donaţia făcută PDL.

Vasile Blaga - despre afacerile trecute sau prezente ale noilor miniştri

Cel mai important portofoliu din guvern, după cel al primului-ministru, este considerat Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) pentru că gestionează cea mai mare structură din România: Poliţia şi serviciul său secret, DGIPI, Jandarmeria, Poliţia de Frontieră, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), Arhivele Naţionale, Serviciul Paşapoarte, Cadastrul şi Rezervele de Stat. Se mai adaugă funcţionarii publici din administraţia publică locală şi cele 42 de prefecturi din ţară. În plus, Ministerul de Interne este cel care organizează alegerile, fie ele locale, parlamentare, europarlamentare sau prezidenţiale. Pe lângă toate acestea, MAI are un buget impresionant, dar şi sume foarte mari de bani venite din fonduri europene.

Internele au ajuns să fie controlate, din nou, de Vasile Blaga, cel despre care multe voci din rândul poliţiştilor spun că a fost unul dintre cei mai buni, dacă nu chiar cel mai bun ministru pe care l-au avut după ’90. Blaga este perceput ca eminenţa cenuşie sau sforarul PDL, loc ocupat în PSD de Viorel Hrebenciuc, însă mai puţin ca un apropiat al lui Traian Băsescu. Nu de puţine ori acesta a exprimat pe faţă opinii contrare de cele ale preşedintelui Băsescu, acesta fiind şi motivul pentru care s-a spus despre el că este liderul opoziţiei din interiorul PDL.

Pe vremea când era senator de Bihor, în 1999, Vasile Blaga a acceptat să fie administrator al firmei Cema SA. În acea perioadă nu exista o reglemenatre clară care să interzică aleşilor, demnitarilor sau funcţionarilor publici implicarea în administrarea unei societăţi comerciale. Blaga a devenit administrator după ce firma Cema SA a fost cumpărată de Grup Consult SRL din Sibiu, patronată de Cătălin Răducu Medar. Cema SA, fosta fabrică de cărămizi din Sibiu, a fot deţinută de o parte din slariaţi, de FPS şi de FPP Muntenia până în 1999 când FPS, condus la acea vreme de ţărănistul Radu Sârbu, a vândut către Grup Consult SRL pachetul majoritar de acţiuni, de 60%. De altfel, momentul în care s-a făcut vânzarea fabricii de cărămizi din Sibiu şi cel în care Blaga a fost numit administrator al Cema SA corespunde guvernării CDR, din care făcea parte şi PD, al cărui membru Vasile Blaga era. Odată cu Blaga a fost numit ca administrator al Cema SA şi senatorul PNŢCD Petru Juravlea. În septembrie 2002, Blaga şi Juravlea s-au retras din Consiliul de Administraţie al firmei după ce Cătălin Răducu Medar a vândut Grup Consult SRL, cea care deţinea pachetul majoritar în fabrica de cărămizi, unui consorţiu german.

Cu câteva zile înainte de Crăciunul din 2001, pe 21 decembrie, Vasile Blaga şi soţia sa, Violett, deveneau acţionari în Confort Astra Import Export SRL, firmă care se ocupa cu comerţul cu piese şi accesorii pentru autovehicule şi cu întreţinerea şi reparaţia acestora. Odată cu intrarea soţilor Blaga în societate, aceasta s-a transformat din SRL în SA, iar cei doi au obţinut controlul prin deţinerea pachetului majoritar, de 46,26%. În februarie 2005, după ce a fost numit ministru de Interne în guvernul Tăriceanu, familia Blaga şi-a vândut acţiunile.

În 2000, împreună cu alte şase persoane, Vasile Blaga înfiinţa firma Mobimod SRL, în care la început a deţinut 10% din părţile sociale. Un an mai târziu, actualul ministru deţinea 44,5% părţi sociale, fiind şi cenzorul firmei care avea ca obiect principal de activitate producţia de mobilă. În decembrie 2004, înainte ca cerneala să se usuce pe ordinul de numire în funcţia de ministru al MAI, Blaga a demisionat din funcţia de cenzor, însă a mai rămas asociat până în decembrie 2005, când şi-a vândut acţiunile firmei Master SA, patronată de afaceristul orădean Gheroghe Mudura, arestat de DNA pentru spălare de bani, înşelăciune şi dare de mită la numai o lună după ce a cumprăt pachetul majoritar de părţi sociale de la ministrul Internelor în funcţie. Mudura îl plătise lui Blaga, prin Master SA, suma de 308.000 de euro pentru acţiunile de la Mobimod SRL, potrivit declaraţiei de avere a ministrului.

În februarie 2000, Vasile Blaga intră ca acţionar în Supermod Impex SRL, cu un pachet de părţi sociale de 9,9 %. Cinci din acţionarii acestei firme erau parteneri de afaceri cu Blaga şi în Mobimob SRL. Firma, al cărei obiect principal de activitate era „fabricarea de maşini şi aparate electrocasnice”, avea ca acţionar principal un off-shore din insulele Seychelles, Multilink Corporation SRL. La trei ani după intrarea lui Blaga în firmă, Supermod Impex SRL a intrat în faliment.

Când încă ocupa funcţia de senator de Bihor, în noiembrie 2000, Vasile Blaga a fost numit administrator în firma Transgex SA. Fostă societate de stat, care se ocupa de activităţi de proiectare, urbanism, inginerie şi alte servicii tehnice, Trangex SA a fost reorganizată în 2000, fiind deţinută de PFS şi de FPP Banat Crişana. Numirea lui Blaga s-a făcut după schimbarea acţionarului majoritar, mai exact după ce pachetul majoritar de acţiuni, de 69%, deţinut de FPS, a fost cumpărat de Dafora SA, compania miliardarului Gheorghe Călbureanu din Mediaş. În acelaşi timp cu Blaga au devenit administratori la Trangex şi Gheorghe Călbureanu, Marcel Piteiu, fost director de exploatare la Romgaz, fost deputat din partea PDL, actual director general al Romgaz, Francisc Toth, fost director general al Romgaz. În perioada în care Blaga a fost administrator în Transgex, Dafora SA a reuşit să achiziţioneze şi celelalte acţiuni de la FPP Banat Crişana, reuşind să controleze 96% din acţiunile firmei. Blaga s-a retas din funcţia de administrator în iunie 2004, în acelaşi timp cu Piteiu şi Toth. De remarcat că în ianuarie 2009, la scurt timp după ce Marcel Piteiu a pierdut colegiul pentru care a candidat ca senator, a fost numit de guvernul Boc I ca director general al Romgaz. Un alt lucru semnificativ, în perioada guvernării Alianţei DA, firma Dafora a lui Gheroghe Călbureanu a încheiat nenumărate contracte fără licitaţie cu Romgaz sau Transgaz, companii deţinute de statul Român.

În prezent, potrivit declaraţiei sale de avere, Vasile Blaga deţine acţiuni la Banca Transilvania şi Remarul SA, cumpărate de pe bursă, dar şi alte pachete de acţiuni la Petrol Sub Balc SA, România Combi SA şi Romexterra SA.

Despre firmele miniştrilor din guvernul Boc IV am scris şi aici.
Primul ministru despre ale cărui afaceri am scris deja pe larg este Cătălin Predoiu. Articolul poate fi citit aici. Au urmat cei patru miniştri ai UDMR, despre care am scris aici. Zilele viitoare voi continua cu ceilalţi miniştri.

Andreea Creţulescu, înapoi la RTV

Astăzi a fost prima zi de muncă a Andreei Creţulescu la Realitatea TV după ce la 1 octombrie 2009 a demisionat de la televiziunea de ştiri. Emisiunea pe care o va prezenta va fi lansată cât de curând, unele surse spunând că ar fi vorba de săptămâna viitoare.

Creţulescu şi-a dat demisia la sfârşitul lunii septembrie 2009 de la RTV după ce producătoarea ei de la acea vreme, Dana Geană, cel mai apreciat producătoar al postului de altfel, a refuzat să mai lucreze cu aceasta. Surse din interiorul RTV susţin că niciun alt producător nu a dorit atunci să lucreze cu Andreea Creţulescu, acesta fiind motivul demisiei sale. În perioada în care nu a lucrat la RTV, care s-a suprapus peste campania electorală, Creţulescu a lucrat ca şi consultant pentru PSD.

Un Sherlock Holmes şarmant

Am vrut să simt că m-am întors în Bucureşti, după două săptămâni de Vatra Dornei, aşa că am fost la Sherlock Holmes-ul lui Guy Ritchie. Scenariul este construit interesant, să te ţină "în priză", însă ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost felul de-a dreptul impresionant în care s-au filmat anumite scene. Câteva secvenţe mi-au adus aminte de Snach, filmul care i-a adus consacrarea lui Ritchie ca regizor, iar altele m-au convins că omul este foarte creativ. Dacă aveţi rău de înălţime, sunt câteva scene care s-ar putea să vă dea o senzaţie de gol în stomac.

Încă ceva ce merită remarcat: atmosfera Londrei din secolul XIX a fost reconstruită foarte credibil, chiar dacă anumite cadre de o frumuseţe copleşitoare m-au făcut să mă întreb dacă decorurile au fost reale sau create pe calculator. Despre Robert Downey Jr., care este Sherlock Holmes în film, nu pot să zic decât că este foarte şarmant, iar Jude Law, care joacă rolul doctorului Watson, este seducător, ca de fiecare dată. :-))

De duminica asta

Let there be love!

Ceea ce vă doresc şi vouă!