Dan Ioan Popescu, afaceri în domeniul energetic

Dan Ioan Popescu, fostul ministru al economiei în guvernul Adrian Năstase, s-a lansat în afaceri în domeniul energetic. Acesta a înfiinţat exact acum un an firma Polienergy SA, pe care o împarte în procente egale, de 50% cu soţia sa, Elena Popescu. Firma are ca obiect de activitate declarat la Registrul Comerţului activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management. Surse din zona energetică susţin că fostul ministru este extrem de activ în ultima perioadă exact în domeniul pe care l-a controlat timp de patru ani.

Tot în afaceri cu energie activează patru dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Dan Ioan Popescu (DIP), care în perioada ministeriatului său au beneficiat de contracte extrem de avantajoase financiar, de sute de milioane de euro, cu diverse companii deţinute de stat şi controlate sau aflate în subordinea Ministerului Economiei. Este vorba despre Bogdan Buzăianu, Viorel Gafiţa, Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu.

1. Bogdan Buzăianu – cel mai „deştept băiat” – are afaceri de miliarde de euro cu energie ieftină cumpărată de la stat. În data de 20 martie 2007 am publicat în EVZ, în exclusivitate, contractul încheiat între Energy Holding – firma deţinută prin intermediari de Bogdan Buzăianu – şi Hidroelectrica. Articolul îl puteţi citi aici. Prin acel contract, valabil zece ani, Energy Holding are garantate venituri de peste trei miliarde de dolari. Banii care se pot contabiliza în profit pentru firma lui Buzăianu ar putea ajunge în această perioadă la 1.300.000.000 de dolari. În momentul semnării contractului, Dan Ioan Popescu era ministrul Economiei, dar şi naşul de cununie al lui Bogdan Buzăianu.

2. Viorel Gafiţa – prietenul de peste 20 de ani al lui DIP – este patronul Romelectro, fostă firmă de comerţ exterior, înfiinţată şi controlată de securitatea lui Ceauşescu până în 1989. DIP a cumpărat la sfârşitul lui 2004 firma Management Roel, înfiinţată de Viorel Gafiţa şi parte a unui grup de firme înfiinţate în jurul Romelectro, pe care i-a revândut-o după câteva luni. Prin Management Roel, DIP a controlat câteva companii din grupul Romelectro care în perioada mandatului său de ministru a obţinut contracte pe bandă rulantă cu companii aflate sub controlul Ministerului Economiei. Un exemplu: în 2000, Romelectro avea o cifră de afaceri de 3,4 milioane de euro, iar în 2004 urcase la 44 milioane de euro. Într-o notă SRI pe care am invocat-o într-un articol publicat în EVZ, pe care îl mai puteţi citi aici, în care se făcea o radiografie a „băieţilor deştepţi” din domeniul energetic, se spunea despre Viorel Gafiţa că se află „în cercul de relaţii” Dan Ioan Popescu.

3. Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu – foşti parteneri de afaceri ai lui DIP – sunt patronii Luxten. Cei doi au preluat o serie de afaceri de la DIP imediat după ce acesta a devenit ministru în cabinetul Năstase. Interesele de afaceri ale lui DIP, Rădulescu şi Pepenică s-au intersectat în două firme, ambele cu obiect de activitate în domeniul imobiliar, Ital Agency SRL şi Euroimob SA. Cât DIP s-a aflat la cârma Ministerului Industriilor, Luxten SA, firma foştilor săi parteneri de afaceri, printre altele şi membri PSD până la un moment dat, a beneficiat de zeci de contracte încheiate cu companii aflate în subordinea Ministerului condus de DIP, despre care am scris în 2005 şi puteţi citi aici.

Firma Polienergy SA prin care Dan Ioan Popescu s-a lansat acum un an în afaceri în domeniul energetic are sediul în apartamentul soţilor Popescu, de pe Calea Victorie, şi are un capital social de 250.000 de lei, echivalentul la acea vreme a circa 65.000 de euro. Soţia lui DIP este administratorul firmei, iar unul din cei patru cenzori numiţi este Traian Duţia, expert contabil şi director al Direcţiei auditului de calitate din Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Duţia este expertul contabil care i-a reprezentat pe soţii Popescu în procesul privind averea nejustificată a lui DIP, dobândită în mandatul său de ministru al Economiei. Numele lui Traian Duţia a apărut recent în scandalul care a vizat-o recent pe Elena Udrea şi felul în care Ministerul Turismului a cheltuit anumite sume de bani. Duţia a fost unul dintre expertii audiaţi în timpul comsiei de anchetă.

Interesant este că o firmă cu exact acelaşi nume, Polienergy SA, funcţionează în Lugano, Elveţia, ţară în care locuieşte Bogdan Buzăianu, prietenul şi fostul fin de cununie al lui DIP. Firma este una de tip off-shore, cu acţionariatul ascuns, şi este reprezentată de un avocat, Andrea Ghiringhelli. Firma a fost înfiinţată cu un capital de 100.000 de franci elveţieni, sumă care anul trecut, în august, echivala cu circa 65.000 de euro, adică aceeaşi sumă investită şi în firma cu acelaşi nume din România. Firma din Elveţia a fost înfiinţată în august 2008, deci cu numai patru luni înainte celei din România.

O altă coincidenţă. Lugano se află foarte aproape de Bergamo, zonă în care Dan Ioan Popescu deţine o casă, soţia sa are afaceri, iar fiul său din prima căsătorie locuieşte. Avantajele deţinerii unei firme în Elveţia sunt nenumărate: de la faptul că Elveţia funcţionează ca paradis fiscal, ţine la secret acţionariatul companiilor şi până la conferirea celebrului secret bancar. Polienergy SA din Lugano se ocupă cu comerţul internaţional şi valorificarea materiei prime pentru sectorul chimic şi petrochimic. DIP este de profesie inginer chimist. Soţia lui DIP derulează şi ea afaceri în sectorul chimic şi petrochimic prin firma Bozzetto Romania, în care este acţionar şi asociată cu Giovanni Bozzetto Spa, o companie destul de mare din Italia, cu sediul în Bergamo.

Într-o discuţie purtată acum aproape trei ani cu DIP, când i-am cerut punctul de vedere despre afacerile sale cu Romelectro, acesta mi-a spus că în calitatea sa de ministru al energiei, domeniu strategic de o importanţă deosebită, a beneficiat de foarte multe informări de la serviciile secrete. DIP a subliniat faptul că a citit cu foarte mare atenţie toate notele primite de la servicii, spre deosebire de Adrian Năstase care a fost prins pe picior greşit de câteva ori în şedinţe de guvern sau CSAT, semn că nu lecturase informările care îi erau destinate. Cel mai probabil, fostul ministru ştie cum să se folosească de informaţiile primite în interes de serviciu, motiv pentru care a şi ales ca firma sa să fie una de „consultanţă pentru afaceri şi management”.