Presa ca şantaj

Ce faci când eşti jurnalist şi ai o informaţie? O verifici şi o publici! Ce faci când ţi-ai abandonat meseria? Nu publici informaţia, ci faci cu ea trafic de influenţă, şantajezi, obţii influenţă, depinde de interes. Despre Sorin Roşca Stănescu ştiam demult că face asta. Am cunoscut ziarişti care au lucrat la Ziua şi care mi-au povestit în detaliu „modus operandi” aplicat de SRS. După ce ancheta era scrisă, era pusă pe masa celor vizaţi: oameni de afaceri, politicieni, mari corporaţii internaţionale, firme cu bani în general. Dacă cei vizaţi se speriau de eventualitatea publicării anchetei, scoteau banu’. Fie că era sub formă de publicitate pentru ziar (deh, unii vroiau cheltuieli deductibile), fie bani la sacoşă. În cazul în care cei vizaţi nu scoteau banu’, şantajul ratat se transforma într-o anchetă de succes.

Exemplu de „modus operandi” la Ziua. Din motive lesne de înţeles, nu voi spune cine este ziaristul care mi-a povestit întâmplarea următoare, însă am acordul lui să o fac publică. În 1995, doi oameni politici – parlamentari -, cu afaceri bănoase la vedere, intră în vizorul lui SRS. Doi ziarişti sunt puşi pe urmele lor, adună informaţii, scriu. După ce le sunt puse în faţă anchetele, cei doi refuză să plătească. Peste 20 de pagini de ziar sunt publicate în Ziua timp de un an. În 1996, anchetele se înteţesc în perioada campaniei electorale. Speriaţi de faptul că s-ar putea să-şi piardă poziţiile în parlament din cauza dezvăluirilor din Ziua, cei doi cad la pace cu SRS. Din cei care devalizau ţara, politicienii sunt transformaţi în salvatorii ei. În articolele laudative despre cei doi s-a folosit aceeaşi fotografie ca în anchetele care incriminau afacerile parlamentarilor. Cică graba a fost atât de mare să-i transforme în oameni de bine încât nu s-au mai obosit să trimită un fotoreporter să le facă poze noi. Doar explicaţia foto s-a schimbat. Din „X şi Y devalizează ţara şi subminează economia naţională”, a devenit cam aşa: „X şi Y, doi creştini destoinici, doi români adevăraţi”.

Să nu-l uităm nici pe Bogdan Chirieac. Ultima stenogramă a discuţiei dintre Sorin Roşca Stănescu, Bogdan Chirieac şi Cătălin Macovei, şeful ANI, publicată azi de Curentul arată că Bogdan Chirieac nu e deloc departe de SRS. Până la urmă, chiar ei se includeau în „altă ligă”. Ce aflăm azi din noua stenogramă? Că Bogdan Chirieac căuta în vară să-i ofere un soi de protecţie ministrului Justiţei, Cătălin Predoiu. Că Bogdan Chirieac ştia că Mircea Geoană a dus la soacra lui zeci de milioane de euro din banii partidului, că a vândut pe mulţi bani locuri în parlament şi în ministere. Depre aceste lucruri de o gravitate extremă, Bogdan Chirieac nu a suflat o vorbă în zecile de ore petrecute la televizor pe post de jurnalist şi analist al vieţii politice.

În plus, fostul procuror Ciprian Nastasiu susţine azi că Bogdan Chirieac era consilierul de imagine al Marco Grup, firmă cu interese în zona energetică şi industrială a României, în spatele căreia se află magnatul ruso-israelian Vitali Maschitskiy. Altfel spus, agentul de influenţă al Marco Grup pe lângă diverşi oameni politici pe care nu-i deranja cu comentarii acide sau dezvăluiri supărătoare sau cărora le arata, eventual, pisica dacă nu erau cooperanţi.