marți, 3 noiembrie 2009

Demisia de onoare, o ciudăţenie

Profesorul Adrian Streinu Cercel, numit recent secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, şi-a dat azi demisia după ce consilierul prezidenţial pe probleme de sănătate Virgil Păunescu a afirmat de dimineaţă că tonul acestuia cu privire la gripa nouă este alarmist şi că induce un sentiment de panică populaţiei. Chiar dacă a invocat motive personale, este clar de ce şi-a dat demisia Streinu Cercel: critica venită de la Cotroceni, exprimată de profesor printr-un prompt gest de onoare.

Tocmai acest gest este privit nefiresc de jurnalişti: puterea de a renunţa la o funcţie atunci când eşti într-o situaţie de contradicţie, reală sau nu, cu alte autorităţi ale statului. Am văzut deja curgând întrebări de genul: „De ce credeţi că şi-a dat demisia Streinu Cercel?”, „Ce a motivat gestul acestuia?”, „A făcut bine că şi-a dat demisia?”. Nu ştiu dacă asta este tema normală de discuţie la TV în cazul demisiei profesorului Streinu Cercel. Cred că mai potrivit ar fi fost să se discute în ce măsură a creat panică sau a speriat populaţia, dacă tot trebuia umplut un spaţiu de emisie.

E adevărat că nu suntem încă obişnuiţi cu demisiile de onoare, ci mai degrabă cu disperarea politicienilor de a se ţine de scaunul în care au fost numiţi, dacă ar fi să mă gândesc doar la Monica Iacob Ridzi. Poate profesorului Streinu Cercel i-a venit mult mai uşor şi firesc să recurgă la acest gest tocmai pentru că nu este politician.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu