Ieri am fost la DNA

Mereu am avut o dilemă: procurorii de la DNA sunt incompetenţi sau dirijaţi? Sinceră să fiu, nu am reuşit încă să îmi clarific lucrul ăsta. Ştiu doar că, în continuare, zeci de dosare răsunătoare zac de ani de zile în „lucru”, iar ceea ce a mai „scăpat” către instanţe s-a încheiat cu achitări sonore. Şi acum, iată un exemplu care îmi face dilema să persiste.

Mirare mare vineri seara când, în cutia poştală, găsesc o citaţie în care eram chemată la o audiere la DNA, în calitate de martor. Mă uit la dată. Era pentru acea dimineaţă, la ora 10,30. Într-un colţ de foie, era mâzgălit un număr de telefon şi un nume. Sun, chiar dacă era nouă seara. Îi explic subcomisarului că abia am găsit citaţia în poştă, îmi cer scuze. Omul îmi spune că nu-i nicio problemă şi stabilim să ne vedem luni dimineaţă, la sediul DNA. Întreb despre ce dosar e vorba, îmi răspunde scurt şi mă întreabă la rândul lui dacă îmi aduc aminte despre ce e vorba. Îi zic că da.

Era vorba despre un articol publicat în „Evenimentul zilei” în 2006 de un jurnalist pe care încercam să îl aduc în echipa de Investigaţii de acolo. M-am întrebat de ce mă citează pe mine, însă îmi amintesc că cel care făcea subiectul anchetei a refuzat iniţial să-i dea vreo declaraţie colaboratorului EVZ, însă după publicarea articolului m-a sunat pentru a face nişte precizări, pe care le-am publicat a doua zi. Personajul: lider important în PDL.

Ei bine, ieri dimineaţă, la ora stabilită ajung la DNA. Îmi las la intrare telefoanele şi două memory stick-uri rătăcite prin geantă. Ajung în biroul Poliţiei Judiciare. Subcomisarul mă întreabă dacă îmi amintesc despre subiect. Îi spun că nu eu am scris ancheta, ci am semnat a doua zi o completare, care includea o declaraţie a liderului PDL.
Îmi aduce un tenac de coli albe pentru declaraţie. Îl întreb amuzată dacă trebuie să le umplu pe toate. Încep să scriu tot pomelnicul de date din buletin după care vine partea cu „prezenta declaraţie, dată azi, la sediul DNA”. Mă uit la subcomisar şi îl completez „în calitate de martor”. „Nu treceţi asta pentru că declaraţia de martor se ia pe un formular tipizat, asta e o declaraţie olografă”, spune subcomisarul. „Pe citaţie nu scria martor?”, întreb. „Bine, scrieţi martor”, pare a-mi face omul o concesie.

Scriu acolo că ancheta jurnalistică a fost realizată de un colaborator extern al EVZ, că eu am coordonat şi editat textul. După care omul îmi sugerează să scriu despre subiect, cum a fost descoperit cazul, care a fost mersul tranzacţiei anchetate acum de procurori etc. Îi spun că aş face speculaţii dacă aş scrie asta, şi îi explic din nou că documentarea nu a fost făcută de mine. Îl întreb dacă a luat legătura cu jurnalistul care a semnat ancheta. Îmi spune că nu. „Doar asta mi-a dat procurorul” şi îmi arată textul articolului semnat de mine a doua zi după publicarea anchetei. Îi spun că dacă are nevoie de toate acele date să caute ancheta iniţială şi să stea de vorbă cu autorul ei. „Doar asta am găsit pe internet, pentru că arhiva de la EVZ nu merge”, se scuză poliţistul. Îmi închei declaraţia precizând că am avut o discuţie telefonică de câteva minute cu cel vizat acum de ancheta procurorilor, în care recunoştea implicarea sa în afacere, mă iscălesc şi plec.

Şi acum, revin la dilema mea - dacă procurorii de la DNA sunt incompetenţi sau dirijaţi. După TREI ani de la publicarea unei anchete, şi la mai bine de trei ani după ce persoana păgubită de liderul PDL a depus plângere la DNA, cei de acolo fac demersuri care se încadrează în categoria actelor procedurale, adică audiază martori, strâng probe. Mai mult, cheamă la audieri persoane care nu prea au de-a face cu dosarul lor. Mă întreb cât va mai dura acum până vor găsi la Biblioteca Academiei, de exemplu, ancheta jurnalistică despre acel caz, cât va mai dura să-l dibuiească pe autor la Evidenţa Populaţiei, să-i trimită o citaţie, să-i ia o declaraţie. Asta îmi sună a incompetenţă.

De partea cealaltă, nu pot să nu mă gândesc că ne aflăm în faţa unui posibil moment de cotitură politică, dacă Traian Băsescu nu mai câştigă un mandat. Şi atunci, domnii de la DNA dau acum ghes cu dosarele liderilor PDL, nu de alta, dar nu cumva noua putere care se va instala să îi prindă pe picior greşit, fără nişte dosare la cheie numai bune de dat presei. Adică, DNA-ul se pregăteşte să întoarcă armele?! Când spun asta îmi aduc aminte de anul 2005, când DNA şi de Parchetul General au făcut o adevărată paradă de dosare ale oamenilor opoziţiei: Iacubov, Patriciu, Iancu, Sechelariu. Toţi sunt bine mersi acum, Iacubov fiind achitat, de exemplu. Asta îmi sună a manevră politică.


PS. În biroul de Poliţie Judiciară de la DNA era cald şi multă lumină de afară. La fiecare din cele şase birouri, un domn poliţist se afla în spatele unui calculator. Cât am stat acolo, a fost o linişte deplină. Nu a sunat niciun telefon. La un moment dat a intrat o doamnă pe uşă, dar nu a zăbovit prea mult. Am plecat de acolo gândindu-mă dacă munceau din greu sau jucau Solitaiere. În reţea??