Despre şosele. Despre accidente

Anual, sute de milioane de euro din bugetul statului se duc pe construcţia şi întreţinerea de drumuri. Cu toate acestea, avem cei mai puţini kilometri de autostrăzi din Europa, avem cele mai proaste şosele, iar anual circa 3.000 de persoane mor în accidente de maşină. Populaţia unei comune de dimensiuni medii dispare în fiecare an din statistici din cauza accidentelor de circulaţie. E ca şi cum, anual, o mică localitate de pe harta României este ştearsă. Acest lucru este incontestabil. Ceea ce poate fi contestat este faptul că Poliţia Rutieră centralizează eronat în statisticile sale cauzele producerii unui accident.

Dacă, să spunem, o maşină circulă noaptea pe un drum naţional cu viteza legală, de 95 km/h, nimereşte cu roata într-o groapă, şoferul se sperie, scapă controlul volanului şi ajunge cu maşina într-un şanţ/pom/parapete, accidentul este încadrat ca produs din cauza vitezei, deşi circula în limitele legale, şi nu este încadrat ca produs din cauza stării proaste a drumului. Specialişti din Poliţia Rutieră sau membri ai unor asociaţii care luptă pentru drepturile victimelor accidentelor de circulaţie îmi spuneau că şi accidentele produse pentru că şoseaua nu este marcată, că anumite lucrări nu sunt semnalizate, sau că starea drumului este proastă, ar trebui încadrate tot la condiţiile drumului. Asta nu se întâmplă, însă.

În ultimii zece ani, statisticile Poliţiei Rutiere arată că doar 85 de accidente au fost produse din cauza drumurilor proaste, în care 27 de persoane au murit. În SUA, există procese celebre cu daune de zeci de milioane de dolari obţinute de oameni care au alunecat pe podeaua umedă a unui restaurant, de exemplu, şi şi-au rupt mâna. Procesele au fost câştigate pentru că nu a existat plăcuţa de atenţionare că podeaua era umedă. La noi, două persoane au reuşit să obţină de la Compania Naţională de Autortrăzi şi Drumuri circa 160.000 de euro după ce o stâncă de 300 de kilograme s-a desprins din peretele nesecurizat de pe Valea Oltului şi a căzut peste maşina lor. Cei doi, o familie din Iaşi, au supravieţuit, dar au rămas fără picioare.

Există şi cadru legal ca cei care fac şoselele de mântuială să poată fi traşi la răspundere: Legea 10/1995, privind calitatea în construcţii, spune că orice greşeli ale constructorului sau proiectantului ce duc la moartea sau accidentarea gravă a unor oameni se pedepsesc cu închisoare între 5 şi 10 ani. Chiar şi Codul Rutier prevede pedepsirea administratorului sau constructorul unui drum, dacă din cauza acestuia s-a produs accidentul. Până acum, niciun constructor sau administrator de drum n-a fost găsit vinovat şi n-a răspuns penal.

PS. Andrei, mulţumesc de ajutor! Urmează un nou episod „Despre şosele. Despre regii asfaltului” mai precis despre felul în care Ministerul Transporturilor a împărţit în mod clientelar suma de 1,1 miliarde de euro pentru întreţinerea multianuală a şoselelor patriei.